2,392 matches
-
pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull nu-și amintea nimic. Și cu asta, basta. Fusese o seară de muncă. Bull avea marele ghinion de a fi redactor de divertistment la o revistă locală numită Get Out!. Își detesta cu cordialitate slujba. Se angajase la revistă după un stagiu în State, într-un moment în care fotbalul american și baseball-ul câștigau teren la Londra. Bull scrisese mult despre ele și despre alte sporturi. Fusese angajat la Get Out
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o criză de personal. Redactorul de divertisment murise la post, într-un incident în care erau implicați un saltimbanc francez și șapte țipari vii (dintre care unul luase foc). Finanțatorul și, în același timp, directorul revistei, un estet prin definiție, detesta ceea ce el numea „sufletiștii“. Una dintre afacerile sale anterioare fusese lansarea gamei de produse de parfumerie pentru bărbabți Harold Acton, care se bucurase de un succes răsunător. Redusese secțiunea de sport a Get Out! la o jumătate de pagină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
facă pipi. Cum a știut unde? Un pisic într-o casă necunoscută se sperie, se ascunde sub masă, pisicul ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Motanul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemulțumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe gânduri. Ne despărțea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pai spre zece ani pe atunci. M-am dus la biserică să mă rog lui Dumnezeu s-o salveze. Dar ea a murit pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat religia, dar mai târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez, Academia Ronsard din București) detestam matematicile, așa că mai mult chiuleam de la cursuri și mă ascundeam în podul liceului, împreună cu o prietenă cu care împăr tășeam aceeași aversiune față de cifre. La chimie eram total tufă, iar profesorul, un tânăr cam frumușel, se lupta cu o fetiță
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să vă servesc!“ după care mi-am dat demisia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala, amândoi goi pușcă, erau bătrâni, slabi, cadaverici, ceva
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ce spui? — Eu sunt mai contemplativă, îmi place să visez cu ochii deschiși. Am trecut la altă întrebare: — Care e cel mai mare defect al tău? — Spiritul polemic, mărturisi Ioana. — De ce ar fi spiritul polemic un defect? m-am mirat. — Detest felul meu de a polemiza, îmi explică ea, deoa rece creează animozitate, rupând bruma de iluzie că oamenii s-ar putea înțelege între ei. Există în mine un drăcușor provocator care mă face să-i zgândăr pe cei din jur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dreptul să ne plictisim, replică Ioana. — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
scutură el cutiuța lăsând să se audă din nou zgomotul înfundat, oricum sunt puțini aceia care reușesc să arunce o privire înăuntru. Angir păru să mediteze la cele spuse de căpitan vru să spună ceva dar se răzgândi. Acum o detestă iar după câteva momente îi ia apărarea. Planeta asta devine, cu cât ne apropiem din ce în ce mai ciudată. După câteva minute se opriră în fața unei uși care se deschise silențioasă în fața lor. Intră înăuntru, iscodind cu ochi curioși întreaga încăpere. Nimic deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
tradiție? ... Avea el, ce-i drept, Parolică, niște rezerve, dar ai fi remarcat de la o poștă că cireșele nu sunt cireșe „inimă de porumbel“ de Buzău, și nici nu le putea Înlocui cu pește de la crescătoria „Luciu“, căci tovarășul Birică detesta peștele, de când văru-său, la care ținuse ca la un frate, cră pase cu un os de pește În gât. Așa că trebuia să găsească o soluție, o soluție la problemele lui, ca să nu piardă șefia Buzăului, sursă de prosperitate pentru el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Nu cred Nu cred în prieteniile interesate, Nici în cele, artistic, regizate; Nu cred în ura afișată Dar mi-e teamă de cea abil mascată; Nu cred în jurăminte false, Nici în promisiunile frumoase; Nu cred în amabilitatea afectată, Și detest ostilitatea deghizată; Nu cred în laude amabile, Nici în acte caritabile. Mă îndoiesc, uneori, de prevederile vremii Și, mai adesea, de jurămintele Evei; Nu cred în ofertele electorale, Care-s minciuni și vorbe goale; Nu cred în zodii și în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
îl consider încă îndepărtat. Dar astăzi cred că sunteți cu toții de acord cu mine și că și voi înțelegeți că nu a putut dobândi o experiență corectă alături de Tiberius, pe care acum mulți dintre noi dezvăluie cu mândrie că îl detestă peste poate. Sau se dorește o guvernare de felul celei care, în sfârșit, s-a terminat? Îl priveau în tăcere. El declară că nu susținea că tânărul ar fi fost incapabil. Nu-l cunosc îndeajuns, declară ironic, pentru că, practic, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întoarseră electrizați și îl salutară cu entuziasm, lucru care nu se întâmpla în vremea tinereții lui Augustus. El răspunse, râse și glumi cu cei din apropiere, încălcând astfel orice protocol. Așa se întâmpla mereu, și cu cât senatorii îl detestau mai mult, cu atât poporul îl iubea mai mult, cu pasiune. Dintr-odată însă, puse capăt jocului și se adresă lui Manlius: — Nu înțeleg de ce Augustus, când și-a construit palatul, s-a întors cu spatele spre inima Romei. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce s-o sar. Sex(agenar), pe plajă Admiră moșul în călduri Un stol de blonde dezbrăcate; De când nu-i apt de aventuri, Așa se umple de păcate. Mărturisire la vârsta a treia Eu nu roșesc în fața damei Ce azi detestă impotentul, Fiindcă muza epigramei O satisfac doar cu talentul. Lamentare (Creatorului) Când mi-ai croit din coastă-o soață, Și carne mai aveam pe oase, Dar Eva-mi face-așa o viață, Că-mi numeri coastele rămase. Păcatul lui Adam
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fata asta, atunci chiar trebuia să facă o autopsie. Dar să-l lase pe Gildas pe mîinile unor necunoscuți care Își vor povesti ultimele bancuri deocheate În timp ce-i deschid cutia toracică și-i umblă prin măruntaie... - Fratele tău ar fi detestat așa ceva, știi bine, și m-aș detesta și eu dacă aș permite-o. Din respect pentru el - și crede-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă ocup. Deși fusese mișcată, refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o autopsie. Dar să-l lase pe Gildas pe mîinile unor necunoscuți care Își vor povesti ultimele bancuri deocheate În timp ce-i deschid cutia toracică și-i umblă prin măruntaie... - Fratele tău ar fi detestat așa ceva, știi bine, și m-aș detesta și eu dacă aș permite-o. Din respect pentru el - și crede-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă ocup. Deși fusese mișcată, refuzase. - Tu ești... erai prea apropiat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze și spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
departe. - Ai ceva mai bun de făcut decît să răspunzi la Întrebările mele? - Am de ales? Era evident că nu, Fersen nici măcar nu-i răspunse, trecînd deja la o altă Întrebare pe care o puse cu atîta indiferență Încît Îl detestă. - Cine e? - Asasinul dumitale... Asasinat. Făcîndu-se că nu bagă de seamă sarcasmul, Fersen Îi făcu semn să vină după el și se Îndreptă spre bazin. - Ce făceai aici? Dar Milic Își făcu apariția și Începu să-i povestească În amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei refuza cu obstinație s-o depășească... Atunci Lucas amintise de gemenii pretins născuți morți, cu patruzeci de ani În urmă. Iar certitudinile lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse și căutînd prin toate mijloacele să se descotorosească de ghiuleaua aceea. Se gîndise iarăși la dragostea exagerată cu care o Înconjura mama ei de cînd se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care tocmai Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]