3,349 matches
-
aparent din criza în care se înfundă. Un ins (autorul) și umbrele lui, o identitate amenințată, o conștiință dezvăluită de o confesiune fără sfârșit ,dispar în propriul lor holocaust verbal". VVM scrie un ,super-roman" împotriva cititorilor săi, a criticilor literari, disprețuiți în egală măsură, declarând un război cu toată lumea. Se confesează jignindu-și continuu confesorul.
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
după discreție, anonimat și insignifiant ("sînt fericit cînd pot să trăiesc estompat, cînd, totodată, trăiesc și nu trăiesc"), în căutare permanentă a acelui loc securizat al letargiei, dincolo de expectativă, el este și mefient față de sine. Uneori mărturisește chiar că se disprețuiește: "recitesc ce am scris pînă aici: antipatic personaj". Cu toate astea, nu este un profesionist al repaosului absolut, scrisul este viciul pe care îl practică la vedere, deopotrivă amuzat și luîndu-l în derizoriu dar și cu o conștiință pe care
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
a fost considerat un șarlatan, deși descoperirile sale nu erau decît o consecință a faptului că a privit la aceleași lucruri vechi, însă cu alți ochi. În ceea ce mă privește, cred că întotdeauna o privire aruncată trecutului (de multe ori disprețuit doar pentru că e vechi) ne ajută să înțelegem mai bine prezentul și să prefigurăm, eventual, viitorul.
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
ca mulți pictori de astăzi care se definesc prin refuzul tradiției artistice, prin respingerea ei vehementă, Aurel Vasilescu vedea în moștenirea artistică a trecutului un punct de sprijin și un motiv de încredere. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii noștri, el nu disprețuia muzeul, pentru că arta, când intră în lăcașul de conservare nu iese ci dimpotrivă poate pătrunde în conștiința publicului. Din păcate, adeseori astăzi, dintr-o interpretare grăbită, superficială sau tendențioasă, epitetul "muzeal" este conotat negativ, fiind echivalat cu "prăfuit", "demodat", "învechit
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
muzeal" este conotat negativ, fiind echivalat cu "prăfuit", "demodat", "învechit". Ori dimpotrivă, în mod evident, muzeul este cel care expune conștiinței publice un obiect al memoriei, ceva care, din diferite motive merită să fie reținut și transmis generațiilor viitoare. A disprețui muzeul înseamnă a disprețui moștenirea artei, a civilizației în general. Ce rămâne după această tabula rasa mentală? Rămâne loc pentru manipulările cele mai diverse și pentru noi construcții ideologice și politice. Paradoxal, din păcate, pictura lui Aurel Vasilescu nu a
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
fiind echivalat cu "prăfuit", "demodat", "învechit". Ori dimpotrivă, în mod evident, muzeul este cel care expune conștiinței publice un obiect al memoriei, ceva care, din diferite motive merită să fie reținut și transmis generațiilor viitoare. A disprețui muzeul înseamnă a disprețui moștenirea artei, a civilizației în general. Ce rămâne după această tabula rasa mentală? Rămâne loc pentru manipulările cele mai diverse și pentru noi construcții ideologice și politice. Paradoxal, din păcate, pictura lui Aurel Vasilescu nu a intrat aproape deloc în
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
al argumentării: "Dacă, întrebându-ne cine a fost Eminescu, așteptăm un răspuns perfect - o formulă identitară ca sistem de enunțuri univoce riguros închis, aidoma unei definiții -, cădem în eroarea mamei idolatre. Pretenția de a intra în posesia unui asemenea Adevăr disprețuiește șansa Ťce ni s-a datť: atingerea cu Celălalt într-o Ťclipăť încălzită de bunătate și milă. Ea devine o Ťpedeapsăť, aidoma aceleia cu care ursita răspunde la ambiția fără măsură a unei minți slabe de femeie. ș...ț știi
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
îndoială povestirea lui Gobryas - spuse Socrate - dar un lucru este sigur: sufletul este nemuritor, și părăsind viața pământeană, el intră în altă lume în care nu mai cunoaște chinul. - Această ultimă vorbire - mărturisește Axiochos - m-a convins, și, de atunci, disprețuiesc viața, întrucât știu că va trebui să plec pentru o lume mai bună." Inutil să mai arătăm cât de asemănătoare este aici filosofia lui Socrate cu tot ce ne învață creștinismul... Și că Isus Cristos parcă ar fi fost un
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
în literatura autohtonă nu îl putem regăsi la prea mulți componenți ai diasporei românești. Ca și Ilie Constantin, dar mai din vreme, încă de la începutul anilor '90, Dumitru Țepeneag și-a publicat sistematic volumele pe piața noastră culturală, atât de disprețuită de unii dintre actanții ei; și a intrat în tot felul de polemici, bucureștene și naționale, cu dezinvoltura unui vechi combatant. Astfel că bibliografia lui postrevoluționară numără suficiente titluri (unele, de referință) pentru ca autorul de la Paris să poată fi considerat
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
uneori, gol de gândire, un fel de joc în vid, o echilibristică la trapez. L-am ascultat de numeroase ori înainte de plecarea lui din țară. Oratoria lui N. Titulescu e făcută din inteligență, curaj și sinceritate. O inteligență neobișnuită care, disprețuind clișeele de gândire, poate merge până la esența problemei, surprinzând, ca printr-o revelație, pe adversar. Mai ales dacă acesta a rămas în convențional, în ponciful retoric, poate să-și considere cauza pierdută. Pentru motivul că dacă e nevoie, Titulescu iese
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
bun anilor de pribegie”. Cu toate că n-a fost ceea ce s-ar numi un nume literar, Traian Blajovici a lăsat în locul unei opere memoria unui foarte merituos om de catedră, a unui intelectual pururi activ, a unui conviv fermecător, care nu disprețuia șuetele inter pocula. A fost, după cum îl caracterizează succint Valentin Chifor, „un risipitor fericit”.
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
al doilea deznodământ. Lui Alexandru Iftodie îi apare postum un mare studiu despre mânăstirile din Oltenia. E "ceva excepțional", după cum recunoaște diaristul, dar se întreabă de ce nu i-a fost arătat manuscrisul. Îi răspunde o intermediară: pentru că Al. Iftodie îl disprețuia la rândul lui (era previzibil) - "te-a socotit mereu un leneș și un ratat și cu toate că s-a despărțit și el de Adina, ca și dumneata, îți purta pică pentru felul nedrept și neînțelegător cum te-ai purtat cu ea
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
și dus la sapă de lemn de Geoană joacă și un rol pozitiv: el arată celorlalți membri ai eșichierului politic cum nu trebuie să fie un partid. Rolul de ghid printre stâncile și ghețarii scenei politice nu e unul de disprețuit. Liderii de partid inteligenți n-au decît să scoată bloc-notes-ul și să contabilizeze greșelile infernale, socotelile tâmpe și comportamentul aiuritor al pesedeilor, și să le scoată din gândirea proprie, pentru a avea succesul garantat. La urma urmelor, e bine să
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
avut, astfel, ăn față arhitectură complecta a celor patru române ănainte de a le așterne pe hârtie. an momentul scrisului, nu m-a interesat niciodată altceva decât veridicul. Poezia, romantismul dispăreau dintrodată an față paginii albe. Nu fiindcă le-aș disprețui, dimpotrivă. Socoteam ansa că ele aveau o realitate a lor, alta, care trăia independent... Scriu, de obicei, ăntr-o mare retrospectivă. Port an mine aventură, personagiile, simțirile și aștept să se decanteze... Românele mele șanț toate de imaginație. Nu am niciodată
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
despre mine la Radio d. Perpessicius ănsusi și m-am ănjurat, ăn scris, ca de la egal la egal, cu fostul meu profesor, d. Pompiliu Constantinescu. Dar despre faptul că am scris din vanitate am vorbit pe larg an Nu. Astăzi disprețuiesc prea sincer pe toți literații și neliteratii, ca să mai pun accentul pe vanitatea literară. Mai scriu ansa din deprindere; dintr-un obicei prost; dintr-un viciu contractat din copilărie. Și am să mai scriu pentru că, neputând face politică și nefiind
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
al cruzimii, al ne-simțirii. O generație care își trăiește un zgomotos faliment moral, după ce a vibrat pentru dramele din Vietnam și Cambogia, determinând retragerea americană nu și pacea în regiune, după ce a erodat codul moral al tradiției, după ce au disprețuit valorile materiale și avantajele oferite de ele, s-au repezit să le acumuleze, determinând relativizarea convențiilor nu și instaurarea adevărului. Acolo unde compasiunea a murit, nici știința nu poate rezolva situațiile conflictuale: doctorul jucat de Ioan Coman e mereu în urma
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
Cocktail, probabil pentru că nu este de găsit în bibliotecile publice. Victor Valeriu Martinescu rămâne pentru posteritate ca un avangardist misterios, un stângist capabil de disidență reală, soldată cu ani grei de detenție. Automistificarea operei e o farsă nevinovată. Oricum, a disprețuit critica și istoria literară, ca toți avangardiștii. Încercarea de a-i reconstitui astăzi bibliografia presupune să ne asumăm riscul de a deveni victimele ironiei lui. Din această capcană întinsă posterității nu poți ieși decât umilit, în postura de cercetător care
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
negru, altul al Bisericii celei de-a treia revelații, devin victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire faustică de a avea totul pentru a trăi sentimentul plenitudinar al despărțirii de umanitatea disprețuită pentru Daniel și a îmbrățișării ipocrite a unei umanități idolatre pentru Eli Sunday. Scena finală care resimte influența lui Kubrick îi reunește pe Eli Sunday ajuns în pragul falimentului și pe Daniel Plainview izolat în mijlocul unui imobil somptuar, casa mult
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
cuprins pe admnistratorii țării, setea nevrotica de căpătuiala explică multe, dar nu explică totul. Pe langă astfel de evidente boli, mai există ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără menajamente două tabere, inegal distribuite, care se luptă, disprețuind orice regulă, pe trupul muribund al unei societăți putrefacte. Unii sunt mânați de obsesia supraviețuirii de pe azi pe mâine. Ceilalți, de patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
m-a apărat să mă pierd într-o altă persoană sau într-o aventură sentimentală totală. De-asta și formele de dispreț la adresa mea. Cînd citeam, în literatura romantică, Suferințele tînărului Werther și alte istorii de-astea, absolutiste sentimental, mă disprețuiam, ziceam: uite ce om sînt eu, uite, așa ar trebui să fiu. Sau nuvelele lui Stendhal, astea, romantice. Or, eu mă știam meschin în sentiment, foarte temperat, atent la bănuți, nici n-aveam foarte mulți, eram, ca și Dumitrașcu al
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
vă înțeleg? N.B.: Nu, ele stăteau lîngă mine pentru că le atrăgeam. Le atrăgea tînărul frumușel care eram. Eram potent, le satisfăceam, Dumnezeu mi-a dat, între douăzeci și patruzeci de ani, un fizic atrăgător, un fizic pe care eu îl disprețuiam, pentru că era banal. Eu vroiam să am fruntea înaltă, ochelari, nasul lung, iar eu eram un băiețel, cum se vede în poza asta șde pe coperta Voinței de putere. D.P.ț, frumușel, de o frumusețe trivială. Dar, de fapt, îmi
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de putere. D.P.ț, frumușel, de o frumusețe trivială. Dar, de fapt, îmi convenea și eram și potent, deci puteam satisface femeia. Nimic nu este mai îngrozitor decît să nu fii potent. Nimic nu e mai îngrozitor decît să te disprețuiască femeia. E una dintre cele mai grave lovituri. Or, natura m-a ajutat aici. Nu mi-a dat talent, mi-a dat astea: un fizic agreabil și potență. Și-atunci, eram în echilibru cu lumea biologico-socială, chiar dacă politic eram totdeauna
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
dar și noaptea aia frumoasă, de iubire, cu Grobei, ea e mai frumoasă ca el. El este deja chircit în idealul său, el deja visează la Farca, și ea i se dăruie, poate pentru prima oară total și fără interese, disprețuindu-l, dar și intrigată de această măruntă țoapă de la Caransebeș. Acolo are pulsiuni frumoase. Și finalul, dacă ții minte, este că el o "ucide", el este ucigașul ei. Mi-a fost milă cînd "am omorît-o", dar a trebuit s-o
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
puțini critici îl au, deși mulți îl clamează, i-a permis lui Cornel Regman să guste literatura autentică indiferent de epocă sau poate deferent cu fiecare epocă. Dacă prețuiește "Psalmii" lui Doinaș sau "Baladele" lui Radu Stanca, nu înseamnă că disprețuiește poezia lui Ioan Es Pop (ba, dimpotrivă) sau pe cea a lui Mircea Cărtărescu (Levantul, de pildă, i se pare o capodoperă și declară asta fără rezerve). Faptul că se apleacă asupra operei lui Agârbiceanu și Creangă, cu pasiune și
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
nimic, să primești orice lovitură cu seninătate!" Banalități, veți spune. Dar e vorba tocmai de acele banalități pe care neglijăm, iritați și cusurgii, să ni le asumăm. Curiozitatea vie, atenția neobosită, mobilizarea constantă a energiilor sunt rețete la îndemână, dar disprețuite de fiecare dintre noi. Nu găsesc titlu de carte mai nepotrivit pentru a ilustra viața lui Anavi Ádám decât Un veac de singurătate. Anavi Ádám a trăit un veac plin, în care n-a fost singur nici o clipă. A stat
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]