27,663 matches
-
temerile lui privitoare la Togliatti, prea aservit Kominternului și lui Stalin. Piparo crede că acel caiet lipsă ar fi conținut expresia unor critici severe la adresa Moscovei, dacă nu chiar a comunismului. Paradoxul face ca Togliatti să pună în practică, trei decenii mai târziu, desprinderea comunismului italian de acela sovietic. Urmat de spanioli și de alții pe calea unui eurocomunism reformator. Cămașa lui Napoleon Omul care i-a stat alături lui Napoleon pe insula Sfânta Elena până în ultima clipă este un orfan
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
îmi pune o problemă: își dă seama de ce nu merge în lume și știe ce e de făcut. Asta l-a condus la stalinism”. Shakespeare, în schimb, se mărginește să se întrebe. Două tendințe s-au remarcat în decursul ultimelor decenii în shakespearologie: o actualizare la fel de forțată ca și încercarea opusă de reconstituire în cele mai mici detalii a contextului operei în care a scris. Nu o singură dată Hamlet a fost înfățișat plimbându-se prin Elsinore cu telefonul la ureche
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
hispanicul Isidor s-a distins prin statornicia cu care a sprijinit răspîndirea vieții monahale, la elanul închinat obștilor mînăstirești adăugînduse grija de a ridica în Sevilla o bibliotecă ajunsă celebră prin valoarea textelor din rafturile ei. Scrise în ultimele două decenii de viață (615-636), Etimologiile lui Isidor numără 20 de cărți acoperind tocmai domeniul artelor liberale, rezultatul fiind o „enciclopedie“ în sensul medieval al termenului, acela de culegere de cunoștințe menite culturii generale. Cine vroia să pășească pe o treaptă elevată
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
migrează din alte scrieri. Cum e, de pildă, Iulian Oncică, arhitectul din Ecluza (2006). Disidentul de altădată îndeplinește în nuvela de aici rolul unui prieten absent ori agasant, exclus simbolic de Irina-Doru în afara unei prietenii securizate mai bine de două decenii. Un prieten tolerat. Cel care scria în Ecluza un text subversiv - Moartea în socialism - are șansa aici să o trăiască din punctul de vedere al prieteniei și absenței. În Linii și cercuri nu interesează sistemul, cât singurătățile, teoria lor. Iar
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
intelectuali care au migrat în ultimii ani spre o stângă mai degrabă confuză, Monica Lovinescu e departe de-a mai constitui nu un model, dar măcar o referință (de altfel, ea e citată rarissim chiar de către cei care explorează sârguincios deceniile de încordare pre- și postrevoluț ionară). Anticomunismul funciar al autoarei e în mod tacit suspectat de desuetudine, iar fermitatea pozițiilor ei - de radicalism. Nimic nu e nou sub soare: germenii acestei atitudini ușor inculte sunt inspirat diagnosticați încă de la începutul
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
mult decât atât. Mai întâi, dimensiunile și complexitatea operei lui Naum, pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
cu toate semnele distinctive ale acestei „eredități” poetice? Pentru volumul al III-lea, Simona Popescu și l-a asociat, în ipostaza de co-editor, pe Ion Cocora. Care este nu doar unul dintre cei mai buni cronicari de teatru ai ultimelor decenii, ci și promotorul de facto al redescoperirii dramaturgiei lui Gellu Naum, după 1989. Asocierea lui la ediție reprezintă, pe lângă un gest firesc de reverență profesională, și un câștig în materie de aparat critic, căci cronicarul dramatic era, probabil, cel mai
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
a include și acest text -, nici traducerea Nepotului lui Rameau nu este întâmplătoare. Jucată în 1968, în regia lui David Esrig, piesa lui Diderot a făcut parte din șirul de spectacole care au jalonat „revoluția” teatrală de la Teatrul Bulandra, din deceniul ’60-’70. Așadar, dacă prin începuturile sale literatura dramatică a lui Naum se leagă de „al doilea val suprarealist”, prin finalul ei, ea participă la experimentele prin care teatrul nostru părăsea concepția stanislavskiană de tip Sică Alexandrescu și intra impetuos
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
zgomotosul și sufocantul timp istoric pe care-l traversăm în prezent, datorită unor artiști minunați: un poet, Emil Botta, pe care-l știam mai mult ca actor, o coregrafă, Miriam Răducanu, pe care, cu aceeași bucurie, o urmăresc de câteva decenii, și un actor, Lari Georgescu, o încântătoare apariție a ultimilor ani. Toți trei au spart zidurile tiranice ale acestui prezent zbuciumat, tot mai greu de suportat, și ne-au deschis porțile altui univers, unde reveria poetică este regină absolută, unde
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
acest joc subtil stă o bună parte din reușita spectacolului, pe care Miriam Răducanu a reușit să îl îmbrace în haină populară românească, dar și aceasta atât de subtilă, încât poate fi și universală. De fapt, urmărindu-i creațiile câteva decenii, știu că aceasta este o constantă a creațiilor sale. Costumul popular - ițari lungi albi și cămașă lungă, tot albă - la care se mai adaugă, când și când, vremelnic, alte câteva elemente de veșmânt închise la culare, sunt realizate în scenografia
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
campionul din Domnești și chiar medalia sa de la Campionatele balcanice, documente pe care cu greu le-am obținut de la familia sa, căreia îi mulțumesc pe această cale. Astăzi mă voi ocupa de alt român de mult uitat care, pe la începutul deceniului al treilea din secolul trecut, a uluit lumea. Aș porni de la o întâmplare petrecută în copilăria mea și la care am asistat cu ochii și mintea mea de copil. Să fi avut pe atunci vreo opt sau nouă ani, când
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
selecție din opera unuia dintre cei mai importanți poeți ai Greciei moderne. Născut la Brăila, Andreas Embirikos (1901-1975) și-a petrecut primii ani în insula Syros și apoi la Atena. În capitala Franței, unde s-a aflat timp de un deceniu, i-a cunoscut pe poeții suprarealiști René Laforgue și André Breton. Revenit în țară în 1931, între 1935 și 1951 se ocupă cu psihanaliza (în care s-a inițiat la Paris și la Londra). Placheta sa de debut, Furnal, publicată
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
traducători de literatură neoelenă din mai multe generații, investitori greci în România. În final domnul Georgios Galanakis a anunțat un nou program de burse și un nou proiect de traducere și editare - o antologie de proză scurtă neoelenă a ultimelor decenii, realizată de exigentul critic Dimosthenis Kourtovik - titlu așteptat, dat fiind că până acum au apărut în română două antologii de proză scurtă ale clasicilor neogreci. Din creația prozatorului Kourtovik se află în pregătire cel mai recent și mai discutat roman
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Florina Pîrjol Biografia romanțată, ca gen, nu este o noutate. Cu toate acestea, în ultimele decenii, se bucură, alături de celelalte „erezii” ale biograficului, de o popularitate considerabilă. Să încercăm să aflăm motivațiile acestui interes ar însemna să ne lansăm într-o nesfârșită discuție nu doar despre raporturile dintre ficțiune și realitate sau dintre ficționalitate și literaritate
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
cu prisosință menirea: aceea de a atrage atenția asupra capcanelor istoriei”. Iată cum prezintă volumul și Cristian Preda: „Totalitarismul e încă un subiect de mare actualitate în România. O demonstrează paginile scrise de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, la șase decenii de la moartea lui Stalin. Nu, nu veți citi un discurs funebru, ci o explicație a felului în care ideile politice au fabricat crime!”. Pe scurt, neapărat de citit pentru cine vrea să înțeleagă în ce fel de lume am trăit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
asemenea, sub titlul Politică și onoare, există și un Dosar Corneliu Coposu, coordonat de Andrei Manolescu, unde sunt prezenți cu texte și opinii Elena Ștefoi, Marius Ghilezan, Tudor Călin Zarojanu, Ionuț Gherasim, Radu Carp, Christian Mititelu. Astăzi, la aproape două decenii de la dispariția lui Corneliu Coposu, avem, desigur, un răspuns la întrebarea lansată în 1995 de Pleșu: din păcate, nu este răspunsul pe care l-am fi așteptat. Îl exprimă chiar realizatorul Dosarului, în textul de introducere: „Corneliu Coposu ne apare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
Eurovisionul merge înainte, cu vocile sale de doi bani (publici), coregrafia deșuchiată, aranjamentele punctajelor pe criterii regionale. Și multe, multe confetti. Disonanța valorică a fotbalului jucat în întrecerile dintre cluburi și cea a echipelor „naționale” s-a accentuat în ultimul deceniu și jumătate. Explicația e simplă: interesul și capacitatea asociațiilor de fotbal (să nu uităm că FIFA chiar asta înseamnă: Federația Internațională de Fotbal-Asociație!) de a lucra exclusiv pentru performanță. Cine nu are rezultate, pierde bani și intră în faliment. Cum
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
caz, topografică. Străzi, locuri, orașe sunt convocate laolaltă pentru a desena harta spirituală a contemporaneității unui hiperactiv cum a fost Andrei Bodiu. Efectul e fundamental diferit față de cel scontat, de pildă, de un Constant Tonegaru cu mai bine de șase decenii în urmă. Nu spre exotism lexicologic tinde Firul alb, ci spre reumanizare.
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
pentru Marietta, dar și germenul din care, după 1944, i se va trage declasarea socială. Absolvent al Liceului „Spiru Haret“ din București, coleg cu Eliade și Noica, Haig Acterian este un apropiat al lui Zelea-Codreanu, drept care Marietta se mișcă un deceniu în cercul intelectualilor legionari din jurul lui Mihai Polihroniade, Traian Herseni sau Mircea Vulcănescu. Rebeliunea legionară îi va atrage Mariettei șase luni de lagăr la Miercurea-Ciuc (martie-iulie 1941), iar după moartea lui Haig pe frontul rusesc, tînăra văduvă va intra în
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai are rostul, nici măcar pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii la rând un echilibru laborios. Unul cu o dublă fisură: mama și destinul exilatului. O vinovăție autoimpusă, peste care nu a trecut, de fapt, niciodată. Volumul de față, dincolo de ineditul său, are și o nuanță în plus. Anume, Monica Lovinescu
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
risipitori. Probabil că întrebarea interioară cea mai neliniștitoare pentru Monica Lovinescu în legătură cu decembrie 1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese că visa la reintegrarea firească într-o lume literară pierdută în decenii de totalitarism. Recitind acum primul, cred, interviu din 1990, se poate remarca luciditatea ei proverbială, cu toate că, și ea, ca mulți alții, vedeau momentul istoric drept unul miraculos. Astfel, la 17 ianuarie 1990, ea trimite din Paris răspunsurile la întrebările lui
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin Sorescu contraria critica autohtonă prin ciclul La Lilieci, în care oralitățile și firescul rural creau un nou cod poetic. Profitând de această breșă și observând, totodată, involuția „optzeciștilor” textualizanți, Ioan Es. Pop își va împinge creația spre
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
lider pe care și-o asumă acesta îl îndeamnă la o stringență a diagnozelor și prognozelor, în alcătuirea cărora ar putea șoca o combinație de pozitiv și negativ, în fulgurații ce par exclusiviste. Hotărît lucru, tînărul critic (ne aflăm în deceniul 5), încerca astfel a se disciplina pe sine. Arogîndu-și o gravitate de dascăl pedant care nu exclude notele mici.
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
a fost ridicat în 1848 cel de-al treilea pod, din fier masiv, cu nituri, purtând denumirea de Podul Lachapelle. Această construcție a fost refăcută în anul 1882. A căpătat acea denumire după numele proprietarului firmei, Pascal Persillier Lachapelle. În deceniile care au urmat podul respectiv a fost modernizat, iar în anul 1975 a fost dublat cu un altul, datorită înmulțirii automobilelor. Spre sfârșitul anului 1876 s-a inaugurat prima linie de cale ferată, care transporta mărfuri și persoane. S-a
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
Nicolae Mecu Nu-mi vine a crede, dar evidența constrângătoare a cifrelor mă obligă să o primesc: Al. Săndulescu împlinește 85 de ani! Când l-am cunoscut în urmă cu vreo patru decenii era în floarea vieții. Suferise, cu câtva timp în urmă, o operație „pe cord deschis”, într-o vreme când despre asemenea intervenții, chiar dacă nu se aflau la începutul începutului, se vorbea în șoaptă, ca despre ceva de risc suprem. Îi
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]