2,957 matches
-
faze a răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este diminuată la subiecții cu diabet zaharat tip 2. Atât pierderea primei faze a răspunsului insulinosecretor la glucoză cât și diminuarea efectului de potențare al glucozei, exercitat asupra răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici, denotă o alterare preferențială a răspunsului insulinosecretor la glucoză și ar reprezenta manifestarea unei anomalii specifice definită ca o stare de „desensibilizare a aparatului secretor betacelular la glucoză” (126). Acest defect „funcțional” al celulelor beta-insulare (respectiv o pierdere completă a răspunsului
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
militare, ea devenind mai puțin costisitoare și mai ușor de folosit. În ceea ce privește armele nucleare, J. Nye le acordă un rol secundar așa cum se pare că le-a fost acordat, în general, pe toată perioada administrației Clinton, cu unele excepții care denotă faptul că politica de securitate, la un moment sau altul, nu poate fi clar asociată cu principiile unei paradigme sau alta de gândire. Gesturile de politică externă ale democraților din jurul președintelui Clinton, care acordau, pe coordonate liberale, în special, atenție
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
și exercitarea forței militare 89. Astfel, Robert Kagan devine autorul celebrei formule, conform cărei americanii sunt de pe Marte și europenii de pe Venus, în ceea ce privește problemele strategice și internaționale majore. Faptul că Europa este cantonată în idealism, optând pentru o lume kantiană, denotând o optică strategică diferită de cea a SUA, este, potrivit lui Kagan, dovedit de reacțiile față de diferite evenimente de pe scena internațională, față de situația Iranului, unde Europa a optat pentru dialog, în contrapondere la politica de dual containment, în general, față de politica
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
care transformă "Oamenii" în sălbaticii Ceilalți. Alungarea lui Crane, în special, privită ca un fenomen trecător, a amuzat cu siguranță pe cei care au aplicat pentru o bursă Crane, ce a fost introdusă apoi în universități. Iar comentariul despre Davis denotă, de asemenea, curente critice schimbătoare. Puțini își mai amintesc astăzi de opera fictivă a lui Davis, deși a fost unul din cei mai populari scriitori ai vremii. Comentariul referitor la noile aventuri istorice ale lui Davis pune în lumină existența
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
speranțe, iar rezultatul a fost autoritatea supremă critică a Noului Criticism și a conceptului de "obiectivitate" și jurnalism ca "știință". Pentru orice tip de discurs, de exemplu jurnalismul literar narativ, care se leagă de subiectivitatea individuală și a cărui perspectivă denotă un punct de vedere critic închis, și nu unul nedeterminat, consecințele ar putea să nu fie "promițătoare". Anul 1915 a fost de asemenea unul fundamental, deoarece T. S. Elliot a publicat Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, considerat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Și al gândurile sale, am putea adăuga, evitând problema subiectivității. Curios, însă aceasta este o afirmație contradictorie, deoarece, deși evită problematica subiectivității, Lippman este conștient, în mod implicit, de perspectiva subiectivă ce apare în munca sa, de "conștientizarea acută" care denotă probabil propria subiectivitatea dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate critică, Lippman dă conceptului de "cultură exterioară" un aspect concret, devenind locul de judecată al activității umane, ignorând faptul că înțelegerea activității umane depinde de factori precum subiectivitatea și limba. Jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se crede că Pariziana este o persoană extraordinară, având o aparentă ieșită din comun. Ce constituie specificul și puterea Parizienei? Frumusețea? Bogăția? Elegantă? Toate împreună, dar mai ales o armonizare a acestor trăsături. Chiar în primele fiziologii literare, portretul Parizienelor denotă o ființă complexă, ca în baladele lui François Villon, în care el apreciază senzualitatea lor spirituală, finețea malițioasa și arta replicii. Paul de Kock da o definiție concisa și comuna a Parizienei din perioada cercetată: "une femme réellement belle, riche
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente codificat. Ținând cont de reprezentarea sinelui și de afirmarea să că ființă socială și individuală, delimitam trei universuri ale Parizienei în care ea se manifestă: 1. universul macrosocial, în care comportamentul social este implicat în situații mondene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
erou citește cu naivitate române cavalerești, Flaubert și Zola prezintă eroi ce întreprind o lectură parodica a operelor romantice. Românul modern are tentația să facă și critica literară 287. Personajele lui Zola nu mai sunt cititoare naive 288, reflecțiile lor denotă o lectură asimilată și conștientă: "Cependant, dans le groupe de femmes où trônait Malignon, on causait littérature: Mme Tissot déclarait Balzac illisible; îl ne disait pas non, seulement îl faisait remarquer que Balzac avait, de loin en loin, une page
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comunitar. De ce? Pentru că acest concept "de comunitate privește o mulțime particulară de relații sociale bazate pe un element comun participanților de obicei un simț al identității comune. El este, spre a-l parafraza pe Talcott Parsons, frecvent folosit pentru a denota o relație mai largă de solidaritate întinsă pe o zonă mai degrabă nedefinită de viață și de interese. Potrivit lui Robert Nisbet (The Sociologicul Trudition, 1966), a fost cea mai importantă și cuprinzătoare idee încorporată în fundamentele sociologiei, în special datorită
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în timp ce rezistența totală periferică s-a redus (realizând astfel menținerea tensiunii arteriale la un nivel constant). De asemenea, s-a constatat creșterea diametrului venei cave inferioare, a suprafeței atriului stâng și a diametrului telediastolic ale ventriculului drept, toate aceste modificări denotând un status hiperdinamic/de hiperhidratare. în același sens, modificările descrise s-au asociat cu creșteri ale nivelului polipeptidului natriuretic atrial (PNA) și reducerea activității reninei plasmatice. Chiar și în acest studiu cu perioadă de urmărire foarte scurtă (în total o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un război crud și inutil, blamat de cei ce Îl duc efectiv, obligați de cei care Îl provoacă. Scenele prezentate sunt de un profund realism; par a fi și sunt notate de la fața locului. Stările sufletești provocate de prima luptă, denotă o prospețime răscolitoare. Ordinele se Întretaie contradictoriu, tragicul se Întâlnește cu absurdul; eroismul alternează cu panica. Împreună cu soldații din plutonul său, Stefan Gheorghidiu, În retragerea din Transilvania, trebuie să asigure securitatea plutonului condus de el În calitate de ofițer, iar acesta, batalionului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
exprimare, pauze mai lungi înainte de a răspunde la întrebări. Modul în care clasificăm gesturile depinde tocmai de acceptarea sau nu în sfera comunicării a indiciilor involuntare. Richard Epstein și Alex Raffi clasifică gesturile astfel: ▪ Gesturi convenționale - mișcări simbolice efectuate deliberat, denotă intenția expresă de a comunica; ▪ Expresii stilizate ale emoțiilor - modalități standardizate de a exteriorize stari sufletești, ce pot fi folosite pentru a le comunica, dar adeseori nu implică intenție. ▪ Gesturi illustrative - mișcări nestandardizate cu ajutorul cărora susținem cuvintele și le completăm
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
indicator util al sentimentelor care îi animă pe interlocutori este dimensiunea pupilelor, care crește când nutrim interes, simpatie sau dragoste față de partenerul de dialog și scade atunci când acesta ne trezește afecte negative. ▪ Nasul - Cine nu știe că “strâmbatul din nas” denotă o stare de nemulțumire, aversiune sau dezgust? La persoanele veșnic indispuse, cutele care apar atunci când este arborată o asemenea expresie se pot adânci și permanentiza. ▪ Gura - O putem ține mereu întredeschisă, dar cu riscul de a fi considerați “gură cască
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
supunerea, subordonarea, renunțarea la voința proprie în favoarea celuilalt. Dimpotrivă, individul care își înalță capul se prezintă ca o persoană sigură pe sine, infatuată sau arogantă. Înclinarea capului spre dreapta dezvăluie un sentiment de simpatie față de interlocutor, pe când înclinarea spre stânga denotă spirit critic și scepticism. ▪ Mâinile - Cu cât mișcările lor au loc mai aproape de corp, ele exprimă mai multă reținere, modestie, cumpătare și obiectivitate. Din contră fluturate amplu prin fața interlocutorului încercă să impresioneze și să se impună acestuia, chiar cu forța
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
sufletească a individului. Întinderea picioarelor arată că persoana este relaxată, liniștită, nu se simte amenințată de nici un pericol. În schimb, dacă stă pe scaun cu genunchii mult îndoiți dă dovadă că este pregatită pentru acțiune. Poziția șezând cu coapsele îndepărtate denotă dorința de a sta comod indiferent de impresia pe care o faci celorlalți. Lipirea genunchilor indică timiditate și nesiguranță, este poziția elevului și a subordonatului neajutorat. Când stau picior peste picior, bărbații își plasează de obicei unul dintre picioare în
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
amintească exact etapele respective, ori să construiască o altă figurină; -elevii mai consecvenți vor apela chiar la diagramele din publicațiile existente, reușind să le descifreze individual; nefiind o finalitate prevăzută în programa opționalului, acest lucru constituie un progres evident ce denotă atingerea unei performanțe situate peste nivelul preconizat; este atinsă astfel deviza Mariei Montessori, “Ajută-mă să fac singur”; -orele de “Abilități practice prin tehnica origami” se suprapun cu activitatea specifică vârstei, jocul. Și cum altfel o disciplină poate deveni accesibilă
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
Conform lui C. Pufan, narațiunea elevului surd ia forme preponderent în fraze de tip enumerativ-nesistematizat și enumerativ-elementar-narativă. (1972, C. Pufan, p. 77, apud M. Popa, p. 67) Din punct de vedere semantic elevii operează cu conținuturi prefixate, învățate automat, ceea ce denotă că limbajul verbal nu este instrumentul intern al ideației și poate crea falsa impresie de vorbire inteligibilă și de limbaj structurat. (1983, I. Stănică, E. Ungar, C. Benescu, p. 45) Printre rânduri, putem discerne importanța pe care o are limbajul
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
-l", fie ,,văzându-l", fie ,,îl descoperă din interior", de la descifrarea gândurilor și sentimentelor care-l animă. Efectul dintr-o replică ca și întreg rolul de altfel alcătuiește elementul de succes alături de gesturi și atitudini semnificative. În accepțiunea artistică, gestul denotă energie, frumusețe, emoție, dinamism, grație și transpune gândurile, sentimentele și atitudinile personajelor din picturi, sculpturi, teatru, dans, muzică etc. 1.10. Accepțiunea pedagogică În relația educativă, limbajul gestual servește ca decor al gândurilor și atitudinilor actorilor educaționali, indicând starea reală
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
utilizarea și frecvența cuvintelor cheie, decalajul dintre intențiile explicite și cele implicite formulate de profesor etc. constituie dimensiunea semantică a discursului didactic. Pentru a înțelege referința tematică, să definim mai întâi referentul unui cuvânt: obiectul extralingvistic pe care acesta îl denotă sau termenul modern pentru lucruri privite ca fiind ,,denumite" sau ,,semnificate" de cuvinte. Relația care leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem atașa un referent decât dacă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
profesor și elevi. Orice discurs didactic poartă amprenta autorului său, care se manifestă prin rolul asumat (în funcție de scopul urmărit și de personalitatea acestuia), tonul adoptat, stilul de predare, modul în care își proiectează în discurs starea psihică etc. Această amprentă denotă performanța comunicativă a profesorului care include, pe lângă competența lingvistică, și competența pragmatică. Depinde de arta profesorului de a motiva și de a determina o clasă de elevi omogenă sau neomogenă să-și însușească ideile, convingerile, atitudinile lui. De aceea, profesorul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Rolul facilitator sau perturbator al intensității și tonului vocii. Fondul energetic al profesorului și trăsăturile sale de personalitate (răbdarea, fermitatea, autoritatea, calmul, încrederea în sine) se pot exprima prin intensitatea vocii (puternică, medie, slabă). Astfel, o voce puternică și sonoră denotă energie, siguranță de sine, dinamism, bucurie, autoritate, iar o voce scăzută și astenică indică lipsă de energie, nesiguranță, oboseală, boală, reținere, emotivitate, crispare, nehotărâre etc. Energia și pasiunea creează charisma profesorului prin faptul că alimentează întreaga gamă de emoții, motivații
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Impactul ritmului și fluenței vorbirii asupra nivelului calitativ al procesului instructiv-educativ. Dacă fluența exprimă caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii profesorului, ritmul este un indice al vitezei de ideație și de exprimare verbală, specific unui tonus neuropsihic ridicat. Vorbirea fluentă denotă ușurința identificării expresiilor verbale în acord cu gândurile, fapt ce demonstrează rapiditate și precizie în activitatea cognitivă. Vorbirea discontinuă trădează dificultăți de conceptualizare, care pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scăzut (lipsă de dinamism și motivație, oboseală, tristețe), reactivitate emoțională
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
1969): au scopul de a descrie cuvinte, obiecte, implicând mișcări nonverbale ale întregului corp. Ilustratorii se pot situa pe aceeași linie cu limbajul verbal, fiind gesturi complementare (profesorul dublează acordul verbal cu o mișcare aprobatoare din cap). Alteori, ilustratorii pot denota altceva decât exprimă cuvintele, constituind gesturi contrare (profesorul surâde ușor în timp ce îl critică pe elev). După Elisha Babad ,,ilustratorii pot să cuprindă gesturi emblemă" (care înlocuiesc cuvintele) și ,,expresori" (care însoțesc o trăire organică sau cu halo afectiv: a roși
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]