4,161 matches
-
gîlmele de pe cap, e o treabă pe care nici un fizionomist sau frenolog nu a întreprins-o pînă-n prezent. Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall, dacă s-ar fi urcat pe-o scară pentru a manipula Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veselii zei primăvăratici de odinioară și-i va întrona din nou, în cerul devenit între timp pustiu ca un tărîm al egoismului - atunci puteți fi siguri că marele cașalot îi va lua locul lui Jupiter pe tronul suprem. Champollion a descifrat hieroglifele incrustate în granit; dar nici un Champollion nu s-a ivit încă pentru a descifra Egiptul de pe fața fiecărui om și a fiecărei ființe. întocmai ca orice altă știință omenească, fizionomonia nu este decît o poveste trecătoare. Dacă sir William
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
timp pustiu ca un tărîm al egoismului - atunci puteți fi siguri că marele cașalot îi va lua locul lui Jupiter pe tronul suprem. Champollion a descifrat hieroglifele incrustate în granit; dar nici un Champollion nu s-a ivit încă pentru a descifra Egiptul de pe fața fiecărui om și a fiecărei ființe. întocmai ca orice altă știință omenească, fizionomonia nu este decît o poveste trecătoare. Dacă sir William Jones, care cunoștea treizeci de limbi, nu era în stare să citească pe fața celui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
umbra unei dorințe aprige, dacă nu chiar a unei nădejdi. într-o dimineață însă, ajungînd în fața banului de aur, păru să simtă o atracție nouă pentru figurile și inscripțiile stranii gravate pe el, ca și cum abia acum ar fi început să descifreze, în lumina obsesiei lui, tîlcul lor ascuns. Și e adevărat că în orice lucru se ascunde un sens, căci altminteri lucrurile n-ar avea nici un preț, iar lumea însăși n-ar mai fi decît o cifră goală, numai bună să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
durere. Așa să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă n-a putut atinge acest ban de aur, dar ieri ghiarele diavolului și-au lăsat desigur urmele pe el, își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a scrie, cu ajutorul acestor semne hieroglifice, o teorie întreagă despre cer și pămînt, precum și -un tratat mistic despre arta cunoașterii adevărului - Queequeg era o enigmă vie, o operă miraculoasă într-un singur tom, dar ale cărei mistere nu le putea descifra nici el însuși, deși inima îi bătea lîngă ele; iar aceste mistere erau, deci, menite să putrezească pînă la urmă odată cu pergamentul viu pe care erau gravate, rămînînd nedezlegate în veci. Poate că tocmai cu acest gînd în minte, Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă, durerea ta de neîmpărtășit. în agonia mea trufașă îmi descifrez tatăl și stăpînul. Sări, sări și linge cerul! Eu sar cu tine-odată, ard cu tine, m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea, ambarcațiunea! strigă Starbuck. Privește-ți ambarcațiunea, bătrîne! Harponul lui Ahab - cel făurit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cercetător al fizionomiei. Franz Josef Gall î1758-1328), medic german, întemeietor al frenologiei. Johan Kuspm Spurzheim î1776-1832), medic german, întemeietor - împreună cu Gali - al frenologiei. Filip Schwartzerd Melanchton î1497-1560), teolog german, prieten cu Luther. Jean-François Champollion î1790-1832), arheolog francez, primul care-a descifrat hieroglifele Egiptului antic. William Sones î1746-1794), celebru orientalist englez. Familie celebră de vînători de balene în Nantucket. Culegere de legi și legende indiene, un fel de Biblie a brahmanismului. Arion, poet și muzician grec din secolul al VII-lea î.e.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a învățării; d) formativ-educativă; e) de evaluare a progreselor învățării; f) de substituire (logistică) a învățământului tradițional. Atitudinea corectă a cadrului didactic poate fi, prin urmare, aceea de exploatare inteligentă a avantajelor indubitabile ale mijloacelor tehnice audiovizuale, învățând elevii să „descifreze semnificațiile secrete din spatele sensurilor aparente, să ajungă, impulsionați de puterea de sugestie a imaginilor, la reflecții abstracte și subtile”. Acestea fiind spuse, introducerea mijloacelor tehnice audiovizuale în procesul de învățământ apare ca fiind mai mult decât „un rău necesar”, dovedindu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ieftine. Și aceasta pentru ca să-și acordeze focurile imagistice la elementele realității. În debutul poemului sugerează obscuritatea satului Prisaca (Ă): «Satul meu n-are monografie; au Încercat cândva cocorii s-o scrie, dar cerul vânzolea cearșaful de nori și nu mai descifrăm rândul de cocori». Nicolae Tăutu e un pudic și ocolește ditirambele spuse cu voce sonoră (Ă) pentru că În loc să-și declare sentimentele el le caută oglindite În oameni, În fapte și astfel le conturează mai puternic: «Copiii merg cu viața la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe puncte În final». Clar, nu? Și mai ales, scurt și cuprinzător. Iată, deci, o carte, cu defecte desigur, dar și cu unele merite, zvârlită la gunoi din trei cuvinte. Unul din păcatele bucății - acela de altfel care se poate descifra din șarada critică a tov.Crohmălniceanu - ar fi lipsa fantasticului. Pentru cine a citit povestirea În cauză, e limpede că fantasticul există, constituind materialul epic al Întregii bucăți. E adevărat, fantasticul acesta, conlucrează - vorba criticului - la două concluzii cu sens
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Barta Iosif și ortacii săi de A. E. Baconsky, inserată În coloanele Scânteii (nr. 1781) din 10 iulie 1950. (Ă). În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi sunt concentrate o seamă dintre trăsăturile pe care poeții noștri le-au descifrat În fizionomia spirituală a omului nou care se formează În țara noastră. În operele scriitorilor noștri aceste trăsături și multe altele pe care nu le mai amintim, sunt surprinse cele mai adesea izolat, fragmentar. (Ă). Printre poemele care Însemnează, sub
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Bălcescu, Kogălniceanu, Alexandrescu, Cârlova, sau Boliac, nu se putea face independent de acesta. Dar nici sensul progresist al celei mai mari părți din opera lui Eminescu, nici conținutul criticii lui Caragiale, nici caracterul reacționar al «Junimii», n-ar fi fost descifrate cu limpezime fără Înțelegerea căilor de dezvoltare ale societății noastre. (Ă). Distanța simțitoare străbătută În clasificarea ideologică a criticilor care au participat la munca de reconsiderare, o arată limpede noile ediții apărute În Editura de Stat, stadiul actual al unor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
două planuri, aparent antagonice, dar - În realitate - convergente, ambele fiind subordonate, În ultimă analiză, efortului de a salva de la naufragiu, așa cum am mai spus, despotismul monarhic de tip feudal. El apare, de asemenea, ca un document În care se pot descifra câteva concepții de „derivație iluministă”, convertite În pledoarii În favorul „monarhismului luminat”, un fel de idol În fața căruia câțiva gânditori din veacul al XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deosebește încă din leagăn de cel care nu a fost educat să simtă emoțiile celor din jur și, din această cauză, riscă să aibă mari dificultăți de sincronizare cu interlocutorii. În comparație cu ceilalți, copilul seducător este mai capabil nu numai să descifreze emoțiile altora, dar și să le exprime limpede pe ale sale. De exemplu, când joacă în piese de teatru pentru copii, el se distinge clar de tovarășii lui mai puțin pregătiți să traducă procesele emoționale. Copiii învață să mimeze pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și 4. La nivelul 3, informațiile vizuale pe care și le transmit două persoane sunt imagini fugitive, potențial vizibile cu ochiul liber, al căror efect este de ordin subliminal. La nivelul 4, informațiile vizuale sunt imagini subliminale pure, imposibil de descifrat la nivel conștient. Persoana seducătoare folosește total inconștient aceste două tipuri de imagini. Efectul conjugat al acestor imagini este cel care o face uneori de-a dreptul irezistibilă. Să le cercetăm întâi pe cele mai surprinzătoare, imaginile subliminale pure (nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a transmite emoțiile lor și, cu siguranță, într-un fel sau altul, o parte din dorințele lor. Unele dintre expresiile emoționale nu se citesc pe față decât câteva sute de milisecunde. Însă acest interval este suficient pentru ca creierul să le descifreze și să se adapteze, fără ca noi să fim conștienți de acest proces. Creierul nostru este foarte bine „echipat” pentru a citi emoțiile interlocutorilor. El percepe imagini a căror durată de proiecție pe un ecran variază între 10 și 50... milisecunde
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care se adaptează la mesajele subliminale primite răspunzându-le inconștient. În această operațiune de comunicare, cortexul vizual și cel somatosenzorial sunt pe deplin solidare. De aceea, dorințele exprimate de față se prelungesc și-și croiesc drum prin trup. Pentru a descifra mesajele legate de aceste dorințe, pentru a înțelege corpul care dorește, trebuie să-l privim... și să-l lăsăm să vorbească. CAPITOLUL 8 Gesticulația, „semnătura noastră psihologică” Spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, gesticulația nu este doar o completare a vorbelor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sexualizată. Chiar dacă micromâncărimea pare banală, ea exprimă dorințe refulate de apropiere intensă. Aceste semne sunt, pentru cel care le observă, coduri de seducție prețioase și privilegiate. Cel care le emite nu o face conștient și nu știe că vor fi descifrate. Dacă se „scarpină”, dacă simte „mâncărime”, este pentru că dorințele lui nu se exprimă liber. De multe ori dorința nu este trăită deplin și apare „scărpinatul”, pentru că se ridică bariere care împiedică eliberarea impulsurilor. Observatorul trebuie să știe să nu profite
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sunt capabili, intuitiv, să judece foarte rapid efectul pe care vorbele sau imaginea lor îl produc asupra interlocutorului. Astfel, ei niciodată nu „dau cu bâta-n baltă”, pentru că înțeleg foarte repede ce simte celălalt. „Instinctul lor vizual” le permite să descifreze inconștient starea de spirit a interlocutorului și să se adapteze la ea fără să o facă anume. Sunt capabili să seducă fără să se gândească anume la asta. Toți am auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
soi, cerveau de l’autre, Paris, Odile Jacob, 1998, pp. 291-432.) Atenție! Nu vorbesc aici despre redactorii care citesc informațiile scrise pe un prompter. În cazul lor, fenomenul este și mai automat, pentru că emisfera dreaptă - și, prin urmare, ochiul stâng - descifrează textele citite pe ecran. De altfel, aceasta le mărește potențialul de seducție, fără ca ei să-și dea seama. Vezi: Pierre Feyereisen, Le cerveau et la communication, P.U.F., Paris, 1994, p. 213. (Coll. Psychologie d’aujourd’hui). În această
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de-acum celebre. Sub numele faimos astăzi (șase plus șapte litere!), Philip Marlowe ni se înfățișează odată cu cel dintâi roman al lui Chandler, The Big Sleep, în 1939. E o apariție în forță, demnă de orice scriere postvictoriană, în care descifrezi nu doar trăsăturile fizice ale protagonistului, ci și tonalitatea stilistică a aventurii ce decolează chiar sub ochii tăi: Era pe la unsprezece dimineața la mijlocul lui octombrie, soarele nu strălucea, iar în aerul limpede de pe dealuri plutea amenințarea unei ploi torențiale. Purtam
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de veci. În ce constă, la urma urmelor, „oribilitatea” istoriei în care se trezește amestecat Marlowe? Întrebarea e simplă, legitimă chiar - de vreme ce pornește de la o afirmație a personajului -, dar răspunsurile nu sunt la fel de limpezi. Spre deosebire de alți autori, în scrisul cărora descifrezi simpatiile sau antipatiile (ale autorului sau ale protagonistului), la Chandler nu există partener privilegiat. Întreaga societate e căzută în ghearele viciului, violenței, minciunii sau asasinatului, chiar și cel mai umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
celei sugerate de răpitoarea ei prezență fizică. Farewell, My Lovely accentuează câteva trăsături ale lui Philip Marlowe care nu erau evidente în cartea anterioară. Singuratic, melancolic, mefient, Marlowe posedă multe dintre însușirile misoginului. Prizonier al unui model comportamental greu de descifrat, el mimează indiferența din teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă, necondiționată, fie în retranșarea pe pozițiile unui machism antipatic. Helen Grayle și Anne Riordan sunt, din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cantitate de energie negativă care nu va putea fi eliminată decât prin declanșarea unui mecanism exploziv. Maestrul mărturisit al scriitorului Wade este F. Scott Fitzgerald (și, la rigoare, al lui Chandler însuși). Pe de altă parte, nu e greu să descifrezi în Terry Lennox cel puțin o parte din trăsăturile eroului-emblemă al lui Fitzgerald, Jay Gatsby. Ca și acela, Lennox și-a pierdut iubita pe când era la război, iar apoi a încercat să ajungă în vârful piramidei sociale în speranța deșartă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]