2,549 matches
-
103. (Au fost consultate, pentru diverse probleme, și celelalte ediții ale acestei lucrări indicate în Indicele bibliografic. În analiza de față însă este citată doar ediția românească din 1994.) 100 În acest context nu am în vedere decât analitica și dialectica din Critica rațiunii pure. Kant însă utilizează aceste două modele de discurs, de reglare a demersului filosofic, și în celelalte două Critici (cu o poziție specială a lor în Critica facultății de judecare, unde Kant nu le mai ia drept
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă nu mai este posibilă, din anumite motive, în contextul precizat). 101 CRP, II, p. 101. 102 Toți acești termeni: paralogism, antinomie, ideal, regulativ, aparență etc. vor fi lămuriți în partea a doua din această prezentare a analiticii și dialecticii transcendentale kantiene. 103 CRP, II; (1994) p. 274. 104 Cf. CRP, partea finală a Analiticii transcendentale, Apendice: Despre amfibolia conceptelor reflecției care rezultă din confundarea folosirii empirice a intelectului cu folosirea lui transcendentală. 105 "Prin canon înțeleg ansamblul principiilor a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai se prăbușea, promitea să fie începutul unei aventuri palpitante. Dar e citatul acesta cu adevărat memorabil? Este el „formativ“? Evident, se poate specula. Adeziunea mea la fragmentul cu pricina anunța, să zicem, un anumit gust pentru tensiune epică, pentru dialectica „sus-jos“, pentru contradicție riscantă și realism necomplezent. Nu cred, totuși, că așa stau, cu adevărat, lucrurile. Hazardul memoriei mele juvenile e o explicație mai plauzibilă. Întâlnirea cu o carte nu e întotdeauna ceva programabil, iar efectul lecturii nu se poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
proletcultist Ion Istrati?). Pas cu pas, răzbește... Cartea în discuție poartă precizarea "volumul II". Nu cunosc volumul I, dar nici nu-i neapărat necesar, câtă vreme acum ne stă la dispoziție un întreg raft de opuri semnate de Codreanu: "Eminescu, dialectica stilului" (1984), "Modelul ontologic eminescian" (1992), "Dubla sacrificare a lui Eminescu" (1997), "Controverse eminesciene" (2000), "Mihai Eminescu" (2004), "Eminescu martor al adevărului" (2004). Am ales mai întâi titluri dedicate Luceafărului, întrucât Th. Codreanu nu se sfiește să-și manifeste un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fericită. Subiectul egalității de gen este punctul nodal al ideologiei feministe, dar el este tratat de obicei foarte unilateral - bărbații sunt cei care și-au impus cultura, care este una prin excelență a violenței ceea ce conduce inevitabil la un conflict (dialectică) între genuri. Iar feminismul încearcă să înlocuiască această cultură a conflictului cu una a egalității, respectului și de ce nu? a compasiunii. Întrebarea dacă acest deziderat este și înțeles ca atare de toți actanții sociali din interiorul acestei trame ideologice. Căci
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
strict domeniul meu. Eu sunt doar o vizitatoare, fiindcă în acest spațiu prea puțin material al domeniilor de reflecție nu există granițe și nu ni se cere nici măcar pașaport. Androginia este o stare ideală, de acord. Totuși, există legi ale dialecticii în care proiecțiile ideale alternează cu manifestările concretului. Uneori cele două coexistă. Cultura și civilizația de-a lungul vremii, a fi femeie, a fi bărbat, a fi tânăr, a fi bătrân, a fi marginal sau a fi central sau a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și pe Pô între altele, veritabila interpretare rezultând din spiritul actului din 1815 și mai ales din Tratatul de la Paris din 1814, care i-a servit drept bază și punct de plecare, a prevalat, în aplauzele întregii lumi civilizate, asupra dialecticii oficiale pe care a provocat-o redactarea puțin ambiguă a articolului 109. Vom vedea mai târziu cum Congresul de la Paris din 1856 a îndepărtat toate aceste echivocuri printr-o declarație sinceră, clară și explicită. Pentru moment însă, să reluăm firul
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
celor care se pronunță în favoarea bunurilor personale ca stimulent. De asemenea, persoanele celibatare își exprimă adeziunea la cumpărarea obiectelor personale ca stil de viață și sursă a plăcerii (P.N. Danzinger, 2005, 117). Rezultatele prezentate anterior susțin teza consumului emoțional, în defavoarea dialecticii imitației de clasă. Totuși, în consumul de modă coexistă motivații sociale de diferențiere, susținute chiar de strategiile de promovare a unor branduri recunoscute ca exclusiviste, prezente și pe piața de consum din România, cum ar fi Louis Vuitton, Guggi, Chanel
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
indicării ca atare unei realități ce era înțeleasă ca inefabilă și paradoxală. Un termen nu poate să descrie, el poate doar să indice. S-a instituit pe această cale o situație ce am putea-o prezenta ca pe o delicată dialectică a relației între trăire și expresie. În această situație nu a fost nevoie de o speculație conceptuală care să fie preocupată de o conti¬nuă redefinire a termenilor , căci nu era nimic de definit. O modificare a cuvintelor filosofiei pe cale
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Atât unul cât și celălalt se preocupă de natura lumii, și ambii se dovedesc a fi aristotelicieni din perspectiva felului de a argumenta, dar și al preluării unor teme ale Stagiritului. Însă Chumnos ne oferă un stil mai rafinat, o dialectică mai subtilă, ambiții mai mari în intențiile filosofiei sale. Dar ceea ce contează este că între cei doi elementul de continuitate înseamnă creditarea comună a paradigmei pe care aristotelismul o aduce în explicarea lumii. Oricât ar avansa un autor de filosofie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
greacă în forma sa clasică a fost în mod esențial legată de o anume înțelegere a ființei, de sensul ei „tare”: ființa constituie o unitate, iar făpturile individuale își reduc în ultimă instanță propria „ființă” la necesara relație cu aceasta. Dialectica unu- multiplu este în cele din urmă rezolvată în favoarea recunoașterii a ceea ce reprezintă pentru grec, de la eleați încoace, caracteristicile Ființei, mai cu seamă a caracterului său de unitate absolută, și în consecință orice multiplicitate nu este decât relativă și aparentă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a ceea ce înseamnă modul personal de experiere a lumii și de realizare a comuniunii între persoane. 6. Unu și Trei. Unu și multiplu Tradiția filosofică bizantină a fost, de la originea sa, pusă în situația de a formula propria înțelegere a dialecticii raportului unumultiplu plecând de la o înțelegere a numărului, care de la pitagorei, eleați și Platon, dar mai cu seamă odată cu neoplatonicienii, dobândise o dimensiune ce depășea înțelesurile simple ale matematicii, către implicații metafizice și mistice. Spiritualitatea creștină aducea în spațiul bizantin
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
eternă în Dumnezeu, chiar prin lucrarea de desăvârșire a părților ei componente. Secolele care urmează și care consemnează acea serioasă reluare a lecturilor și interpretărilor din clasicii greci, nu au însemnat mai puțin și o altă manieră de reaproximare a dialecticii atât de sensibile pentru bizantini a raportului între Unu și multiplicitate. Se impun și alte teme care implică acest raport, cum ar fi unitatea lumii, sau unitatea sufletului ori a intelectului. Ca exemplu, Theodorus II Lascaris, împărat al Niceei (1254-1258
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
raporturilor între Persoanele Treimii cele ce sunt un singur Dumnezeu, să amintim doar distincția palamită a unei „divinități superioare” și a unei „divinități inferioare”. Se poate observa că trecerea timpului a însemnat pentru evaluarea bizantină a înțelegerii UniTreimii, și a dialecticii unu-multiplicitate, o continuă provocare și nevoie de reprecizare ce a dus la un evident salt al limbajului pe care filosofia l-a pus în funcțiune, cu tot mai adânci nuanțări și resemnificări a termenilor, dar și la apariția unor
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Dionisie la acei nori „plini de lumină în mod desăvârșit”, ceea ce înseamnă că în mod paradoxal pe această ultimă treaptă nu este vorba de o neputință totală în cunoașterea lui Dumnezeu. Desigur că referința la simbolismul întunericului și luminii ca dialectică în experiența cunoașterii pleacă de la Dionisie, însă cea mai elaborată expresie o găsim în palamism. În textele palamite găsim elemente ce ne permit să evaluăm mai bine implicațiile acestui al treilea nivel în apofază. Așa cum se descrie în textele lui
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
prin har, se găsește în paradoxalitatea stării în care vede nevăzând, căci actul de cunoaștere în asemenea stare are necontenit caracterul unei avansări printr-o putere exterioară facultăților intelectului. Pentru a aprofunda înțelesurile pe care spiritualitatea bizantină le-a dat dialecticii apofatic-catafatic în continua lor completare reciprocă pe calea cunoașterii, este necesară discutarea rolului pe care analogia, ca metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o moștenire venită de la Aristotel. Stagiritul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
său, care prin argumentațiile teoretice pe care le vor pune în joc, vor da un impuls serios confruntărilor între cele două tabere. Este vizibilă tot mai mult dimensiunea filosofică a disputelor. Cele două tabere se înfruntă mai mult pe terenul dialecticii, recursul la textului evanghelic jucând mai mult rolul de punct de pornire, context în care hermeneutica bizantină cunoaște în această vreme o nouă dimensiune. Această tendință de justificare în planul rațiunii, și nu doar al temeiului oferit de textele Tradiției
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cel al lui Ioan Damaschin. În prima parte a veacului al VIII-lea, Ioan scrie trei tratate împotriva iconoclaștilor. Ceea ce caracterizează maniera de discurs a acestor texte este grija deosebită pentru forma argumentativă, logica formală a lui Aristotel constituind fundamentul dialecticii lui Damaschin. Chiar când autorul bizantin își propune o clarificare inițială a noțiunii de icoană o face prin prisma logicii aristoteliciene, mergând pe deosebirea între genul proxim și diferența specifică. În al treilea tratat „Icoana este o asemănare, un model
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
este un „botanist” riguros și pertinent și ar fi plin de învățăminte un eseu asupra modului în care el receptează și valorifică opera scriitorilor de plan secund sau de fundal. Se poate vorbi în mai toate cazurile de o veritabilă dialectică a receptării critice, de o strategie 1 Vladimir Streinu interpretat de ...., antologie, studiu introductiv, tabel cronologic și bibliografie de Emil Vasilescu, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984, p.140 18 a asumării simpatetice a operei literare. Exemplul Arghezi - la îndemână - este caracteristic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
se vede - un tir precis și eficace. Am fixat succint mai sus câteva dominante ale demersului critic al lui Vladimir Streinu: „vocea distinctă”, ideatic și stilistic, „transparența” în filiație maioresciană, obiectivitatea, exercitată consecvent, pe deasupra conjuncturilor și servituților epocii interbelice, subtila dialectică a receptării și valorizării critice, fermitatea judecății, spiritul și stilul polemic. Ele sunt definitorii pentru întreaga creație a autorului Paginilor de critică literară. 1 Pagini de critică literară, vol. II, București, E.P.L., 1968, p. 40 2 idem, p. 409 3
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
operei lui Vladimir Streinu vom înțelege mai bine legătura indestructibilă dintre istoria și critica literară. Unei scrutări sincronice a fenomenului literar românesc și universal îi corespunde o privire diacronică, înscrisă pe axa timpului și a devenirii literaturii în conformitate cu o subtilă dialectică a creșterii. Ca și în cazul altor doi colegi de generație - Pompiliu Constantinescu și Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu realizează o veritabilă istorie a literaturii române moderne din perspectivă estetică, chiar dacă lucrarea nu s-a cristalizat în cele din urmă în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
structuri verbale corespunzătoare. Fundamentale deopotrivă, niciunul nu colorează singur lirismul eminescian. În continuă alternanță, ele se confruntă pe spațiul operei întregi, al câte unui poem chiar în cuprinsul aceluiași vers, cu un contratimp dialectic, care oglindește în mișcarea lui schema dialecticii materialiste.” 3 „Floare albastră” și lirismul eminescian este un studiu de referință în bibliografia criticului, publicat întâia oară în volumul Studii eminesciene 1 idem, p. 116 2 ibidem, p. 136 3 Vladimir Streinu - Eminescu. Arghezi, ediție alcătuită și prefațată de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
participa la modelarea educației de mâine și, astfel, de a apropia cât mai mult viitorul de aspirațiile și trebuințele oamenilor” [Văideanu G., 1988, p. 7]. Concepțiile foarte diferite asupra educației și a valorilor pe care aceasta le pune în operă, dialectica centralizare-descentralizare, în ceea ce privește învățământul, au de asemenea, o importanță considerabilă. Pluralitatea școlilor sau a filierelor de formare reproduce divizarea socială existentă în societate. Însuși contextul social și cel global comportă numeroase modificări structurale și funcționale. În condițiile libertății de expresie, ale
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
a marilor sentimente lor colective. O demonstrație strălucită a potențelor artistice ale unei poezii deschise tumultumului vieții sociale o face Gr. Alexandescu cu „Anul 1840”.Alternând entuziasmul cu deprimarea tonurilor majore cu cele minore , poezia lui Alexandrescu,o patetică meditație „dialectică”cum,a definit-o Călinescu, se organizează într-o compoziție impresionantă.In această diversă oglindire artistică a epocii, care este literatura publicată în coloanele revistei de la 1840, nu trebuie să ne surprindă , când alături de meditația romantică, slujită de toți poeții
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Au obosit oare acești oameni să se „reinventeze” permanent, așa după cum o cer canoanele recurente ale modernității ambiante ? Omogenizarea și standardizarea stilului de viață îi împing pe mii de oameni din pături sociale diferite să caute individual altceva, potrivit unei dialectici necontrolate, extrem de libere și greu de pătruns pentru moment. În viitor, într-un orizont de timp nu mai mare de un deceniu, astfel de fenomene se vor stabiliza : fie în sensul unei radicalizări cu nuanțe fundamentaliste, fie în calmarea și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]