2,185 matches
-
pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou pentru el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul dejun unde e ziarul, dar ea nu-l putu lămuri. Digby se simți din nou copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gîndea la ea, simțea o ciudată strîngere de inimă. Întocmai ca odinioară, cînd aștepta - În curtea unui han numit parcă La Stema regală - iar fata iubită venea Încet pe uliță, În noaptea grea de frumusețe, dar și de suferință și deznădejde, pentru că pe atunci era prea tînăr ca să i se Întîmple așa ceva... Era sătul pînă peste cap de teoriile lui Tolstoi. Cine putea suporta să fie tratat ca un invalid?! Doar o eroină de roman din epoca victoriană se putea Îndrăgosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție. — Vom ști În curînd pe ce lume ne aflăm, spuse domnul Prentice. Dacă nu găsim nimic aici... Silueta lui Încovoiată exprima oboseala și deznădejdea renunțării. Undeva, departe pe șosea, cineva agita o lanternă. — Cine naiba se joacă acolo? mormăi domnul Prentice. Parcă-ar face reclamă!... Își Închipuie că fără busolă nu-ți poți găsi drumul prin meleagurile astea... Mașina o luă Încet de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu umanismul și avea să sfârșească prin a-l distruge). Nu-i mai puțin adevărat că materialismul a avut importanța lui istorică: trebuia depășită o primă barieră, care era Dumnezeu; unii au depășit-o și s-au trezit cufundați În deznădejde și Îndoială. Acum Însă, o a doua barieră fusese depășită; iar lucrul acesta se petrecuse la Copenhaga. Nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, nici de ideea unei realități subiacente. „Există, spunea Walcott, percepții omenești, mărturii omenești, experiențe omenești; rațiunea leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de răul absolut, doar limba nu prea răspunde deocamdată comenzilor. Anni slăbește din ce în ce mai mult și ochii îi strălucesc întunecat pe fețișoara ei vrăjită, cum a citit Hans într‑un roman bogat în învățăminte. Dar câteodată te apucă groaza când vezi deznădejdea acestei generații oglindită în ochii Annei, care ochi n‑au în spate nici un zid, așa că grozăviile din exterior pot trece direct în creier, unde produc pagube îngrozitoare. Anna cântă, împreună cu alții ca ea, un trio de Haydn, în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată, împotriva ei înseși, a delăsării care ar fi vândut-o nu doar dușmanilor, ci dușmanului care zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-al unei deznădejdi elementare. În celula umedă, obligată să se descopere, să se cunoască și să se apere, învățase altceva și mai mult decât la școala de arte frumoase. Rămânea multe nopți trează. Căutând, în formele de relief ale memoriei, găsind parcă fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
i se impuneau singure printr-o somație fericită și urgentă semnele, amprentele, culorile, emoțiile care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit - în anii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pretențiile lui repetate de bani, dar tot n-a reușit, nici înfuriindu-se, nici amenințându-l, să vadă măcar un amă nunt din lucrare, înainte de sfârșit ! Madona și Sfinții, acum în Cappella dell’Ospedale, au răsplătit, însă, generozitatea și deznădejdea celui care nu înțelegea mânia maestrului față de oricine încerca să-i vadă atelierul sau vreun tablou neterminat. Nu, n-ar reuși să pătrundă în nici un fel în atelierul lui ! Ar trebui văzute, la Muzeul Mauritshuis din Haga, două portrete și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar atât tot îmi rămâne de la Poetul pe care îl voi îngropa peste câteva ore : datoria de-a primi iubirea, la fel ca și boala și deznădejdea, ca pe niște nobile și solemne flăcări vitale. „De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre viață, și nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți! Ba mai mult, unii spuneau că văzuseră și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare era curată și liniștită. Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor, nimic. Ne-am continuat drumul de-a lungul țărmului care, de acum, o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții. Adăugase speranței alte speranțe, bucuriei alte bucurii, vieții un plus de viață; și prin această vrajă vitală salvase viața noastră de la deznădejde și disperare și ne făcuse pe noi, cei care ne credeam pierduți, să trăim din nou. Războiul adunase parcă, Într-o imagine unică a bucuriei și a tăriei și forței reunite, toate imaginile bucuriei și tăriei și vieții pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aici, oare de ce-i tremura mîna pe clanța porții? Oare de ce-i deveniseră străine orașul, drumul, pămîntul, chiar și intrarea În această casă Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis urît? Oare de ce trăia acest sentiment de nedumerire, de Îndoială și deznădejde? În cele din urmă intră pe poartă, păși Încet pe potecă și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
serioși, că în afară de o serie ce hoitari ai revoluției, care s-au îmbogățit de pe urma unui întreg popor, și a unei cohorte de ploșniți grase, hrănite cu bani mulți, numite pompos revoluționari, ce a adus revoluția poporului? Sărăcie, multă, multă sărăcie, deznădejde și jale. Asta i-a adus românului în acest stat, care se proclamă chiar de la articolul 1 a Constituției, „stat de drept, democratic și social". Nu-i așa nea Grigore, că împreună cu ceilalți români asemenea ție, îți vine să vomiți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
gândurilor nu l-ar putea ajuta pe Iolescu să descifreze secretul. Ca să descopere Graalul pur și simplu nu avea destul umor, nu știa să râdă dumnezeiește. Or, ca să poți râde dumnezeiește, trebuie să fi trecut prin iadul iubirii și al deznădejdii. Sanatoriul era doar iadul birocratic, cu un rai de plastic deasupra, ca un tavan fals. Sfârșit PAGE FILENAME \p D:\Carti editura CR\Tandru si rece\Surse\Listat\tandru si rece.doc PAGE 153
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eterne ale spiritului sensibil, dornic de a contribui la ameliorarea lumii și, totodată, conștient de caracterul utopic al demersului său, cât timp omenirea e animată de aceleași deșertăciuni, după cum spune, invocându l pe Catullus: Nimic nou Catullus / aceleași stindarde himere deznădejdi utopii / în același fel orizontul ne minte. Se identifică aici, între altele, motivul zădărniciei, coroborat cu al efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari și flacăra gurii, iar femeia poate apărea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
într-un echilibru precar în poziție de drepți în două firide opuse, păreau gata să se prăbușească, mâncate de rugină; chiar și capetele unor nefericite animale sălbatice de diverse specii care își sfârșiseră zilele pentru a împodobi pereții exprimau o deznădejde fără margini. — Pyles trebuie să fie pe aici, dar precis că la ora asta e deja beat mort, explică Roddy, între gâfâieli. Ia să vedem dacă asta va avea efect. Apucă șnurul unui clopoțel de deasupra patului și trase tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu știu cum să redau impresia pe care mi-a făcut-o starea de spirit a Tabithei în dimineața aceea. Mi-a spus ce se întâmplase, foarte calmă, fără a părea șocată sau agitată; dar sub acest calm aparent, se întrezărea atâta deznădejde, atâta dezamăgire... Ultima ei speranță se spulberase, gustul libertății se risipise, îi fusese răpit... eu nu sunt nici pe departe un sentimental, Michael; îmi sunt total străine sentimentalismele muierești, dar în dimineața aceea, deși pare absurd, am simțit că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poporul îi este favorabil. Dar dacă poporul îi este dușman și-l urăște, el trebuie să se teamă de orice lucru și de orice om. Statele bine organizate și principii înțelepți s-au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari și totodată să satisfacă poporul făcîndu-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una din grij ile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine cîrmuite în vremurile noastre este regatul Franței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă că cel ce se apropia era un bătrân. Mergea ușor îndoit de spate, cu un băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]