2,624 matches
-
publicate cu privire la alegeri indicau că cei mai frecvenți susținători ai președintelui Bush și ai politicii sale în materie de război erau bărbații albi republicani care aveau o atitudine conservatoare. Femeile, negrii, liberalii și membrii Partidului Democrat erau mult mai puțin devotați. Mai mult decît atît, studiul făcut de Eveland, McLeod și Signorielli bazat pe interviuri luate în timpul și după război: "au arătat că susținerea generală față de război era mai scăzută decît cea așteptată, date fiind gradul și tipul de acoperire media
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Senat: „Dacă în lume este o oca de venin, trei sferturi sunt în Eugeniu Stătescu“. Omul acesta a fost cel mai puternic ministru de Justiție pe care l-a avut țara. A fasonat magistratura, a numit la toate instanțele oameni devotați și își creiase o atât de tare situație în fața tribunalelor, încât a avea pe Stătescu avocat în vreo pricină - bineînțeles când ieșea din guvern - însemna să câștigi procesul mai dinainte. S-au citat cazuri în care Eugeniu Stătescu fiind angajat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Carol, la recepțiunile de la Palat. Sturdza a trecut de la acest cult la misticismul religios. Către sfârșitul carierei sale, în toate discursurile politice ce rostea reproducea din scrierile bisericești, din viețile sfinților și din vorbele apostolilor. Acest bărbat politic, cu totul devotat politicii germane și regelui Carol, era desemnat ca să devie șeful partidului liberal. și, cu toate acestea, înăuntrul partidului era departe de a fi popular. Din stat-majorul partidului liberal mai făceau parte Eugeniu Carada, generalul D. Lecca, Mihail Ferikide, Constantin Nacu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
m-am putut ridica la înălțimea lor... De unde acea energie și pasiune în tot ce făceau, acea totală dăruire acestei nobile profesiuni în care, asemenea slujitorilor altarului, cei lipsiți de har sunt tot de prisos? Fire voluntară, energică, harnic și devotat slujitor al școlii, profesorul MIHAI ALEXANDRU se bucura de un neștirbit prestigiu de educator, fiind preferat de autoritățile vremii pentru pasiune și perseverență, regăsite în toate întreprinderile sale. Era un „manager” iscusit, fără măcar s-o știe. Privindu-l cu
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
la epoca aceea n-au putut atrage decât pe d-nii Alexandru Marghiloman și Constantin Arion. Ion Brătianu a avut atunci ochiul sigur și a deschis porțile Parlamentului tineretului distins, fără a se preocupa prea mult dacă oamenii aceștia vor rămâne devotați partidului. El avea o idee mai înaltă: aceea de a da putință oamenilor culți și talentați ca să fie rezerva de mâine. Bătrânii aveau nevoie de urmași, așa gândea Ion Brătianu. Pleiada tinerilor de valoare era compusă din Tache Ionescu, Alexandru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
uniți într-un simțimânt unanim de concordie și de frăție vor întrebuința silințele lor cele mai stăruitoare întru a apăra aceste principii și a da cugetărilor leale și generoase ale Măriei-Tale tot concursul lor cel mai sincer și cel mai devotat. Călcând pe pământul țării noastre, ați spus românilor că ați devenit român; astăzi România constituțională vă răspunde, prin organul reprezentanților ei, că Măria-Ta ai devenit pentru ea simbolul naționalității sale. Să trăiești, Măria-Ta! Să trăiască România! Președintele Adunării
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a putea prezenta Majestății-Voastre omagiul devotamentului nostru și al respectuoaselor noastre felicitări în această zi mare a încoronării. Trăiască Majestatea-Voastră, Sire! Trăiască M.S. Regina! Trăiască dinastia Majestății-Voastre, scumpă inimii românilor! M.S. Regele a răspuns mulțumind guvernului pentru sentimentele sincere și devotate ce se exprimau Sie-și și Reginei în această solemnă zi și, amintind d-lui președinte al Consiliului că la 1877 a fost cel dântâi care, în capul Senatului, a exprimat speranța de a saluta în curând pe întâiul Rege
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
medicale la epoca aceea erau foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și dureri puternice de cap. Simptome, fără îndoială, de tifos exantematic. A trebuit să fiu imediat evacuat. Dis-de-dimineață, Constantin, ordonanța mea devotată, m-a dus în spinare aproape tot drumul, pînă la locul bateriei în spatele frontului. De acolo, colegul și prietenul meu Dan Sărățeanu m-a transportat la gara Barcea pentru a fi dus cu trenul la un spital din Galați. Linia
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
se urcase pe tron. Acesta primea orice, numai separația de Elena Lupescu, nu. Cu nici un preț. Și conflictul între Maniu și rege izbucnește fățiș. Maniu își prezintă demisia. El nu era omul tranzacțiilor. Dar mulți dintre fruntașii ardeleni, deși amici devotați ai șefului lor, se apropie de tron, se înclină la orice, formînd chiar un nou guvern național-țărănist, fără Maniu. Au fost mai multe guverne național-țărăniste, fără Maniu, prezidate de Gh. Mironescu sau de Al. Vaida Voevod. Numai în perioada iunie
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pricepere și devotament. Iuca era de o bunătate rară și foarte popular. În Vlașca lui îl cunoșteau și copiii. Biroul de la Interne era veșnic plin de lume. Intervenea pentru oricine apela la serviciile sale. Cartea lui de vizită cu semnătura "devotat Iuca", adresată colegilor săi din guvern, era acordată cu cea mai mare bunăvoință. Una dintre direcțiile din administrația centrală a ministerului de Interne era aceea a Casei de asigurare. Avea în sarcină ca orașele și satele din țară să aibă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În această amarnică situație, în care se afla țara la începutul lui septembrie 1940, a fost de ajuns ca o mînă de inși să manifesteze în fața palatului regal, ca regele Carol să intre în panică. Generalul Coroamă, devenit omul său devotat, în locul lui Gavrilă Marinescu, care fusese înlăturat de Urdăreanu, chemat în grabă la palat, nereușind să se sustragă, a raportat că situația e gravă și nu-și ia răspunderea unei represiuni. Regele nemaiavînd altă soluție, l-a adus pe generalul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care nici o armată străină nu avea dreptul să treacă. Despre aceste negocieri, Iuliu Maniu avea cunoștință fiindcă rapoartele ministrului Nanu, adresate Ministerului de Externe la București, treceau prin mîinile șefului de serviciu al cifrului, Niculescu Buzești, care era, în totalitate, devotat lui Iuliu Maniu. Iuliu Maniu cunoștea toată activitatea diplomatică a mareșalului Antonescu, dar acesta ignora ceea ce urzea Maniu. Prin intermediul ministrului Elveției la București, Iuliu Maniu a luat contact cu englezii, cu scopul de a obține sprijin pentru scoaterea României din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care mă aflam, intervine telefonul lui Tătărăscu, care mă sfătuiește să plec imediat, căci voiau să mă oprească. Cine? N-a putut să-mi spună. Deci zvonul era exact. Mi-am adus aminte, atunci, de ce-mi spusese un vechi devotat inspector de poliție de la siguranța generală a statului, care încă nu fusese dat afară din slujbă, că de la intrarea rușilor în țară, persoana cea mai de sus în ceea ce privea serviciile polițienești era un anume Stupineanu, despre existența căruia nu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
D-nă de la Paris»”. Înainte de venirea Lupeascăi în țară, regele Carol a făcut, prin mijlocirea prințului Nicolae, presiuni asupra Principesei Elena să declarare că nu vrea anularea divorțului cu Carol. După venirea Elenei Lupescu, regele Carol reia aceste presiuni, tot prin intermediul devotatului său frate. Întrucât nu a obținut rezultatul dorit, intervine personal: „Cere insistent declarația și (zice) că se învoiește (ca Principesa Elena) să plece în străinătate, unde să stea opt luni și patru în țară; iar copilul să fie la ea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
acest liceu, înființat în 1905, se bucură de o instrucție riguroasă și o îndrumare atentă din partea unui valoros corp didactic. Artemizia Badac, dr. Sidonia Cresan, Lidia Dubău, Felicia Ganin, Constanța Georgescu, Maria Grămadă, Eugenia Reznicec, dr. Ludmila Stretschi, profesoare distinse, devotate meseriei lor, pe care o făceau conștiincios, iau sprijinit formarea în anii adolescenței marcate de "bogate nevoi": seceta, foametea, imensele datorii de război, reforma comunistă din 1948, epurările personalului din instituții și a scriitorilor din programele școlare, prigoana politică și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cărții compoziții de o mare varietate, circumscrise liricii publice, dar și unui delicat lirism individual. Elegia civică, poezia patriotică, imnul și oda, pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei conștiințe publice comune, hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale de țară, entuziasmul, atașamentul față de valori perene, apelul frecvent la virtuți înalte, precum onoarea, irump din textele incluse aici. Unele dintre acestea, construite pe teme ale liricii majore (iubirea, natura, moartea), păstrează ceva
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
după pensionare la o unitate militară din București. Maria Isopescu, învățătoare de peste o jumătate de veac, mamă a șapte copii (toți intelectuali), a fost o persoană demnă de mult respect, în sat. Elisabeta Năstase, învățătoare timp de câteva decenii, mamă devotată a trei copii (toți cu studii superioare) a contribuit în mare măsură la propășirea satului, în care a văzut pentru întâia oară lumina zilei. Ilarie Lavric, tehnician agricol, a funcționat multă vreme și ca viceprimar al comunei Frătăuții Noi, sătenii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ceea ce vedeam, fără a scoate niciun cuvânt. Și, preț de câteva clipe, l-am „văzut” pe Tokugawa, a cărui personalitate am admirat-o încă de când am citit romanul Shogun al lui J. Clavell, retrăgându se la Castel, însoțit de luptători devotați. Îi vedeam figura impunătoare, îi auzeam glasul puternic dând porunci scurte... Samuraii răspundeau cu zăngănit de săbii și strigăte războinice. Am „retrăit” câteva clipe din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
decât s-o las să mă moștenească! — Nu uita, te rog, drepturile pentru prostime. Ei spun că sângele lor ar avea aceeași culoare ca al nostru! Vor să devină deopotrivă cu noi. Eu, care am strămoș pe tovarășul de luptă devotat al Împăratului Carol, să mă Înclin cu smerenie În fața unui negustor nespălat și să-l rog să-mi vândă un harnașament... și să-l plătesc pe dată... Cine să-l mai apere dacă n-am bani să-mi fac rost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fu zat, cu tot respectul, și vă rog pe Înălțimile Voastre să-mi spuneți dacă n-am făcut bine. Aveți credite nelimitate la casa tatălui meu, fără dobândă și fără nici o obligație. știți bine că vă suntem pe de antregul devotați. și tatăl meu vă asigură că vorbește În numele tuturor caselor de comerț din Zürich. — Monseniore, se Întoarse el către Bertold, sunteți doar vog tul orașului nostru, ceea ce ne umple de mândrie. Vă vom ajuta din toate puterile și știți că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai puțin nobilă decât cea imperială și totuși am fost mereu Înde părtați de tron și de toate onorurile care ni se cuveneau. Dar, cu toate vitregiile, n-am cedat. știi prea bine cât ne-am Întins domeniul, ce prieteni devotați și cinstiți avem. Suntem puternici, dar nu destul de puternici ca să-i Îngenunchem pe rivalii noștri. Doar că puterea nu mai stă În vârful spadei, ai dreptate, fratele meu. Timpurile s-au schimbat, ai spus-o singur. Vin timpuri noi. Un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
promițătoare decât planul inițial. — Iubirea vine după căsătorie, dragă cavalere. Așa spune proverbul. Un bărbat cu experiență știe cum să câștige dragostea soției sale, nu crezi? Ce cunoaște o fecioară nevi novată despre viață? Clericul se Întoarse spre slujitorul lui devotat, la fel de rotofei ca stăpânul lui, și-l trimise În misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e și nici n-avem a vorbi despre ea... Uiți totul, cine e, cum, cine, când a adus-o. Ai văzut c-au fost numai doi oameni de Încredere aleși pe sprânceană, care știu că trebuie să tacă și-s devotați ducelui până În pânzele albe. Dacă răsuflă ceva Înseamnă că tu ți-ai ascuțit dinții pe unde nu e bine să ți-i ascuți. și n-aș vrea să te văd surghiunită la vreo mânăstire, numai cu pâine și apă, pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de Înfățișarea ei, Însușindu-și arta de a plăcea bărbaților. O fecioară de paisprezece ani era coaptă pentru căsătorie, și cum să-l prindă În mreje pe viitorul stă pân al ini mii tale, cu alte cuvinte pe servul său devotat, Înro bit pentru totdeauna, dacă nu cu ajutorul unui arsenal com plicat de văluri, năframe, rochii și parfumuri alese? Adelheid Însă se arăta nepăsătoare față de toate acestea. De câte ori putea, se strecura afară din castel și se fofila la curțile din spate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Astăzi nu primește pe nimeni... Hildebrand Îl privi lung. — Nu, nu e ceea ce crezi, Îl asigură bătrânul cleric. De ieri, de când a plecat stăpânul nostru, Măria Sa stă În cămările sale. E Îngrijorată. știi doar, domnule ministerial, că e o soție devotată și pune la inimă toate grijile și primejdiile care nu-l cruță În ultima vreme pe soțul ei. — N-ai să mă faci să cred, părinte, că o privește cu bunăvoință pe biata copilă. știm amândoi, nimeni nu poate trece
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]