3,586 matches
-
Pisac; ajunseseră acolo, deși cu mult Înaintea noastră, și săbiile soldaților spanioli, distrugîndu-i defensiva, apărătorii și chiar și templul lui Pisac. La o privire mai atentă, poți să Îți dai seama că masa Împăștiată de pietre reprezenta odată o construcție defensivă, locuințele preoților; locul unde stătuse Intiwatana și unde acesta a prins și a legat soarele de amiază. A mai rămas atît de puțin! Urmînd cursul rîului Vilcanota și trecînd pe lîngă niște locuri mai puțin importante, am ajuns la Ollantaytambo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vîrful acestuia și singura ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are un scop pur defensiv, zonele mai puțin abrupte se Împart În douăzeci de nivele ușor de protejat, atacatorul devenind vulnerabil În fața unui contraatac din orice parte. Partea de sus a fortăreței este locul unde stau soldații și este Încoronat de un templu unde probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
locație sacră pentru ei. Mai tîrziu, În perioada cuceririi spaniole, a devenit și ascunzătoarea armatei Învinse. La o primă vedere, se observă indicii care arată că arheologul menționat mai sus avea dreptate. În Ollantaytambo, de exemplu, cele mai importante construcții defensive sînt Îndreptate În partea opusă locului unde se află Machu Picchu, chiar dacă versantul din spate nu e destul de abrupt pentru a asigura o apărare eficientă În cazul unui atac venit din acea zonă, sugerînd probabil că din acea direcție spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
simbolizînd unitatea și egalitatea trăsăturilor masculine și feminine. Viracocha era Zeul Creator al incașilor. Tahuantinsuyo (patru sferturi de milă) reprezenta tărîmul incaș, al cărui centru era Cuzco. Numele unui complex Întărit cu ziduri aflat În apropiere de Cuzco, cu scop defensiv, misterios prin precizia construcției Kon era zeul vîntului și al ploii ce veneau din sud; era fiul zeului Inti și al Mamei Quilla ∗ O dramă epică ce spune povestea generalului incaș Ollanta, condamnat la moarte pentru că se Îndrăgostise de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ițele în mâna sa. Nu-i deloc un inconvenient, ci un avantaj când un fapt ori altul nu s-a petrecut. Căci pe tărâmul invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități consumate. În situația sa - defensivă și constituită exclusiv dintr-un lung șir de carențe -, tot ce poate face mai bun acuzatul este să contrazică partea de invenție a acuzării. Cuvântul nu pare soluția evidentă, el ar putea fi și ar trebui folosit neîncetat în apărare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de iradiere a sistemului de iluminat de care dispuneam era comparabilă cu aceea a unui licurici; dar era, totuși, un ghid prețios și în același timp un sprijin moral. Ne țineam strâns mână de mână într-un spirit de luptă defensivă, pentru a înfrunta cu mai multă "bărbăție" dușmanul care s-ar fi putut ivi în orice clipă din masa compactă de beznă. În camera cu valențe multiple era atât de frig, încât îți îngheța răsuflarea. Cu capul descoperit, desculți, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
boabe. A legat cu sfoară gurile trăistuțelor și ne-a ajutat fiecăruia să ni le fixăm pe spate. Gata. Puteam pleca. Îmbrăcați cu ce-am avut și noi mai grosuț, cu mănuși, înarmați cu niște bețe constituite în redutabile arme defensive, am purces la drum, nu înainte de a o saluta pe mama. Sărut-mâna, mama, am plecat! Drum bun, dragii mei, fiți atenți! Mircea, ai grijă de frații tăi! Da, mama. Și am pornit însoțiți de prietenul nostru, Leu, care, supus unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost răniți 40 în debandada iscată de un strigăt, la urma urmei caraghios față de cutremurătoarele strigăte care pătrund din când în când până în igluurile noastre. Ce dracu’ se întâmplă dacă hoții de buzunare produc efectul armelor convenționale și un strigăt defensiv duce la un măcel de proporțiile unui atac cu mortiere? În nordul Canadei, 4 copii și 3 adulți asasinați cu coasa. Thor Heyerdahl vrea să străbată Atlanticul pe o plută din fibre de papirus. Dr. Ch. Barnard: „Nu știu cât costă o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
același ciclist, eliminat brutal și neconvingător din Turul Italiei, acuzat de dopaj: „Valon, flamand, toată lumea este cu Merckx și l-aș vedea foarte bine prim-ministru...”. Autorul preferat al noului campion mondial de șah - Boris Spasski - e Dostoievski. Ofensivă și defensivă, devotament și turnătorie, prietenie și trădare, supunere și contestare, alianțe și ură, cumpărare și vânzare, totul sau nimic, toți pentru unul și unul împotriva tuturor, bombă, mitralieră, berbece sau rachetă, explozie, spionaj și contraspionaj - care termen sau care situație din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Deci mi-o trimiteți prin fax, da? Mulțumesc mult. Bine. Lasă telefonul și îmi zâmbește. Era vorba despre anunțul care o să apară în Surrey Post. — Încă unul? Hai, măi mami, câte anunțuri ai dat? — Câte dă toată lumea! zice ea, ușor defensiv. În The Times, Telegraph, Oxshott Herald și în Esher Gazette. — Și în Surrey Post. — Da. Deci doar... cinci. — Cinci! — Becky, o dată te măriți! zice mami. — Știu. Dar, pe cuvântul meu... — Ascultă la mine. Mami e îmbujorată toată. Becky, tu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum. Mai bine să mă trimită de pe acum să dorm într-o cutie de carton pe stradă. — Păi și... cum merge cu noua colecție? întreb prudentă. — Știi, să fii designer nu e chiar atât de ușor pe cât pare, spune Danny defensiv. Nu poți să fii creativ la comandă. E chestie de inspirație. — Poate îți găsești un serviciu, zice Luke, luându-și haina. — Un serviciu? — Dar la... știu și eu, la Gap n-au nevoie de designeri? — La Gap? Danny se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din ochi. Luke, adaugă mai încet în timp ce ea se îndepărtează, aș vrea să vorbesc ceva cu tine mai târziu, despre fundația mamei tale, dacă se poate. Da, spune Luke după o pauză. Bine. Mi se pare mie sau e puțin defensiv? — Dar întâi du-te la toast, spune Michael amabil. N-am venit aici să discutăm afaceri. Pășesc prin încăpere însoțită de Elinor și de Luke și văd cum cei prezenți se întorc spre noi și încep să vorbească în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar fi mare fermier. Danny trage din țigară. E o minciună sfruntată, așa-i? Vrei să spui că tu crezi că Tarquin ar trebui să se facă manechin? Nu-mi pot opri un hohot brusc de râs. — Ce? spune Danny defensiv. Arată super. Aș putea să fac o colecție întreagă în jurul lui. Prințul Charles combinat cu... Rupert Everett... combinat cu... — Danny, e hetero, știi asta, da? — Normal că știu asta! Ce crezi, că-s vreun tâmpit? Danny se oprește meditativ. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mă rog. Nu e mare lucru, niște cadouașe. — Vreau să-i iau și niște zdrăngănele drăguțe pentru atârnat deasupra pătuțului... — Ți-am luat deja. Și niște costumașe de mori! — Vai, Bex, nu trebuia! Era o reducere la baby Gap, spun defensiv. — Îmi cer scuze, ne întrerupe o voce și ridicăm amândouă privirile spre o doamnă în negru, cu perle, care se apropie de noi. Am auzit fără să vreau discuția dumneavoastră. Mă numesc Cynthia Harrison. Sunt o bună prietenă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
al camerei. — Ce-i cu Luke? zice. — Ce vrei să spui? Mă întorc și mă uit în direcția în care se uită ea. Luke și Michael s-au retras în colțul camerei și par că se ceartă. Luke ridică glasul defensiv și reușesc să prind cuvintele „... atât de meschin, pentru numele lui Dumnezeu!“ — Despre ce vorbesc? zice Suze. — Habar n-am! Ciulesc urechile cât pot, dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu cred... adecvat... spune Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
conving și pe ea că așa e mai bine, spun în cele din urmă. — Să o convingi și pe ea că așa e mai bine? — Și ea a zis că nu trebuie să facem nunta cu jumătăți de măsură! spun defensiv. Dacă ar veni și ar vedea Hotelul Plaza și toate planurile... — Dar a făcut deja o tonă de pregătiri! Când am fost pe la ea numai despre asta ne-a vorbit tot timpul. Și ea și... cum o cheamă pe vecina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tot vrut s-o facem! Am tot așteptat zile întregi să ai o seară liberă ca să... Am fost prins cu tot felul de treburi, spune, cu o notă de încordare în glas. Asta e situația. Știu de ce are aerul ăsta defensiv. Pentru că în fiecare seară a lucrat pentru nu știu ce promovare stupidă a fundației caritabile a lui Elinor. Și el știe ce părere am eu în legătură cu chestia asta. — Ei, trebuie să o facem cât mai repede, spun. Să ne hotărâm ce vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să vezi? Danny stătea bine mersi în halatul roz de mătase pe care îl cumpărasem pentru Elinor și mânca ciocolatele pe care le cumpărasem pentru colega mea de serviciu Samantha. Iar începi cu chestia aia? Ce era să cred? spune defensiv. Era Crăciunul, erau împachetate ca niște cadouri... care păreau să-mi spună foarte clar: Da, Daniel, Moș Crăciun există... Ia sticla de Martini și toarnă o bună parte din ea în shakerul de cocktail. Tare? Foarte tare? — Danny, pe bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte serios. — Nu mi-a trecut niciodată prin cap că s-ar putea să nu-ți fi făcut un testament până la ora asta, spune Luke, clătinând din cap. — Nu mi-a trecut niciodată prin cap să-mi fac testamentul! spun defensiv. Ce Dumnezeu, n-am decât douăzeci și șapte de ani! — Îți fixez o întâlnire cu avocatul meu, spune Luke. Trebuie neapărat să reglezi cât mai repede situația asta. — Bine. OK. Dar, pe bune... Ridic vag din umeri. Apoi, mă străbate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Toate astea le-ai făcut azi-noapte? zic cu uimire, și întind mâna după un tricou. O bridă de piele se desprinde și cade pe jos. Da, OK, poate că finisajul nu e chiar la nivelul standardului meu obișnuit, spune Danny defensiv. Te rog nu mai pune mâna pe ele, OK? Începe să numere umerașele. Două... patru... șase... opt... zece. Cred că ajung. — Danny... Mă uit stresată în jur și o văd pe Carla, una dintre vânzătoare, că ne privește ciudat. Bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nimeni. Bagă umerașul pe care l-a ținut în mână înapoi pe stativ, de parcă i-ar fi frică să nu se contamineze. Dar asta nu e împotriva legii? zice Lisa, căscând ochii mari. — Este destul de posibil să fie, spune Danny defensiv. Dar pot să vă spun și eu de ce am fost constrâns la asemenea infracțiune? Știți cât e de imposibil să răzbești în așa-numita afacere cu moda? Privește în jur ca să fie sigur că toată lumea e atentă la el. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei de mai devreme. — Nu? Se botoșește, dezamăgită la culme. — Nu! Normal că nu! De unde și până unde ți-a venit ideea asta? — Ai zis că ai ceva important de discutat cu mine! zice mami, luând o gură de cafea, defensiv. Și mi-ai zis că nu e vorba nici despre Luke, nici despre serviciul tău și nici despre managerul tău de cont. Iar Suze o să nască în curând, și voi două mereu ați făcut toate lucrurile în același timp, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stai pe-o parte. Sau așa ceva. — Și stropitoare? N-am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray de plante? — Știi ceva, n-a fost ideea mea, da? zic defensiv. Hai! Grăbește-te! Printr-un miracol, reușim să băgăm toate astea în taxi. O vâslă scapă pe jos, dar închid ușa, fără să-mi mai pese de nimic. Chiar nu ne trebuie și asta. Doar Suze n-are de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chiar acolo, pe loc. Toată lumea zice că rochia e mortală. Și, când le-am spus că am lucrat cu John Galliano... — Danny, n-ai lucrat în viața ta cu John Galliano! — I-am înmânat o dată o cană de cafea, zice defensiv. Și mi-a mulțumit. În felul lui, se poate spune că a fost și ăsta un fel de comunicare artistică... — Dacă zici tu. Îi zâmbesc fericită. Îmi pare foarte bine pentru tine. — Te distrezi? — Sigur că da! — Soacra ta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică și de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe chiar În noaptea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]