2,296 matches
-
de viață, în viziunea lui Gibson, umanitatea încă mai zăbovește în univers. Personajele sînt motivate în mod particular de emoții omenești, în special de teamă, ură, loialitate și, poate, dragoste, deși în universul cyberpunk al autorului dragostea este un sentiment discutabil. Gibson are așadar o viziune romantică a individualismului, a indivizilor controlîndu-și propriul destin, luptînd pentru suveranitate într-o lume a corporațiilor uriașe și a tehnologiei. Individualismul romantic al autorului este mai degrabă comparabil cu romantismul lui Schiller care, spre deosebire de Blake
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și Kellner, în curs de apariție. În acest sens, Foucault este un teoretician modern, ca și Baudrillard în schița sa de etapizare a istoriei din volumul Simulations. Înțelegerea prezentului din perspectiva viitorului este, așadar, o parte a unei atitudini postmoderne discutabile sau, în orice caz, o atitudine caracteristică literaturii cyberpunk. 25 A se vedea evaluarea critică pe care o fac asupra ideii de politică la Baudrillard în Kellner, 1989b. 26 A se vedea imaginea extrem de negativă a revoluției clasei muncitoare în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
muncă a psihologiei mulțimilor este motivată de o problemă particulară: în societatea de mase, acestea nu se mai supun, ci își manifestă puterea. Iar conducătorii nu mai comandă, ci își ascund propria putere și ezită. Or, o putere nesigură și discutabilă reprezintă un pericol. E semn de îmbătrînire a unei civilizații, de lipsă de energie a unui popor. Conducătorii vor trebui să învețe să cunoască și să poarte mulțimile întru îndeplinirea unui scop. Pentru a rezolva această problemă, noua psihologie se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca un instrument care servește la redarea unei idei, a unui concept sau a unui sentiment, cu care semnul însuși nu coincide, se constată că în limbajul animalelor termenului de semn i se atribuie un sens mult prea amplu și discutabil. Semnul este un instrument care evocă un concept în virtutea unei „convenții" și în conformitate cu o tradiție determinată, însă între semn și conceptul evocat nu există o relație necesară de tip cauză-efect ori invers. Lingvistul austriac K. Bühler (1934) definea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
chiar zvonul că anumiți cercetători științifici ar experimenta, prin SF, sub formă de ficțiuni, anumite idei noi și originale pe care instituțiile ar refuza să le accepte. Afirmația a făcut mult timp parte din ideologia amatorilor de SF. Ea este discutabilă pe alocuri, dar permite reperarea tipului de lectură pe care SF-ul o promovează. Povestirile de acest gen sunt, desigur, văzute ca ficțiuni, dar ar poseda, în plus, "o parte de adevăr", grație prezenței difuze a științei, ca efect al
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și de travestire este extrem de importantă. Dar se poate susține, pe plan poetic, și că ideile filozofice sau științifice, deși sunt uneori deformate de incompetența autorilor în materie, sunt totuși "concretizate", făcute palpabile, chiar și printr-o punere în scenă discutabilă. Ele păstrează, în ciuda sau din cauza acestui fapt, o putere de fascinație care comunică, dincolo de dimensiunea lor informativă, ceea ce M. Nicholson numea "patosul metafizic", care-l mișcă, oricum, pe cititor. Cum spune Ursula K. Le Guin, "universurile science-fiction sunt doar mici
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
găsească momentul propice pentru a-i prezenta bolnavului care este tratamentul indicat. Specialistul nu trebuie să răspundă brutal, cu ironie sau enervare la pretențiile pacientului. Totuși, trebuie să țină cont de idiosincrasiile acestuia, de experiența sa de bolnav, de ameliorările discutabile în urma unor tratamente (Dolbeau și Abt, 1996). • KT trebuie să obțină consimțământul pacientului sau, mai corect spus, adeziunea lui la actul medical. El trebuie să respecte libertatea pacientului, motiv pentru care trebuie să-i explice acestuia procedurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pentru care trebuie să-i explice acestuia procedurile pe care le va aplica, pentru a-i obține asentimentul. De asemenea, nu trebuie să se folosească de eventuala slăbiciune a pacientului pentru a-i obține consimțământul pentru acte terapeutice riscante sau discutabile. Pentru a obține adeziunea pacientului, este necesar să se cunoască exactcomplianța acestuia. Participarea activă a pacientului la actul terapeutic presupune o atitudine cooperantă, o bună atenție și o bună memorie. Chiar și atunci când se fac mobilizări pasive ale unui segment
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
formarea tuturor abilităților de bază să fie facilitată de un profesor specializat sau care are acces la un specialist capabil să diagnosticheze dislexia și să coordoneze strategiile de predare. Metodele de diagnosticare a dislexiei la elevi sunt multiple și este discutabil care dintre ele e cea mai adecvată sau cea mai eficientă. Important este să se asigure un diagnostic obiectiv în sensul de a-i ajuta pe elevi să înțeleagă motivul eșecurilor din trecut și să-și cunoască foarte bine dificultățile
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
decât cea ierarhică. Existența autorității harismatice, dincolo de contestările venite din partea autorității ierarhice, a trebuit în cele din urmă să fie recunoscută de ierarhia eclezială ( a se vedea situația Sfântului Simeon Noul Teolog care, la două secole după moartea sa, era discutabil pentru ierarhia bisericească, autoritatea sa harismatică fiindu-i cu greu recunoscută, ea provenind din acțiunea nevăzută a Sfântului Duh care lucrează continuu). Nae Ionescu a reprezentat în cadrul acestei campanii pascale paradigma creștinului practicant care nu urmărea contestarea autorității ierarhice instituite
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În schimb, la aceste argumente naeionesciene, preopinentul de la "Universul" oferă trei puncte de vedere discutabile: 1. prin statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Române se stabilesc anumite cazuri în care se relevă dependența episcopului de mitropolit. În virtutea acestui principiu, Patriarhul poate, din punct de vedere canonic, să dea pastorala cu pricina; 2. Patriarhul nu era
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în tranziția tradițional-modern (și postmodern) dacă se păstrează regularitatea corelației inverse divorțialitate-statut socioeconomic proprie SUA și probabil țărilor dezvoltate în totalitate. Ponderea familiilor destrămate (oficial sau nu) pare mai mare și la noi în rândul populației foarte sărace. Dar e discutabil dacă la țărani, muncitori, funcționari, divorțurile sunt mai numeroase decât la intelectuali sau, după un criteriu apropiat, față de cei cu venituri mari. Factori diferiți de țările dezvoltate - în speță de SUA - care ar obstrucționa divorțul la categoriile sociale cu școlaritate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
armatei romane prin rugăciunile care preced bătăliile decisive, exprimând un compromis sincretist-unitar, explicat lesne printr-o majoritate militară păgână. În armată există supunere numai față de împărat. Asistăm la o fidelitate față de suveran, oricare ar fi religia lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din științele pozitiviste, datorită specificului, sensurilor și semnificațiilor faptelor, acțiunilor privind dinamica și complexitatea dezvoltării personalității, aspecte mai ales calitative, interpretative. De aici și rezervele unor teoreticieni privind natura quasi-experimentală a pedagogiei (Bîrzea, 1995; Hadji, 1997, pp. 9-29), cu efecte discutabile • asupra cooperării cercetător-practician, • asupra limitării la un număr redus de variabile cercetate, • asupra construirii unui discurs pedagogic riguros științific (pozitivist), • asupra apelului nereușit al cercetării pedagogice la metodele și explicațiile "științelor educației", • asupra ridicării de la experiența didactică într-o specialitate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mai mare parte a relațiilor internaționale. Anarhia, egoismul și distribuția de capacități nu pot explica o vastă majoritate a lucrurilor care se întâmplă în aceste relații. Răspunsul realist cum că ei explică "cele mai importante lucruri" este o judecată normativă discutabilă. Mai mult, dată fiind lipsa de claritate a celor mai multe dintre predicțiile realiste, nu reiese deloc că realismul ar oferi explicații profunde sau satisfăcătoare chiar și asupra situațiilor cărora le este aplicat (compară Wendt 1999: 18, 251-9). Dar chiar și dacă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și instituțiile sociale care încearcă obținerea totalizării sau a stabilității totale. Critica postmodernă a suveranității statului, este important de observat, se centrează pe suveranitate. Statul suveran este într-adevăr modul dominant de subiectivitate în relațiile internaționale de astăzi, însă este discutabil dacă pretenția sa de a fi subiectul politic primar și exclusiv este justificată. Relatarea cea mai riguroasă a costurilor etico-politice ale suveranității statului este oferită de Rob Walker în Inside/Outside (1993). Walker prezintă contextul în care s-a recurs
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Acordând atenție profundă ideii promovate, pentru a nu-și regreta, ulterior, cuvinte spuse sau nespuse, "spre deosebire de majoritatea colegilor de generație, Ileana Mălăncioiu s-a individualizat inclusiv prin refuzul oricăror compromisuri de lansare. În timp ce prozatori și poeți de valori diferite, uneori discutabile, dar care plătiseră prețul oficial, erau incluși în manuale si intrau, de foarte tineri, într-un circuit ce avea să-i propulseze la vîrful canonului postbelic, autoarea noastră a preferat să astepte si să debuteze editorial după mai multi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și opera se intercondiționează, oricât am încerca să le disjungem. O carte discutabilă, dar care vine să-i consolideze demonstrația și interpretarea. "Poezia Anei Blandiana este o poetică a unei duble deconstrucții." se afirmă la un moment dat. Adică, deconstrucția canonului și deconstrucția de sine. Citatul care apare și ca motto al tezei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
post-literaturii, pe care le-am amintit, În „democrație” și se oprește În povestea sa despre literatură chiar Înaintea prezentului, adică chiar acolo de unde contradicțiile literaturii se tocesc pentru a dispărea. Acum, statutul de teoretician literar mi se pare el Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine, un teoretician literar este un lingvist (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mort, 1969). Fără Îndoială, mai interesantă este, prin noutate, cartografierea prozei franceze a ultimilor patruzeci și, În special, a ultimilor douăzeci de ani. Partea a treia cuprinde, cu aproximație, anii ‘50-’80. Este vorba despre “Estetici ale romanului”, titlu, iar, discutabil. Primul capitol Îi are În vedere, e drept, pe “autonomiștii ficțiunii”, Queneau, Vian și, Yourcenar, Albert Cohen și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a ceea ce îl apropie, sub vreun aspect, de alții, a ceea ce el datorează marilor creatori autohtoni și străini, curentelor literare. În carte abundă nume nu doar de scriitori, ci și de filozofi, compozitori, pictori. Unele dintre asocierile propuse pot fi discutabile, dar tocmai prin aceasta, ele devin stimulative, îndemnând cititorul la cercetare și judecată proprie. Într-un cuvânt, volumul editat postum al Mariei Pavnotescu conține un studiu instructiv, ce poate deveni util nu doar elevilor, ci și profesorilor de literatură română
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
depășind spațiul și timpul. Evocarea istorică este o formă de înfrumusețare a prezentului, dându-i o notă de exemplaritate, prin invocarea unei glorii solare perene. Ioan Alexandru "Cum să vă spun", E. P. L., 1964; Viața deocamdată", Editura Tineretului, 1965; "Infernul discutabil", Editura Tineretului, 1966; "Vină", Editura Tineretului, 1967; "Vămile pustiei", 1969; "Imnele bucuriei", Editura Cartea Românească, 1973; "Imne", Eminescu, 1975. Prin evoluția sa, poetul pare a asigura în literatura contemporană linia liricii filozofice, educată în spiritul de profunzime al germanității în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comentarii pe marginea Pietrei filozofale. Cu toate acestea, cele două cărți sunt foarte diferite, așa cum Marguerite a menționat în Cu ochii deschiși. În noua carte acțiunea, mai mult decât motivele personajului principal, pune în mișcare povestirea. Hadrian era în mod discutabil cel mai mare împărat al Romei; Zenon era o invenție ficțională în ciuda faptului că Yourcenar i-a plasat ziua de naștere în Pești, pe 24 februarie 1510, și i-a dat un anume loc de naștere în regiunea Bruges. Ficțiunea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la determinarea gradului de instituționalizare. El susține că instituțiile trebuie să fie evaluate mai curând după gradul în care sunt "adaptabile", iar nu "rigide"; "complexe", iar nu "simple"; "autonome", iar nu "subordonate"; "coerente", iar nu "dezbinate" (Huntington, 1968: 13-24). Este discutabil dacă, urmându-l pe Huntington, ar trebui să concluzionăm că cel mai înalt grad posibil de instituționalizare se găsește întotdeauna la extremele polare ale acestor patru dimensiuni. Între cele patru variabile poate exista un compromis: "adaptabilitatea" poate afecta gradul de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fie organizate. Valori și scopuri ale dezvoltării socio-economice O astfel de abordare întărit perspectiva conform căreia nu putea exista un acord privind constituentele dezvoltării politice, iar evaluarea problemei depindea în întregime de preferințele ideologice personale. Totuși, valabilitatea acestei concluzii este discutabilă. Pentru început ar trebui examinat aparentul contrast între caracteristicile dezvoltării sociale și economice și cele ale dezvoltării politice. La prima vedere, în timp ce dezvoltarea politică se bazează pe puncte de vedere subiective, dezvoltarea socială și economică nu creează asemenea dificultăți fundamentale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]