14,828 matches
-
bolilor psihice sunt următoarele: a) evoluția acută simplă cu caracter tranzitoriu, așa cum este întâlnită în episoadele confuzionale, stările reactive, nevroze; b) evoluția continuă, de lungă durată, cu modificări ale sistemului personalității, schimbarea atitudinii și a relațiilor cu lumea și mediul, deteriorarea progresivă și în diferite grade a personalității, așa cum este întâlnită în cursul evoluției clinice a psihozelor și stărilor demențiale; c) evoluția clinică remitentă sau intermitentă, de tip periodic, ciclic, sub formă de „accese” care survin periodic, cu o ritmicitate regulată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
avem de-a face cu următoarele tipuri de prognostic: a) favorabil, cu remisiune completă, ameliorare sau vindecare; b) defavorabil, cu remisiune clinică parțială, urmat de defect post-procesual; c) grav, sau sever, cu evoluție clinică cronică, progresivă, urmată de degradarea sau deteriorarea ireversibilă a sistemului personalității. 2) Modelul psihopatologic Acest model propus de K. Jaspers are la baza lui tipul de evoluție al vieții individuale, considerată ca o „psihobiografie” a individului în interiorul căreia „boala psihică” se înscrie ca un „accident ontologic”. Pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un curs uniform. În sensul acesta pot fi procese legate de evoluția îndelungată a unor psihoze endogene, care duc la o alterare tipică, severă a personalității ca în cazul schizofreniei, sau procese cu evoluție cronică, progresivă, care duc la o deteriorare gravă a personalității așa cum apar ele în cursul evoluției sindromului demențial abiotrofic sau a altor sindroame psiho-organice cerebrale (traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism, PGP etc.). 6. Semnificația epistemologică a procesului psihic morbid Delimitarea și cadrul problemei Tulburarea psihică se înfățișează ca o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
utilizează următoarele tehnici de investigare (R. Meili, J. Delay și P. Pichot): 1) Testele mintale (testele de inteligență, de percepție simplă și de memorie) urmăresc punerea în evidență a unor situații de deficiență de intelect sau a unor stări de deteriorare (leziuni organice cerebrale, demențe etc.), precum și a unor stări defectuale post-procesuale (de regulă post-psihotice). 2) Testele de personalitate vor utiliza fie chestionarele (MMPI, Cattell, Eysenck), fie testele proiective (TAT, Rorschach, testul pomului, testul persoanei umane etc.). 3) Scalele de evaluare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferite niveluri de dezvoltare. Acest model este ilustrat de stările de arierație mintală sau oligofrenii și nu poate fi recuperat, în ceea ce privește „restructurarea” sistemului personalității, ci poate fi numai compensat, în cadrul unor anumite limite prin metode de psihopedagogie specială etc. 2) Deteriorarea Deteriorarea este un proces psihopatologic de dezintegrare a sistemului personalității care se produce după completa formare-organizare a acesteia. Deteriorarea se desfășoară de sus în jos, în sens invers, ca direcție, procesului de integrare și are un caracter progresiv și ireversibil
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
niveluri de dezvoltare. Acest model este ilustrat de stările de arierație mintală sau oligofrenii și nu poate fi recuperat, în ceea ce privește „restructurarea” sistemului personalității, ci poate fi numai compensat, în cadrul unor anumite limite prin metode de psihopedagogie specială etc. 2) Deteriorarea Deteriorarea este un proces psihopatologic de dezintegrare a sistemului personalității care se produce după completa formare-organizare a acesteia. Deteriorarea se desfășoară de sus în jos, în sens invers, ca direcție, procesului de integrare și are un caracter progresiv și ireversibil. Se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
recuperat, în ceea ce privește „restructurarea” sistemului personalității, ci poate fi numai compensat, în cadrul unor anumite limite prin metode de psihopedagogie specială etc. 2) Deteriorarea Deteriorarea este un proces psihopatologic de dezintegrare a sistemului personalității care se produce după completa formare-organizare a acesteia. Deteriorarea se desfășoară de sus în jos, în sens invers, ca direcție, procesului de integrare și are un caracter progresiv și ireversibil. Se produce de la nivelul instanțelor superioare voluntare și organizate complex, către instanțele inferioare care au un tip de organizare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de psihopedagogie. 6) Defectul Defectul este consecința acțiunii unui proces psihopatologic, de regulă a unui proces psihotic care acționează distructiv asupra sistemului personalității. În urma evoluției unui proces psihotic, se va produce, după retragerea evoluției clinice a acestuia, o stare de deteriorare parțială sau sectorială a sistemului personalității, la un anumit nivel sau instanță structural-dinamică a acesteia, marcând, în felul acesta, ca o stare de handicap sau ca un defect post-procesual personalitatea respectivă. Acest model psihopatologic este întâlnit de regulă la cazurile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Korsakow, amnestic confabulator; - demențele presenile și senile care prezintă o amnezie de evocare de un tip particular. În aceste cazuri amintirile cele mai vechi sunt cel mai bine conservate, pe când cele recente se pierd. Este un proces psihopatologic specific de „deteriorare mintală”. Psihopatologia proceselor de inteligență Aspecte generale Procesele de inteligență desemnează un cadru destul de larg, dar bine delimitat, de funcții psihice superioare, cu caracter simbolic operațional, fie că este vorba de un aspect de factură conceptuală (procesele de gândire propriu-zisă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
5) sindroamele delirante organice, 6) sindroamele confuzionale. Sindroamele ireversibile sunt cele care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele legate de procesele de deteriorare psihică; a) deteriorarea intelectuală de cauză organică cerebrală (demențele), b) deteriorarea personalității consecutivă evoluției îndelungate a unui proces psihotic (stările defectuale post-procesuale). Vom prezenta, în cele ce urmează, principalele caracteristici psihopatologice ale sindroamelor mai sus menționate. Sindroamele psihopatologie reversibile Această
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organice, 6) sindroamele confuzionale. Sindroamele ireversibile sunt cele care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele legate de procesele de deteriorare psihică; a) deteriorarea intelectuală de cauză organică cerebrală (demențele), b) deteriorarea personalității consecutivă evoluției îndelungate a unui proces psihotic (stările defectuale post-procesuale). Vom prezenta, în cele ce urmează, principalele caracteristici psihopatologice ale sindroamelor mai sus menționate. Sindroamele psihopatologie reversibile Această grupă cuprinde diferitele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele legate de procesele de deteriorare psihică; a) deteriorarea intelectuală de cauză organică cerebrală (demențele), b) deteriorarea personalității consecutivă evoluției îndelungate a unui proces psihotic (stările defectuale post-procesuale). Vom prezenta, în cele ce urmează, principalele caracteristici psihopatologice ale sindroamelor mai sus menționate. Sindroamele psihopatologie reversibile Această grupă cuprinde diferitele „stadii de tulburări psihopatologice ale experiențelor psihice”, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu ceilalți într-un fel adecvat. Debutul acestei forme este brusc sau progresiv și el se însoțește de tulburări de comportament și angoase care preced instalarea autismului. Din punct de vedere psihopatologic sindromul autist se caracterizează prin următoarele aspecte: 1) Deteriorarea calitativă în interacțiunea socială reciprocă manifestată prin următoarele: a) lipsa marcată a conștiinței existenței sau a sentimentelor altora; b) nici o imitație sau imitație alterată; c) deteriorare evidentă în capacitatea de a-și face prieteni pentru egalii săi. 2) Deteriorare calitativă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autismului. Din punct de vedere psihopatologic sindromul autist se caracterizează prin următoarele aspecte: 1) Deteriorarea calitativă în interacțiunea socială reciprocă manifestată prin următoarele: a) lipsa marcată a conștiinței existenței sau a sentimentelor altora; b) nici o imitație sau imitație alterată; c) deteriorare evidentă în capacitatea de a-și face prieteni pentru egalii săi. 2) Deteriorare calitativă în comunicarea verbală și non-verbală și în activitatea imaginativă, manifestată prin următoarele: a) nici un mod de comunicare cum ar fi murmuratul comunicativ, expresia facială, gestica, mimica
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1) Deteriorarea calitativă în interacțiunea socială reciprocă manifestată prin următoarele: a) lipsa marcată a conștiinței existenței sau a sentimentelor altora; b) nici o imitație sau imitație alterată; c) deteriorare evidentă în capacitatea de a-și face prieteni pentru egalii săi. 2) Deteriorare calitativă în comunicarea verbală și non-verbală și în activitatea imaginativă, manifestată prin următoarele: a) nici un mod de comunicare cum ar fi murmuratul comunicativ, expresia facială, gestica, mimica sau limbajul vorbit, b) comunicare non-verbală anormal de marcată, cu utilizarea privirii drept
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a animalelor, lipsa de interes pentru narațiuni referitoare la evenimente imaginare; d) anomalii marcate în producerea vorbirii, incluzând volumul, înălțimea, accentul, viteza, ritmul și intonația; e) anomalii marcate în formarea conținutului vorbirii, incluzând uzul stereotip și repetitiv al vorbirii; f) deteriorare marcată în capacitatea de a iniția sau susține o conversație cu alții, cu toate că posedă un limbaj adecvat. 3) Repertoriu restrâns de activități și interese, manifestat prin următoarele aspecte: - mișcări stereotipe ale capului; - preocupare persistentă pentru anumite părți ale obiectelor; - indiferență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
opoziție cu delirurile care nu se însoțesc de o slăbire psihică generală. A. Porot definește demența ca fiind o slăbire progresivă și ireversibilă, cu caracter global, a vieții psihice a individului. Două aspecte se discută în psihopatologia demențelor: procesul de deteriorare mintală și procesul de slăbire intelectuală. Le vom analiza în continuare. Deteriorarea mintală reprezintă un deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, consecutiv oricărei atingeri funcționale sau organice a creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Porot definește demența ca fiind o slăbire progresivă și ireversibilă, cu caracter global, a vieții psihice a individului. Două aspecte se discută în psihopatologia demențelor: procesul de deteriorare mintală și procesul de slăbire intelectuală. Le vom analiza în continuare. Deteriorarea mintală reprezintă un deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, consecutiv oricărei atingeri funcționale sau organice a creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A. Porot). Deteriorarea mintală se pune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiza în continuare. Deteriorarea mintală reprezintă un deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, consecutiv oricărei atingeri funcționale sau organice a creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A. Porot). Deteriorarea mintală se pune în evidență prin teste de inteligență sau prin testul vocabularului. Slăbirea intelectuală constă într-un deficit dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței bolnavului. Ea poate interesa și se poate fixa la anumite paliere evoluând până la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
implicații asupra formării sistemului personalității individului. Interesant este faptul că, deși formal abandonată, ea revine în câmpul epistemologic al psihopatologiei sub forma deficienței care nu este altceva decât o reevaluare a degenerescenței sub alt punct de vedere, și sub forma deteriorării care este corespondentul degradării; aspecte de care, de altfel, am amintit deja în capitolele anterioare. Ceea ce se poate desprinde deocamdată este faptul că teoriile nosologice ale secolul al XIX-lea reprezintă o importantă contribuție la dezvoltarea cunoștințelor despre nebunie și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității, datorate unor cauze diferite (toxice, traumatice, infecțioase, genetice etc.) care survin în viața intrauterină, în perioada prenatală sau imediat postnatală a individului. În această categorie intră următoarele tulburări: stările de arierație sau oligofreniile. 5) Tulburări psihice grave datorate unor deteriorări severe, cu evoluție cronic-progresivă a sistemului personalității și care apar fie în perioada presenilă (demențele Pick și Altzheimer), fie în perioada de involuție senilă (demența senilă și presbiofrenid) și care realizează tabloul clinic al demențelor; în acest grup distingem două
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tumori cerebrale (primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite virale, meningoencefalite, meningite, neurosifilis); parazitoze cerebrale. fig. pg. ms. 274 Factorii etiologici declanșatori Direcția de evoluție a procesului Normalitate (teren, predispoziție, personalitate promorbidă) Stare patologică: - acută - cronică Stare post-procesuală: - remisiune - deteriorare - defect Leziunile cerebrale „difuze” interesează zone întinse ale creierului și ele apar de regulă în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni de natură degenerativ-abiotrofică, așa cum sunt întâlnite în demențele presenile (Pick și Altzheimer) sau în demențele senile și presbiofrenie, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etiologic de starea mintală anormală a bolnavului. Toate aceste aspecte justifică diferențele în ceea ce privește clasificarea psihozelor organice, așa cum vom arăta mai jos. În cadrul sindroamelor mintale organice, DSM-III-R include șase grupe de afecțiuni psihice, și anume: 1) deliriumul și demența în care deteriorarea cognitivă este globală; 2) sindromul amnestic și halucinoza organică, în care sunt deteriorate arii de cunoaștere relativ selective; 3) sindromul delirant organic, sindromul afectiv organic și sindromul anxietății organice, care au ca elemente comune, asemănătoare, tulburări schizofreniforme, tulburări afective și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirant organic, sindromul afectiv organic și sindromul anxietății organice, care au ca elemente comune, asemănătoare, tulburări schizofreniforme, tulburări afective și tulburări anxioase; 4) sindromul personalității organice, în cursul căruia este afectat sistemul personalității globale a bolnavului, având un aspect de deteriorare specifică; 5) intoxicația și abstinența, în care tulburarea este asociată cu ingestia sau cu reducerea aportului unor substanțe excitante, euforizante, de tipul alcoolului sau a drogurilor psihotrope halucinogene; 6) sindroamele metale organice care constituie o categorie reziduală a sindroamelor organice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavii care au suferit intervenții neuro-chirurgicale (leucotomie, lobotomie, topectomie etc.) urmate de cicatrici cerebrale, pot duce la modificări ale personalității individului, cu tablouri clinico-psihopatologice similare celor de tip epileptoid (Bradley). Lennox insistă asupra importanței prezenței „cicatricei cerebrale” în procesul de deteriorare al personalității subiectului caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - deteriorarea nivelului de inteligență, - personalitate de tip epileptoid, - instabilitate cu hipersensibilitate, - indisciplină și dificultăți școlare sau profesionale, - agresivitate, - dificultăți de adaptare cu reacții antisociale, - bradipsihie, vâscozitate și bipolaritate afectivă. Evoluția în timp
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]