2,337 matches
-
fără ca, de fapt, să mai contribuie cu altceva la persistența lui decât cu paza. Amintindu-și desigur de ceea ce văzuse la părinții ei din Mocod, bunica îl afurisea pentru lipsa lui de interes propriu zis horticol: atât de mult îl detesta, mai ales pentru avariția lui, încât la moarte a cerut să nu fie coborâtă în mormântul în care el își dormea deja somnul de veci, ci să fie îngropată alături, în propriul ei mormânt: dorință ce i-a fost îndeplinită
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sufletească“, întrebare fără răspuns, deoarece părinții mei aveau conștiința cât se poate de liniștită, și sunt convins că și eu, interogat sub forma asta instituțională, n-aș fi avut ce să răspund, dacă nu de altceva, din solidaritate familială. Îi detestam pe părinții mei când îmi aplicau vreo corecțiune și simțeam nevoia să mă răzbun pe loc, dar ei continuau să fie părinții mei, bunul meu de veci. Dintre colegi, m-am împrietenit cu câțiva, încă prezenți înaintea ochilor mei, treji
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a spus niciodată, și eu am rămas doar cu chinul și umilința insistenței sterile. Curios este că astfel de refuzuri mi se păreau de neînțeles, atribuindu-le răutății celui în cauză. Doar într-o perioadă a vieții mele, când mă detestam fizic, ele mi s-au părut „normale“. Am devenit în această vreme tot mai pătimaș cititor (deși găseam îndeajuns răgaz încă pentru joacă), mai sistematic decât înainte, biblioteca mea sporea văzând cu ochii prin aportul vigilent al tatei, însă și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cum s-a comportat cu mine consulul, ea a început să râdă, amuzată: „Păi Bubu a vrut să te ferească de năravul popii“ și m-a lămurit că părintele e un cunoscut homosexual, atacat și în presa maghiară (care îl detesta din motive politice) pe această temă - a fost însă apărat de Vatican, care a contestat acuzațiile. Ca amănunt picant, mătușă-mea mi-a povestit că, trimițând odată ordonanța (bărbatul ei fiind militar) cu niscaiva treburi la grădina lui Dăianu, ostașul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eram frumos, cu figura bântuită de melancolii cerebrale, însă mie chipul meu nu mi-a spus niciodată nimic și nu am mizat niciodată pe aspectul meu fizic, ba pot spune că aceasta este epoca în care am început să mi detest imaginea în oglindă). O curioasă apariție a fost fiica unui colonel (mama unguroaică, nemțoaică, evreică ori ...poloneză?), tot elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ale lui Ștefan cel Mare“. Când vorbește de partidele noastre democratice, parcă auzi chiar glasul lui Eminescu: „partidul pașoptist, mason, democrat și universalist al lui Ion Brătianu și C.A. Rosetti, partidul liberal (roșu)“, zice el, evocându-i pe contemporanii detestați de gazetarul de altădată de la Timpul, tunând și fulgerând, ca și cum ar fi vorba de propriul său contemporan, împotriva marelui pașoptist: „C.A. Rosetti, mason și semidoct inspirat“ - fiindcă statul născut din ideile pașoptiștilor îi pare „prematur și pernicios“, calificându-l
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
umane, existența odioasă din care solitudinea este izgonită. Cine trăiește pentru societate trăiește împotriva ei. În bună măsură, portretul ca gen provine din răzbunarea și din coșmarul omului sociabil care și-a frecventat prea mult semenii pentru a nu-i detesta. Cât de isto vitoare ar fi uzanțele bunei-cuviințe, ele n-au cum să se compare cu cele ale solitarului, în toate privințele unice, inimitabile. Când Măra, zeul morții, încearcă, și prin ispite și prin amenințări, să-i smulgă lui Buddha
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adus jertfe unui idol care nu-ți dă în schimb decât plictis și dezolare, cum stă mărturie, document capital, scrisoarea pe care Doamna du Deffand i-a scris-o lui Walpole în ziua de 1 aprilie 1769: „Spuneți-mi: de ce, detestând viața, mă tem de moarte? Nimic nu-mi arată că totul nu se va sfârși odată cu mine; dimpotrivă, observ că spiritul meu se șubrezește deopotrivă cu trupul. Tot ce se spune pentru sau contra nu-mi face nici o impresie. Nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spirit? Nu vor fi preocupați decât de ei înșiși; vor voi să te uluiască, dar nu-și vor da osteneala să te lămurească. Ai de a face cu spirite mărunte? Aceștia se simt la strâmtoare în rolul lor, te vor detesta pentru sterilitatea lor și pentru puținătatea inteligenței. Găsești cumva, în loc de minte, sentimente? Nici unul nu este nici sincer, nici con stant. Prietenia este o himeră; recunoaștem că există numai iubirea; și ce iubire! Însă ajunge, nu vreau să-mi duc gân
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mari calități: mult adevăr, un suflet elevat și nobil, curaj spiritual, cinste; în sfârșit, este un amestec de atâta bine și de atâta rău, că n-ai putea avea pentru ea nici un sentiment bine hotărât: place, șochează, este iubită, este detestată, oamenii o caută și o evită. Ai putea crede că ea transmite și celorlalți bizareria caracterului ei. DUCESA DE CHAULNES Spiritul Doamnei ducese de Chaulnes este atât de ciu dat, încât este cu neputință de definit: el nu poate fi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
contradicție cu sine, ne hotărât în cutezanțe, temător în tot ce încerca; în drăz nind tot și abandonând totul o clipă după ce se încu metase, el a compromis și a slăbit fără încetare auto ritatea regală, s-a făcut totodată detestat pentru des potis mul său, disprețuit pentru zăpăceala și pentru nesta tornicia lui. DOAMNA GEOFFRIN Destul de bogată pentru a face din casa ei locul de întâlnire al literelor și artelor, și văzând că acesta era pentru ea un mijloc de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
demonstrația ei dovedea tocmai contrariul. De altfel, femeia aceasta cu idei vii, antrenată de minte mai departe decât ar fi mers la îndemnul inimii, punea în opiniile sale violența unei pasiuni; ținea la toți cei care le împărtășeau și îi detesta pe toți ceilalți. Din acest punct de vedere era de o nedreptate suverană. Nu recunoștea talent, cinste, virtute, idei luminate decât lui Roland și admiratorilor acestuia; la toți ceilalți nu vedea decât josnicie, ignoranță sau trădare. Ea a inspirat între
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ștergând și schimbând, secretarul izbutea până la urmă să redacteze depeșele pe placul stăpânului, acesta le copia cu mâna lui. L-am auzit citind, din memoriile sale începute, câteva amănunte agreabile despre tinerețea lui. Dat fiind însă că era foarte schimbător, detestând mâine ceea ce-i plăcuse astăzi, dacă aceste memorii există în întregime, lucru de care mă îndoiesc, și dacă a păstrat versiunile contrarii, este probabil că judecățile asupra aceluiași fapt, și mai ales asupra aceluiași om, se contrazic în mod scandalos
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
doi oameni puși într-o relație atât de inegală ajung curând să nu se mai înțeleagă; iată de ce căsătoria este un lucru admirabil: în locul unui scop care nu mai există, ea aduce cu sine interese comune care dăinuie mereu. Julie detesta seducția; se gândea pe bună dreptate că șireteniile, calculele, minciunile pe care ea le cere per vertesc în aceeași măsură ca minciunile, calculele, șireteniile folosite pentru a servi orice alt gen de egoism; însă, peste tot unde vedea buna-credință, ea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și jumătate, cu escorta ei obișnuită, s-a oprit la intrare, n-a vorbit decât cu mine și cu persoanele care veniseră cu ea de la Coppet, și a plecat fără ca măcar să intre în salon. De aici faptul că genevezii o detestau, fiind totodată aproape la fel de mândri de ea ca de lacul lor. A fi primit de Doamna de Staël era la Geneva un titlu de distincție. Viața la Coppet era ciudată. Părea la fel de trândavă pe cât de dezlânată; nimic nu era supus
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
totuși aceste firide mi se păreau copilărești și primejdioase, și i-am spus. „Ce vrei să fac? «Micul mizerabil» ăașa îi zicea de fiecare dată marelui Napoleon) mă chinuie; mă răzbun și eu cum pot.“ A izbutit să se facă detestată de întreaga Curte; Împăratul încă o mai apăra. Când bătrânii suverani ai Spaniei au sosit în Franța, după evenimentele de la Madrid, li s-a acordat din prima clipă un serviciu de onoare. Doamna de Chevreuse a primit ordinul să-i
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sensul. O ilustrare a acestei afirmații ar putea fi "flecăreala" din Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro. Ea apare pe prima și ultima pagină a romanului, dar e prezentă constant și pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o detesta, ca opusul idealului de perfecțiune, conform căruia orice majordom de seamă trebuie, înainte de toate, să-și îmbogățească, să-și rafineze constant vocabularul, pentru a se putea ridica la nivelul stăpânului (în cazul de față Lordul Darlington). Flecăreala pe care o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e binevenită, mila e jignitoare. Dacă lectorul dă semne că a trăit ceva asemănător cu ceea ce descrie textul și, prin urmare, l-ar putea deconspira pe autor, orice autor Desperado e profund derutat. El vrea să comunice cu cititorul, dar detestă să fie dat în vileag. Sunt romanceri care declară sus și tare că nu fac decât să imagineze, evitând orice aluzie la viața lor personală în roman; alții recunosc deschis că se folosesc de propria biografie, dar o prelucrează până când
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm de citit unul din romanele ei, observăm că acesta se reașează în mintea noastră exact după schema pe care autoarea voit inovatoare o detesta. Mrs Dalloway rămâne în amintire ca o istorie obișnuită de iubire, povestită capricios. Pe de altă parte, dacă nu-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un roman capital, cum este
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al refuzului, deși Woolf e teoreticiana acestui refuz; romanele ei nu scapă tiraniei convenției anterioare. Odată ce terminăm de citit unul dintre ele, episoadele lui sofisticat amalgamate se rearanjează în mintea lectorului tocmai după cele două principii pe care Woolf le detestă: cronologie și intrigă amoroasă. Cei care evadează din convenție și realmente dau un sens nou literaturii și lecturii sunt Joyce și Eliot. Ei privesc literatura într-o dispoziție care nu e nouă, dar care devine predominantă de la ei încolo: ironia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt refuzul povestirii clasice. Incidentul rămâne. Literatura n-ar exista în absența narațiunii. Doar că noile romane nu se mai pot repovesti. Experiența lecturii s-a însingurat, în sensul că nu poate fi comunicată, ci doar analizată, decodată. Eliot detesta ideea că poemele lui ar putea fi parafrazate, explicate altfel decât prin ele însele. Cu toate acestea, în marginea lor, ca și în marginea lui Ulysses, s-au scris biblioteci întregi. Ceea ce vroia Eliot să spună era de fapt că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Orwell, Huxley. În lumea lui Platon se petrec toate invers decât în lumea noastră: "A sta nemișcat e un lucru sfânt" (p. 82). E obligatoriu să visezi, dar nu și să gândești. Oamenii trebuie să stea în interiorul orașului și să deteste călătoriile. Călătoria lui Platon în "lumea de jos" (rescriere a lui Dante?) îi e fatală. N-avem cum să știm dacă lumea pe care o descoperă (lumea noastră) e reală, ori doar un miraj, un univers paralel de amintiri. Nici măcar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
limpede, cartea e fără îndoială bună și o lectură agreabilă. Prima pagină îl citează pe Michel Foucault ("Ce e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește deconstructivismul. Ni se spune: ... datorită Deconstructivismului, adevărul e o chestiune nerezolvată. Bradbury detestă snobismului complicării textului, dar știe că o opoziție deschisă duce la prozelitism, așa că el cochetează cu dușmanii deconstructivismului în șoaptă: Structuralismul-Deconstructivismul, în funcție de modă, sunt "fie absurdități, fie o filozofie remarcabilă". Persiflarea lui ambiguă ne previne în legătură cu "epoca semnificantului incert, când
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva trecător. Nu mai poate dura mult. America e uneori isterică din punct de vedere intelectual, și teribil de puritană. Presupun că vă mai și amuzați în intimitate, dar pe dinafară păreți să detestați simplul amuzament voi aveți ordinea de zi în locul spontaneității. Cumplită uniformizare. O adevărată poliție a minții. De aici la fanatism e un pas. Spaima lui Lessing de fanatism e probabil cea mai mare deschidere a spiritului ei. "Mi-e groază
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să numească un cadru didactic care să fie "umbra" unei persoane angajate în conducerea superioară a industriei locale de bunuri..., pe timpul semestrului de iarnă. Robyn și Vic se trezesc amândoi vârâți în acest plan prin decizii de ultim moment. Amândoi detestă ideea, sunt nemulțumiți că sunt scoși din tabieturile lor, că trebuie să facă efortul de a se adapta la ceva necunoscut. În chip ironic, Robyn, specialista în romanul industrial al secolului XIX, dă ochii prima oară cu aspectul real al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]