2,118 matches
-
fata în halul ăla (admițând că deținătorul secretului nu i-ar fi pocit pe loc mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos, la nivelul zero al resurselor, o sonda cât era ea de "tare" când instrumentarul rutinier al tăriei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care el ar fi reușit să-i dovedească, într-un fel oarecare, contrariul. Pe ce mizase omul ăsta când își jurase în barbă "în veci n-am să mă dau bătut"? Cum să te măsori cu abisul delăsării umane și deznădejdii, încercând să-l traversezi printr-un salt ce sfida atât de flagrant limitele rațiunii și oceanul de făpturi diminutive ce o slujeau? Era și ea printre ele, și, dacă el i-ar fi răspuns c-ar vrea să se sprijine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
om de stat, Giolitti, și, printre locuitorii săi, un tânăr slab, căruia îi plăcea să recite versuri și care și-a obținut, în mod strălucit, diploma de învățător - Benito Mussolini. În 1900 s-a înscris în Partidul Socialist și, spre deznădejdea mamei, o femeie foarte pioasă, nu a mai frecventat Biserica. Patru ani mai târziu avea s-o întâlnească, la o adunare ținută la Geneva, pe Angelica Balabanova, o revoluționară rusoaică. Între 1904 și 1906, a fost înrolat în armată, la
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lor, orbiți de propriile sentimente. Perversiunea sirenelor a sfârșit prin a-i perverti și pe ei. Când Maud de Rouvre îl anunță pe Julien de Suberceaux că se va căsători cu Maxime du Chantel, semi-amantul său, furios și cuprins de deznădejde, se revoltă. Încearcă mai întâi s-o siluiască, însă Maud îi rezistă. Se decide atunci să joace totul pe o singură carte și o dă în vileag, dezvăluindu-i lui Maxime relația de dragoste dintre ei. Julien speră că în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Turcia. Prin urmare, la naiba cu morala și cu principiile! Între două bătălii, Basile îi scrie "nașei" sale scrisori care între timp s-au pierdut, dar despre care putem bănui că erau nespus de tandre, duioase, încărcate de speranță, de deznădejde, mereu mai arzătoare, înflăcărate de spectrul morții omniprezente. Debarcat pe frontul din Dardanele, Basile își agață haina într-un gard de sârmă ghimpată, fiind cât pe-aci să fie străpuns de baioneta unui turc. Este salvat în ultima clipă de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de Kit, Le Flirt et le Coeur (1916) de Saint-Cygne, Flirt tragique (1938) de Mona Gloria, Josette et ses flirts (1930) de Louis Derthal, Le Flirt de Lady Mabel (1937) de Paul Dargens asociază încă flirtul cu temele perversiunii, bolii, deznădejdii din dragoste și morții. Însă caracterul apocaliptic în mare măsură s-a estompat. În materie de perversitate, nici o eroină nu se ridică la nivelul celebrei Maud de Rouvre, iar aceste romane nu fac decât să flirteze cu tragedia. Nenorocirile care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al sufletului și ,,muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic dar și dorul dumneavoastră de privighetoare, ochiul plângând al vieții și morții, cu toată răspunderea declar următoarele: Totul este Întocmai. Într-o neisprăvita zi de primăvară (recunosc) Împreună cu harponitul de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
conștiința liberă a unui neam întreg (p. 103). Protagonistul din Cei șapte în fața Tebei corespunde profilului eroului tragic imaginat de Alice Voinescu. De la început, Eteocle respinge lamentația corului de femei și își îndeamnă concetățenii să lupte împotriva naturii pasive a deznădejdii (p. 112). Adept al eroismului bărbătesc în fața resemnării feminine, el este omul cel nou care prin act își salvează eul din valurile pătimirii (p. 113). Supus blestemului aruncat de Oedip asupra fiilor săi meniți să se ucidă reciproc, Eteocle organizează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
până la capăt, spiritul detectiv și rațiocinant oedipian folosește întrebările, puse martorilor la crimă și la abandonarea sa în pruncie, ca instrumentele care-l vor duce spre adevărul cel de nesuportat (p. 144). Într-un flux și reflux de speranțe și deznădejdi, el trece prin stări extreme care arată precarul echilibru al condiției umane (p. 145). Suferind de o fascinație a propriei taine (p. 146), își continuă ancheta până la catastrofă. Destinul crud, dar nu absurd îi arată celui mai inteligent muritor nimicnicia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
m-a cutremurat, îl recunoscusem pe omul ascuns în grajdul ce se afla la mai puțin de 300 m de casa noastră. Deși copil, începusem să înțeleg ceea ce se întâmpla în viața noastră. La nici 3 ani eram martorul durerii, deznădejdii ce cuprinsese familia la vestea tristă a pierderii primului locuitor al satului care reușise să depășească condiția socială seculară a localității, aspirând spre vârfurile nivelului intelectual, unchiul Aronică. La 6 ani, realizam tragedia războiului, când în ziua de paște, zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pământ prielnic.” I. L. Caragiale 767. „Vă mai aduceți aminte de cea dintâi carte pe care ați citit-o? Pentru iubitorul de literatură cea dintâi carte citită odinioară în copilărie se așează în rafturile amintirii alături de întâia dragoste și de întâia deznădejde. Ba chiar, amintirea primei cărți citite trece de multe ori înaintea celorlalte. Ea înfățișează cea dintâi mare bucurie a închipuirii, prima noastră aventură intelectuală, cea dintâi călătorie dincolo de realitate și, fără îndoială, cel dintâi prilej de-a ne adânci în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
numele de Platon, la Lavra Peșterilor din Kiev, primește vizita cumnatei sale care îi dă vești despre mama rămasă acasă. La aflarea veștii fugii sale de la Academie și a intrării sale în mănăstire, mama cade într-o atât de cumplită deznădejde încât încearcă să se sinucidă prin înfometare. Având însă viziunea unui înger care îi descoperă bucuria duhovnicească pe care ar trebui să i-o aducă intrarea singurului său fiu supraviețuitor în monahism, revine la dorința de a trăi, pășind însă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
noema în formă deplină și revelatoare pentru viața noastră culturală, de azi și de mâine. Eu cred că Iașul are asemenea oameni înzestrați și dăruiți actului de spirit și metafizic. În lumea modernă cultura este înlocuitorul sentimentului de inutilitate, de deznădejde și imoral, ea poate să-și protejeze indivizii și să-i conducă mai bine spre descifrarea sensului sintagmei parafrazate: cerul deasupra lor și cultura din ei. DE LA MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ LA ESTETICA NATURII Trecătorului străin pe strada Independenței, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
etalate "generos" de autor. Pe ce căi se realizează această retorică, cerută și necesară lectorului de azi? Reușita cea mai deplină ar putea fi atunci când rândurile scrise cu simțământ, chiar dacă ele descriu, să spunem, un caz de domeniul suferinței și deznădejdii ca pe o proprie aventură sufletească, pot izvorî lumină și încredere, convingere în adevăr și frumos. Atâta timp cât libertatea noastră tinde necontenit și peremptoriu spre vârfuri înalte, numai acolo unde ea, libertatea, se poate lăsa în voia adierii seninului, avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
decât avocatul C. Costa-Foru. Iată cum a fost descoperită crima: Pe la orele 3 după prânz, soții Miulescu venind la domiciliu, au găsit ușa casei deschisă, deși înăuntru trebuia să fie chiriașa lor, Maria Popovici. Imediat, au făcut o scenă de deznădejde, au ieșit în stradă și au chemat lumea spre a spune și dovedi că au fost jefuiți de tâlhari. În urmă a fost descoperit și cadavrul victimei într-una din odăi. Toate dovezile au venit în sarcina soților Miulescu. Ca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
atragă pe liberalii disidenți în partid. Toate încercările și silințele au dat greș. Lascăr Catargiu rostește o cuvântare în care impută Regelui că n-a voit să satisfacă nici una din cererile opoziției. „Pe noi, spune Catargiu, ne-a trimis aci deznădejdea țării!“ Petre Carp a spus că prințul Dimitrie Ghica i s-a adresat ca să intre în minister, însă președintele Senatului i-a oferit portofolii, iar nu guvernul. „Regelui i-am spus, urmează Petre Carp, că dacă e vorba ca noul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
roșu iute, cum e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
următoarea adresă către studenții români din Cluj: „Fraților noștri, Studenți români din Cluj. Știrea lașului atentat îndreptat împotriva voastră de către sugrumătorii neamului românesc a umplut de amărăciune și de indignare inima tinerimii universitare din București. Dar să nu vă coprindă deznădejdea, căci loviturile dușmanilor voștri nu vor avea alt rezultat decât să grăbească ziua când vom trece munții spre a lupta alături de voi spre a sfărâma jugul ce vă apasă, după cum voi ne-ați trimis pe Gheorghe Lazăr spre a lupta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
acum nu voi mai merge la astfel de împăcări cu bancnotele de deasupra unei felii de salam și două măsline orbite de un polonic de ciorbă (scuză excesul... prepozițional!). Bucuriile ultimelor zile, așteptate pentru că prea se buluceau în mine catrenele deznădejdii, sînt două. Și una, desigur, este o împăcare dulce cu T și tot cîrdul de gînduri ciudoase care o fac atît de personală acum. Cealaltă bucurie are gust parizian, dijonesc mai bine zis, bucurie iscată de generoasa mea prietenă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nisip și mâl, aluviuni, care ajung departe în mama Sucevei, care nu este altul decât Siretul. Era prin anul 1947, o primăvară foarte capricioasă, care a adus multe nenorociri oamenilor de la sate. "Suceava și-a făcut de cap" spuneau cu deznădejde costișenii și frătăucenii. Fiind la liceu, în clasa a II-a și locuind la internat, obișnuiam ca sâmbăta după ore să vin acasă, împreună cu colega și prietena mea, Viorica Cazacu (Pascari). Ne luam ceva de mâncare, schimburi și duminică ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Floarea, să comunice, astfel ca să poată transmite gândurile, cunoștințele, temerile sau așteptările. Comunicarea asta însă se bazează pe rațiune și este precisă când vine vorba de a comunica chiar și în sentimentele care trezesc în sufletul nostru bucuria, tristețea, exaltarea, deznădejdea sau dulcea melancolie a aducerilor aminte, așa că în mâinile talentatei Hana, putem ajunge niște visători influențați numai cu ajutorul cuvintelor. Departe de a fi o simplă înșiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autoarei în Japonia sunt în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Liceal „V. Costachi” de la Mănăstirea Neamț, În perioada 2000 2005, după care urmează cursurile Facultății de Teologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profilul Teologie pastorală Între 2005 și 2009 fiind licențiat În teologie (disciplina Spiritualitate - lucrarea Între iadul deznădejdii și raiul smereniei, profesor Îndrumător, pr. prof. dr. Teșu Ioan Cristinel, care i-a acordat nota zece). Este căsătorit cu Ionela Figher, născută la 27 decembrie 1984, În comuna Borca, care a urmat cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” din comuna natală
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
vederea la un ochi, lucru de care și-au dat seama și Țurcanu, și Gherman. Cei doi l-au dus la doctorul Ionescu, dar acesta i-a spus cu 'o voce în care se putea citi cu ușurință groaza și deznădejdea' că nu are cu ce să-l ajute, dovedind încă o dată că nu avea nici o putere în fața lui Țurcanu și că știa prea puține despre cele ce se întâmplau în penitenciar. În aprilie 1950 îl găsim în camera 2-parter cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922, Al. Busuioceanu a urmat, la Viena, cursurile de istoria artei medievale și paleocreștine ale lui Josef Strzygowski, cursurile de arheologie și istorie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]