3,459 matches
-
scăldată în razele unui soare de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea peste tot în jur pocnetul și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite. Cât era de frumos aici, exact cum trebuia să fie. Livada se potrivea cu un lucru pe care și-l imaginase toată viața: milioane de globuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii masive care îi atârna sub urechi, se deslușea licărul agresivității juvenile. Se tolănise în colțul lui, cu mâinile atârnându-i moi pe volan. Ar fi nevoie doar de vreo sută de băieți. Atâta doar, o sută, așa ca mine, spuse el, aruncându-și vorbele spre mine, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi murit câteva zile mai târziu, David Stronge ar fi apărut de asemenea pe lista pe care mi-o trimisese Tim. —Uită-te mai de aproape la poză, a spus Simon sec. Era întuneric, dar, uitându-mă mai bine, am deslușit pe altcineva în spate, lângă perete, privindu-l pe David în timp ce muncea. I-am studiat mai atent trăsăturile. Originalul era chiar lângă mine pe canapea. —Ți-aș fi spus, mi-a zis Sebastian scuzându-se. Eram destul de beat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singuri. Eram deprinși de mult cu prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca instrumentul acela. Patrulam și în seara aceea pe lângă geamul băii de la demisol. Și chiar s-a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că poate sta, oricând și oriunde, cu convingerea că lucrarea va continua și fără el. Mereu va fi un altul care să facă totuși câte ceva. Acum, când notez toate acestea, așteptându-mi, ca de obicei, teancul de gazete, încerc să deslușesc din urletele celui din spațiul de dincolo, din șantier, cine i-a provocat o atât de teribilă indignare încât mai că-și dă sufletul în răgete atotputernice. N-a venit unul ieri la slujbă și azi abia se ține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevărată. Umplerea plinului și dusul tainei de nespus. Abia la capătul trăitului, viața își începe drumul ei adevărat, curat, al tău și numai al tău. Primim zilnic semne despre această împlinire a textului, fără a le înțelege, fără a le desluși, fără a le crede. — Și-a făcut trupa ei acum. S-a stabilit în Cehia. Face turnee. Mai vine din când în când și pe la noi. Vara, mai ales, are o tiribombă pe care o instalează la Hipodrom, în Brăila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul seral de la „Geamandura“ din micul orășel de la poalele anticului Aegyssus. Aplecat peste blondiul Moș Crăciun, popa mi-a făcut semn să intru în dricul acela motorizat. Canapele și o măsuță chiar, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altă parte, că citisem așa ceva nu demult, doar că nu mai îmi aminteam pe unde întâlnisem textul acela. — Cât vorbeam, m-am gândit la o chestie, surâse popa. O aveam mai de mult în cap, dar acu’ mi s-a deslușit, privindu-te. Providența mi te-a adus la intersecție. De nu era nebuneala asta cu circulația, poate treceam și nu te vedeam. Pierdut erai. Dar așa... Proiectul e următorul. Și se porni pe construcție. Voia să scoată o revistă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau bucuriile. Nici măcar din acel sentiment formal al conviețuirii pe același etaj. Urmărisem doar, de sus, de la fereastra bucătăriei, cum au scos sicriul din bloc, l-au vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu buze intens rujate, cu păr puțin, răvășit. — Ciroză, a oftat fata vecinului. Soră cu tata. Stătea singură pe Bulevard, pe la cinematografe. La etaj, peste cinematograful de lângă farmacie. N-avea cine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-odată, contururile precise ale fricii purtate în mine până atunci. Cu care trăisem în toți acei ani tulburi, nu pentru că vremurile erau tulburi, ci doar pentru că nu deslușeam, în toată acea pâclă, un semn de ordine. Un liman spre care să tind sau dinspre care să mă întorc. Veneam din goluri și mă îndreptam spre goluri. Trombă devenise, în tot cinismul lui, un astfel de despărțitor al cețurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încă lumină cînd am trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea. Am deslușit o siluetă ce aranja un teanc de cărți și am recunoscut profilul descărnat și nervos al lui Fermín În plină concentrare. Am bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și Îmi făcu semn să vin pe la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă la casă. M-am strecurat pe portiță și am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fondurile economice oferite de Jausá, recursese la acest șiretlic atît de bizantin spre a menține interesul patronului. Totuși, Jausá nu avea nici o Îndoială În privința fidelității rezultatelor. Mai mult, acolo unde alții vedeau forme și umbre, el vedea fantome. Jura că deslușise cum silueta Mariselei se materializa Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că, probabil, umbla prin casă căutîndu-mă. Am părăsit capela cu un sentiment de ușurare și m-am Îndreptat din nou spre scară. Tocmai mă pregăteam să urc, cînd mi-am dat seama că la celălalt capăt al coridorului se deslușeau un boiler și o instalație de Încălzire, aparent În bună stare, care se dovedeau incongruente cu restul pivniței. Mi-am amintit că Bea Îmi spusese că agenția imobiliară care mai mulți ani de zile Încercase să vîndă vila Aldaya realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi se păru lipsită de șanse, dar asta nu m-a Împiedicat să Încep să umplu boilerul cu bucăți de cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să găsesc pe piață vreo carte de Julián Carax. VÎnzătorul mi-a spus că e imposibil: cineva le făcuse dispărute. El Însuși avusese două și le vînduse unui individ foarte ciudat, care Își ascundea chipul și căruia abia Îi puteai desluși glasul. — PÎnă nu demult mai rămăseseră cîteva exemplare În colecțiile private, aici și În Franța, Însă mulți colecționari Încep să se descotorosească de ele. Se tem, spunea librarul, și nu Îi Învinovățesc. Uneori, Julián dispărea cîteva zile la rînd. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a condus Într-un colț și mi-a spus, confidențial, că știa că Julián e viu și se află pe undeva, Însă bănuia că fiul lui nu putea intra În legătură cu noi pentru vreun motiv pe care nu izbutea să-l deslușească. „Ceva legat de ticălosul acela de Fumero.“ I-am spus că și eu credeam la fel. Anii de război se dovediseră foarte prosperi pentru Fumero. Își schimba alianțele de la o lună la alta, de la anarhiști la comuniști, și de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întuneric, În cinematografe și pe străduțe, În miez de noapte. Julián mă găsea Întotdeauna. Eu Îi simțeam prezența tăcută, fără să-l văd, mereu de veghe. Uneori te pomenea și, cînd Îl auzeam vorbind despre tine, mi se părea că deslușesc În glasul lui o tandrețe ciudată care Îl deruta și pe care credeam că și-o pierduse cu mulți ani În urmă. Am aflat că se Întorsese la vila familiei Aldaya și că acum locuia acolo, pe jumătate spectru, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele raze de soare. Geamul era presărat cu promoroacă. Am scris pe sticlă, cu degetul arătător: Mă duc după Bea. Nu veni după mine. Mă Întorc repede. Certitudinea mă asaltase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pătrunse În bibliotecă cu pistolul În sus. — Înapoi, avertiză el. Aruncă o privire rapidă spre Fumero, care se ridica anevoie, apoi se uită la noi, mai Întîi la mine și În cele din urmă la Carax. În acea privire am deslușit oroare și șovăială. — Am spus: Înapoi. Carax se opri și se retrase. Palacios ne privea cu răceală, Încercînd să elucideze cum să rezolve situația. Ochii lui se opriră asupra mea. — Tu du-te. Asta n-are de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă strivească. O mînă m-a susținut pe după ceafă și am văzut chipul lui Julián Carax aplecîndu-se peste mine. În viziunea mea, Carax apărea Întocmai cum mi-l imaginasem, de parcă flăcările nu i-ar fi devastat fața niciodată. Am deslușit oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]