6,113 matches
-
acum ne loveau travers în babord și ne împingeau spre diguri. Așa aveam un avantaj și o speranță de a ajunge la mal. Încet, încet, vedeam cum distanța se micșorează tot mai mult și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
cele de milioane, indiferent de cum se numește moneda tezaurizată, iar aurul, platina, sau pietrele prețioase, capătă încet-încet doar valențe decorative absolut nefolositoare. Bancheri, jucători la bursă, dealeri, speculanți și hakeri își aruncă sculele pe geam, apoi se aruncă și ei, disperați că lumea lor s-a prăbușit, iar asta înseamnă, evident, că întreaga lume este distrusă. Însă oamenii săraci, cei de fapt majoritari în toate țările, ca să nu mai vorbim de ruralii din țările cu adevărat sărace, habar n-au de
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
Albastre, Să adunăm puternice forțe, Să ne unim mâinile noastre, Să aprindem a verdelui torțe. Terra noastră-i foarte obosită, Are nevoie de o revigorare, Să fie din nou regăsită, Să-și merite locul sub Soare. Mările strigă spre noi disperate, Privim cerul tot mai înnorat, Râurile sunt mereu mai poluate, Moartea le cucerește neîncetat. De toate acestea cine este de vină? Ne punem mereu această întrebare! Referință Bibliografică: Salvarea Planetei Albastre / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 500
SALVAREA PLANETEI ALBASTRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357879_a_359208]
-
în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
-i dau unui om, prefer să-i dau unui animal ! Pentru că animalele TE IUBESC NECONDIȚIONAT și nu-ți fac rău NICIODATĂ ! Nu știu de ce simt așa ! Mă condamn uneori pentru asta ! Dacă mi se întâmplă să văd un câine căutând disperat ceva de mâncare ... fug repede la colț, cumpăr juma' de salam și i-l fac cadou. M-am îmbolnăvit de dragul animalelor. Am crezut că o să-mi treacă ... dar ... am intrat și mai rău în povestea asta. Și-atunci ... mi-am
CU BANII CASTIGATI DIN CAMPANIA ELECTORALA, AS FACE UN PARADIS AL ANIMALELOR! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357893_a_359222]
-
autoritatea devine efectivă când înceteazăa mai fi persoana cu manifestare imperativă și voință proprie, devenind un loc unde se scurg, ca într-o agoră sau prea-vizitat templu, actele și voința proprie a oamenilor. Oamenii sărmani, cohortele de bolnavi, păcătoși și disperați ce au însoțit scurta trecere a lui Hristos prin această lume nu au putut nimic să-i ofere Profetului. Dacă întrebi cerșetorul din fața bisericii cu siguranță va spune că el nu are nimic de dat, ci de luat, adică, paradoxal
CRITICA LITERARĂ ŞI DE ARTĂ IMPUNE OPINIA MINORITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357914_a_359243]
-
său, culeși ca din întâmplare de pe o stradă mai puțin aglomerată. Pentru șefii săi el era peștele cel mare, în timp ce familia, considerată în afara jocului, nu era urmărită. Ea constituia garanția prezenței lui în țară. El, agentul, era miza acestei vânători disperate și contra cronometru și ultima carte pe care o jucase acesta fusese într-adevăr norocoasă. Mai departe a fost scos din țară tot cu o mașină diplomatică. Acestea nefiind supuse regimului de control ca celelalte, interiorul lor era cercetat dintr-
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
descinde vreo 60 de capete și vor sta două săăptămîni, zic unii, o lună de zile, se alarmează cei mai panicarzi. Nu mai pleacă deloc, adaug eu.” Nu e aici dulceața gîndirii în stilul lui Caragiale ? Ironia fină, subtilă, asumarea disperată a grotescului gîndirii ? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și lupta.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea să ne exteriorizam cu
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal. Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal.Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
parcul Turia. Este unul din oamenii de la care am învățat lucruri minunate, si mai ales cum să treci prin greutățile vieții cu un optimism realist. Avea mare dreptate în ceea ce spunea criză ne-a afectat pe cei mai mulți. Am văzut cazuri disperate, familii cu copii în care cei doi părinți nu lucrau de doi ani de zile supraviețuind doar cu șomajul. Visele atâtor străini de aici din Spania peste noapte s-au văzut spulberate, năruite. Ațâți oameni s-au văzut prăbușiți în
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
face fostul premier al României în privința dușmanilor săi care l-au dus într-un asemenea grad de exasperare încât să-și pună pistolul la tâmple? Și ce-ar trebui să facă toți aceia care l-au împins la acest act disperat? Să ne potolim puțin șuvoialele de ură și invidie și să privim drept: un om, o personalitate, este hărțuită în asemenea hal încât, atunci când își vede toate portițele de scăpare zăvorâte, alege să-și pună capăt zilelelor. Pentru că nu mai
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
agățat de scaun, continuându-și politica de exterminare și batjocorire a adversarilor politici, a oamenilor inteligenți, a bătrânilor, a copiilor și a tuturor celor care trăiesc sub limita de jos a sărăciei. Rămâne să medităm. 23 IUNIE 2012 UN GEST DISPERAT CU URMĂRI NEAȘTEPTATE Un val de simpatie și compasiune s-a revărsat în noaptea de 21 iunie, când fostul premier al României, a încercat gestul suprem de a-și lua viața ca să nu cadă în mâna (era să spun ghearele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
m-a invitat la un simpozion la Facultatea de Chimie, simpozion la care era și ea printre organizatori. Eu sunt profesoară de română...dar tot mi-a găsit o temă care să facă legătura... “Măi, ajută-mă! îmi spuse atunci disperată. Nu mi-a venit un moderator și n-am om în loc. Nu e greu ... le zâmbești și îi numești în ordinea de pe program. Comentarii vor face ei, vor pune întrebări ... să nu fie singuri ... atât e important!” Da, totul a
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
descinde vreo 60 de capete și vor sta două săăptămîni, zic unii, o lună de zile, se alarmează cei mai panicarzi. Nu mai pleacă deloc, adaug eu.” Nu e aici dulceața gîndirii în stilul lui Caragiale? Ironia fină, subtilă, asumarea disperată a grotescului gîndirii? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și lupta.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea să ne exteriorizam cu
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
se dezintegrează și pleacă să muncească pentru întreținere și fără a lipsi nici prea mult de lângă copii, câte trei luni pe an, la o fermă agricolă din Germania. Se strică și această sursă de venit datorită câtorva colege care furau. Disperată, se hotărește să plece în Spania, în final, la sora ei stabilită acolo cu doi ani înainte... ...Aici, în Spania, priveau cu regret dar și cu admirație, la perechile fericite de spanioli, dar cel mai mult, până să afle unul
POVESTEA NOASTRA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358418_a_359747]
-
cu mașina în șanțuri din cauza vitezomanilor. Se făcuse tîrziu și aprinsese farurile, se mai destinsese puțin și, cînd a sunat celularul, l-a apucat plină de sine cu mîna dreaptă și stînga și-a încleștat-o pe volan. Era Gabriela. Disperată. Plînsă. Cu vocea sugrumată de emoție! Vino repede, s-a întîmplat o nenoricire. Și Adelina a apăsat pe accelerație, nervoasă. Doamne, ce s-o mai fi întîmplat? Inginerul Marcu fusese arestat de poliție cu mandat pentru douăzeci și patru de ore. Cîțiva
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
pentru douăzeci și patru de ore. Cîțiva dintre muncitorii din subordinea lui furaseră o tonă de cupru. Cu camionul. Și el aprobase ieșirea mașinii pe porțile întreprinderii. Existau probe clare: foaia de parcurs, semnătura lui Marcu, ora notată la poartă ... Gabriela era disperată. A luat-o din fața casei și s-au dus la poliție. Comandantul, un căpitan tînăr și politicos, le-a primit imediat. Au luat loc și, pînă s-a liniștit Gabriela, care plîngea în hohote, Adelina a studiat dosarul. Cînd și-
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
cum înoată bolovanul!” 46 EMOȚII MUIEREȘTI Vestea că Afrodita era gravidă se răspîndise ca un fulger printre muierile măritate și nemăritate, tinere sau bătrîne, pentru că fiecare dintre ele visa în secret la un prunc care să-i domolească iubirea aia disperată și nevoia de a-și dărui dragostea și, de ce să nu recunoaștem, și acel egoism al omului ucis de singurătate, care se teme să nu rămînă singur la bătrînețe, dar astea erau comentariile răuvoitoare ale cine știe cărui troglodit, ce n-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
el, îl strîngea la piept cu brațele și îi încălzea picioarele reci cu coapsele ei fierbinți, recunoscătoare și fericită că era lîngă ea, și era datoare să-i răspundă cu dragoste, pentru că Dumnezeu i-l trimisese cînd era ea mai disperată și mai nenorocită. În sinea ei, Roua recunoștea că nu fusese niciodată o femeie zvăpăiată, cu ochii după bărbați, primul care îi sucise mințile, Ignațio al ei de care și uitase cu vremea, o și luase de nevastă și, dacă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
dar nimeni nu știa care va fi reacția madamei la această inițiativă palpitantă. Oricum, licitația se anunța a fi un triumf ce va zgudui Universul. Licurișca revenise din visul ei cu ochii deschiși și îmi atrăsese atenția că frumoasa și disperata Adelina își refăcuse look-ul, se vopsise blondă, își încrețise părul și semăna cu o grecoaică, iar ochii ei mari erau parcă mai luminoși, purta bluzițe care îi expuneau sînii nesiliconați și o fustiță îi șlefuia coapsele mătăsoase în mers
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
lui Titi că ar mai fi nevoie de o continuare a tratamentului în Germania. De data aceasta statul român îi refuză acest „privilegiu” și nu-i acceptă plecarea. George este absolut iritat și revoltat de pe urma acestui eveniment. Îndârjit de situația disperată a vărului său, are o idee extraordinară - aceea de a organiza o evadare la bordul unui avion al „Crucii Roșii Române”. Cei doi încep să își facă planuri de fugă, iar George își asigură vărul că va face tot posibilul
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
Dumnezeu de fiecare dată și tot în picioare am căzut. - Bine, am să trec. Am să trec neapărat. Să fie ăsta un gen de cărare care mi se deschidea neașteptat în față și de care să mă agăț ca un disperat? Sau doar o nadă întinsă de soartă? Murim fiindcă ne-am născut. Murim fiindcă trebuie să murim. Dacă nașterea este o șansă, moartea rămâne o datorie. Murim mai degrabă sau, puțin mai târziu. Dar ce înseamnă în fond, câțiva ani
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
de globalizare a lucrurilor și tribalizarea persoanelor să ne bage pe toți într-un singur Guvern Mondial? Întrebă Președinta cu pălărie mov pe Președinta femeilor cu pălărie galbenă. - Noi ne lupta pentru acest Prinț al Lumii, codoș, frustrat, dement și disperat și lipsit de viziune. Și care, în secret, pentru că a înțeles cine conduce lumea, dorește acum moartea târfelor sale. Și pentru că e și dement, bietul de el Prinț, își dorește chiar propria lui eliminare. Dar El e încă Prințul nostru
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal. Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase la
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]