14,826 matches
-
petrecere, să prind momentul și să dăm cărțile pe față. —Și ce s-a întâmplat? Mi-a aruncat cu coada ochiului o privire și și-a trosnit degetele, pe care le îngropase până atunci în palme. Oh, a fost un dezastru, serios. Vocea îi revenise la normal. —în momentul în care am început să vorbim despre asta mi-am dat seama că exagerasem. Nu era genul care să facă așa ceva. Vreau să zic că era mai degrabă genul de persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
este împlinirea cea mai cruntă, în modul cel mai absurd, a visului pe care îl am de mai mult de zece ani. Tot timpul visez valuri de sute de metri înălțime acoperind întreaga viață. Totul se sfârșește apoi într-un dezastru acvatic planetar, în care, culmea, mă regăsesc încă trăind, spre durerea și nefericirea mea, într-un miros pestilențial de alge, stând pe vine pe o felie de pământ nu mai mare decât o bucată de pâine și abia văzând printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
camerei în care mă aflu, chiar și cu cioturile mele înțepenite-n nemișcare și pline de sânge, pentru a-l opri să-și aducă planul macabru la îndeplinire. Da, așa am să fac, chiar eu am să salvez omenirea de la dezastrul ce va urma, chiar eu! Acum, haide, mai repede, deschide-te odată, fereastră blestemată, și lasă-mă să-i strig ceva acestui înger legendar, orice, poate-așa putea-voi opri blestemul care s-a coborât asupra oamenilor... Iar fereastra mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina forței cu care continua să apese pe buton iar rezultatul era un dezastru, bila se oprise tot pe doisprezece roșu. Cele trei milioane pe care le jucase bărbatul se transformaseră într-o pierdere de aproape două sute. Era ceva de neînchipuit, Mihailovici simțea că își pierde răsuflarea. Crupierul acționase deja soneria prin care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru n-ar fi fost posibil dar, atâta timp cât îi auzea torsul, însemna că arătarea nu este prea aproape de el. Ar fi vrut să coboare din mașină și să vadă ce se întâmplase acolo în lipsa lui, să evalueze nenorocirea. Era un dezastru. Numărase nu mai puțin de zece arme căzute în curte. Asta însemna cel puțin zece oameni uciși. Era o lovitură pentru mica lor armată. Însemna aproape o treime din efectiv și, asta chiar din prima confruntare. Oare, ce mai urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă asupra celor care au creat-o, care și-au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzîndu-și domeniile, va peregrina mănăstirile, aprinzînd lungi lumînări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m-am gîndit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus pînă jos. Mi-am zis că o astfel de carte concepută Într-o formă rigidă n-ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în Israel profeții le anunță dezastre iminente, în 444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face din metropola elenă o mare putere militară, economică și culturală; timp de douăzeci de ani, aici înfloresc sculptura, poezia, teatrul, filosofia și idealul democratic, până când, în 431 î.e.n., un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în orașe va determina aici nevoi tot mai mari de servicii de salubritate, de școli și spitale, de numeroase servicii colective tot mai greu de finanțat prin impozitele a căror insuficiență va duce la tulburări în rândul minorităților. De altfel, dezastrul provocat de uraganul Katrina în 2005 a revelat inegalitatea structurală a serviciilor publice americane și a arătat incapacitatea lor de a-și gestiona propriile probleme de infrastructură. Salariile americanilor vor scădea neîncetat din cauza concurenței reprezentate de muncitorii străini și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în privința dezvoltării economiei-pirat acolo unde aceasta le este utilă. Așadar Ordinea economică va fi acuzată, pe drept cuvânt, că, pentru mulți și prin însăși natura ei, este o sursă de mizerie și nedreptate, de precaritate și dezordine, de risipă și dezastre ecologice, de imoralism și distrugere a identităților, de încălcări ale normelor religioase și oprimare. De asemenea, mulți vor denunța împreună piața și democrația ca fiind simple mașini ce produc necinste, anihilează orice formă de morală și organizare socială și distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o astfel de evoluție spre democrație vor rămâne agresive și vor fi tratate ca atare de către democrațiile de piață. Descurajarea regimurilor agresive Pentru statele ce prezintă o permanentă agresivitate, descurajarea va fi întotdeauna o necesitate, pentru că absența ei duce la dezastru. în octombrie 1936, confruntați cu remilitarizarea Ruhrului de către trupele naziste, Halifax și Blum au închis ochii în această privință, iar războiul avea să izbucnească. în octombrie 1962, frații Kennedy au refuzat să accepte instalarea rachetelor sovietice în Cuba și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din ce în ce mai ucigașe și mai selective, războaiele tot mai pline de cruzime, mizeria morală a celor înstăriți, zăpăceala provocată de autosupraveghere și de clonare, toate acestea vor trezi într-o bună zi chiar și spiritele cufundate în somnul cel mai adânc. Dezastrele vor fi, o dată în plus, cei mai buni avocați ai schimbării. La fel ca la sfârșitul fiecărui mare război, se va vorbi atunci, încă o dată, despre necesitatea de a învăța din lecțiile trecutului, de a ierta fără a uita, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de cules, iar ei, culegătorii, către ziare și celelalte mijloace de comunicare în masă, pentru ușurința cu care trec de la aplauzele din capitoliu la aruncările de pe stânca tarpeană, ca și cum ele însele n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o neliniște care evita să se manifeste cu voce tare, în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o largă vedere luată de sus a orașului pe peretele mai mare, n-ar lipsi cu ce să umplem de substanțiale descrieri o pagină sau două, profitând în același timp de pauza generoasă pentru a respira adânc înainte de a înfrunta dezastrele care vin. Mult mai important ni se pare să observăm ridurile de îngrijorare care s-au săpat pe fruntea primarului, poate se gândește că a vorbit prea mult, că a dat ministrului de interne impresia, dacă nu certitudinea, că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau tot mai ascuțite, dintr-un moment în altul aveau să irumpă de după un colț. Prima mașină apăru când primarul își croia drum prin aglomerația de oameni care alergaseră să vadă dezastrul, Sunt primarul, spunea el, sunt primarul, lăsați-mă să trec, vă rog, și se simțea dureros de ridicol repetând-o o dată și încă o dată, conștient că faptul că era primar nu-i deschidea toate ușile, acolo înăuntru chiar, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dumneavoastră nu pierd timpul, au fost atât de puține ceasurile care s-au scurs de la plecarea dumneavoastră și vandalii sparg deja ușile căminelor dumneavoastră, barbarii și sălbaticii jefuiesc deja bunurile dumneavoastră, stă, prin urmare, în puterea dumneavoastră să evitați un dezastru și mai mare, consultați-vă conștiința, să știți că guvernul națiunii e alături de dumneavoastră, acum dumneavoastră sunteți cei care trebuie să hotărâți dacă sunteți sau nu sunteți alături de guvernul națiunii. Înainte de a dispărea de pe ecran, ministrul de interne a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
transforma repede într-o majoritate zdrobitoare, să se lase impresionați, să se întrebe în fața oglinzii dacă nu cumva sunt iarăși orbi, dacă această orbire, și mai rușinoasă decât cealaltă, nu-i abate cumva de la direcția corectă, nu-i împinge spre dezastrul extrem care ar însemna dezmorțirea, poate definitivă, a unui sistem politic care, fără să ne fi dat seama de amenințare, purta de la început, în nucleul său vital, adică, în exercitarea votului, sămânța propriei sale distrugeri sau, ipoteză nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în această capcană, ar fi la adăpost, ca unul care, văzându-și propriul suflet într-o oglindă retrovizoare, l-a găsit lipsit de înțelepciune, căci sufletele nu pot umbla de colo colo târându-i pe oameni în cele mai mari dezastre, ci, dimpotrivă, ar trebui să le îndepărteze de ele și să se poarte bine, pentru că sufletele, dacă ies din corp, aproape întotdeauna sunt pierdute, nu știu unde să se ducă, nu numai în spatele volanului unui taxi se învață lucrurile acestea. Comisarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea ea nevoie. Cred că era pe deplin sinceră când se luptase împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce pe străin în atelier. Bănuiesc că era speriată de el deși nu știa exact de ce. Și-mi amintesc cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Blanche să nu mai găsească multă vreme suportabilă viața cu Strickland, dar proverbul după care cum îți așterni așa vei dormi este unul dintre cele mai false. Viața arată că oamenii fac neîncetat lucruri care în mod inevitabil duc la dezastru și totuși prin cine știe ce concurs de împrejurări izbutesc să scape de efectul nebuniei sau nechibzuinței lor. Când Blanche avea să se certe cu Strickland, era suficient să-l părăsească și soțul ei avea să o aștepte umil, s-o ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur și simplu, o femeie isterică se otrăvise după ce se certase cu iubitul. Asta se întâmpla mereu. La început a crezut că Dirk este pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dr. Coutras cu un zâmbet firav: — Până la urmă ele izbutesc să te prindă și ești neputincios în mâinile lor. Albe sau negre, toate-s la fel. Dr. Coutras simți că ar fi fost absurd să-și exprime regretul în fața unui dezastru atât de îngrozitor și-și luă rămas-bun. Strickland îi spuse lui Tané, băiatul, să-l conducă până în sat. Dr. Coutras se opri o clipă și apoi mi se adresă: — Nu mi-a plăcut, ți-am spus că nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lor. După aceea, a trebuit să se muncească. Să se muncească pentru ei. Reîntorcându-ne la Castel, sinceritatea ne obligă să spunem că este clădirea cea mai importantă din burg. Bătrânul Destinat, vreau să spun tatăl, îl construise imediat după dezastrul de la Sedan. Și nu se zgârcise deloc. În ținutul nostru, cum vorbim puțin, ne place uneori să impunem respect pe alte căi. Procurorul a fost întotdeauna un locuitor al orașului. Ba chiar mai mult de atât: aici s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oferise rolul din Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
plânge, dar era clar că asta era numai în capul lui, Marcela se oprește, ne zdrobește cu privirea și răcnește nemilos: ― Ieșiți afară, măgarilor! Eu și Niculescu ne strecurăm cât ai clipi - era deja prea mult ca să mai putem ascunde dezastrul. Ițcuș se dă mare, că mamă, că eu n-am vrut. „Ieși afară”, strigă Marcela și pune mâna pe o oală din decor, omul vede că nu e de glumă, se întoarce și, namilă mare, ratează ușa și trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]