2,119 matches
-
cu Târșița Ștefănescu, fiica unui mic boier oltean. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția - care a fost motorul revoluției de la 1848. De asemenea, a susținut în 1857 alegerea deputaților masoni pentru Divanul ad-hoc. La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de „sabia revoluției”. A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
după îndelungate procese de judecată Cobîlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 - 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
de muzică populară românească. Vasile Cozma, fost președinte al Curții de Conturi a Republicii Moldova Aurica Crețu, jurnalistă de televiziune. Vitalie Dogaru, jurnalist de radio și televiziune stabilit în Chișinău Dimitrie Crăciunescu (1840-1908), jurist, publicist, membru al Societății ”Junimea”, membru al Divanului Ad-Hoc de la Iași, deputat în Parlamentul României, prefect român de județ, prefect sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
arbitrare. Satul Sadâc este atestat documentar pentru prima dată într-o listă de localități întocmită în 1808. Date cu privire la lista respectivă conține răspunsul expediat, la 14 mai 1812, de către marele vistiernic din Moldova, Iordache Ruset-Roznovanu, senatorului V.I.Krasno-Milașevici, președinte al Divanurilor din Principatele Moldova și Țara Românească. Comunicîndu-i că a primit de la el poruncă de a-i pune la dispoziție informații despre denumirile ținuturilor și satelor, veniturile Moldovei, contribuția acordată armatei, concesiunile existente, Iordache Ruset-Roznovanu a anexat la scrisoarea de răspuns
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
altul. Îl mai atenționa că în extras nu sunt trecuți sîrbii și bulgarii veniți de peste Dunăre, care, stabiliți în Basarabia, se subordonau consilierului de stat activ Koronelli. În lista alcătuită cu trei ani în urmă și prezentată fostului președinte al Divanurilor, senatorului S.Kușnikov, explica marele vistiernic, au fost enumerate ținuturile și satele Moldovei, indicîndu-se numărul locuitorilor și birul plătit pentru trei luni. Scăzînd din 1812 trei ani, se constată că lista anexată de I.Ruset-Roznovanu afost întocmită în 1809. Aceeași
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
inclusiv Corlâtenii. Apoi, timp de un secol, nicio mențiune a satului nu apara actele oficiale. Un document din secolul al XVIII-lea ne relatează despre un conflict dintre Mărioara Calimah cu ofițerul rus Serghie Leontiev pentru moșia Corlătenilor, ajunsă la Divanul Moldovei. Măriora Calimah a adus ca mărturie câteva hrisoave, în care sunt semnalați Corlătenii, de la 3 domnitori: Constatin Movilă, Gheorghe Ghica și Alexandru Vodă, utimul fiind data cu 28 decembrie 1792, iar primul cu 1610. Cauza și finalul conflictului nu
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
gleznă căilor”, de aici și denumirea - Sîngeră. Conform recensămîntului populației din anul 1772-1775 Sîngeră se află în ținutul Hîrlău, stanul Bahluisc și aparținea lui Enache Damur. În localitate se numărau 6 gospodării, țărani dependenți, 3 aprozi care slujeau pe lînga divan și nu plăteau impozit. După datele recensămîntului din 1774 în sat existau 6 case. Alte date privind recensămîntul populației din anul 1817 arată că Sîngeră dispunea de 121 de gospodării cu 663 de locuitori. În 1885 - a fost deschisă I
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
o funcție oarecare decât să ai moșii). Întroducerea codului de legi relativ modern ale lui Ipsilanti, "Pravilniceasca condică", a fost primită cu rezistență îndârjită de boieri. Încercările de reformă a domnitorilor se loveau de cele mai multe ori de conservatorismul boierilor din Divan. Documentele timpului arată că în jur de 80% din cei care ocupau un loc în Divan erau membri ai familiilor vechi boierești românești. Boierii locali încercau să păstreze neschimbate orânduielile economice și sociale vechi, care le erau favorabile, împotrivindu-se
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Pravilniceasca condică", a fost primită cu rezistență îndârjită de boieri. Încercările de reformă a domnitorilor se loveau de cele mai multe ori de conservatorismul boierilor din Divan. Documentele timpului arată că în jur de 80% din cei care ocupau un loc în Divan erau membri ai familiilor vechi boierești românești. Boierii locali încercau să păstreze neschimbate orânduielile economice și sociale vechi, care le erau favorabile, împotrivindu-se unor reforme precum cea a lui Alexandru Ipsilanti, făcând în plus presiuni pentru diferite scutiri de
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Poarți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu, viitor membru in divanul domnesc al Moldovei. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Relevante pentru relațiile încordate dintre boieri și
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative — furnizori militari, control economic, strângerea/înrolarea de ostași/panduri/merceliari în armata rusă, iar la retragerea armatei ruse din țările române (1806—1812) rămân pe loc obținând certificate de indigenare/naturalizare/ împământenire
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
Frăsinei, iar jumătate pentru întreținerea școlilor din oraș, a elevilor săraci și a Seminarului. Episcopul Calinic a fost și un însuflețit patriot. În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la Adunările obștești ale țării și a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor Bătrânețea și boala l-au determinat pe Sfântul Calinic să-și scrie testamentul (diata) pe 18 septembrie 1857. Pe 24 mai 1867, fără să aibă aprobarea oficială a guvernului, Calinic s-a retras la
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
domn Alexandru Ghica (1834-1842) și al Mariei Al. Văcărescu, căsătorită cu Constantin Bălăceanu. Pe lângă acest fiu, familia Bălăceanu mai avea încă cinci fiice: Maria, Zoe, Frosa și Sultană. Părintele său legitim, Constantin Bălăceanu, a fost mare hatman și membru al Divanului judecătoresc (1836), mare vornic ajuns Ministrul Cultelor și Instrucțiunii (Publice) în 1838, președinte al Eforiei Spitalelor Civile în 1840 și Ministru al Justiției în 1856, fiind apreciat în epoca că o adevarată nulitate, ceea ce nu la împiedicat însă să aspire
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
lui Calistru, episcopul de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitrașco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
legiuitoare, urmând ca la Focșani să funcționeze un organ legislativ comun, care să ia decizii în domenii de interes comun, precum cel al taxelor și impozitelor. O altă hotărâre care viza soarta celor două principate era organizarea de alegeri pentru "Divanele ad-hoc", adunări ale tuturor claselor sociale, care urmau să dezbată viitorul celor două țări. În 1859, profitând de ambiguitatea textelor înțelegerilor finale, care prevedeau existența a două domnii, dar nu împiedica una și aceeași persoană să fie aleasă pe ambele
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
au trimis asupra lor o oaste numeroasă de mercenari, înzestrată cu tunuri. Casa Băniei este refăcută de Constantin Brâncoveanu în 1699, are două nivele, camere cu bolți de cărămidă la parter, iar la etaj, camere și cerdace. Aici se aduna divanul Craiovei, astăzi este muzeu. Constantin Brâncoveanu construiește și repară multe clădiri laice și bisericești, instalează și un orologiu public într-un turn, este un adevărat Meccena pentru viața culturală și artistică, apar primele trupe de teatru cu stagiune permanentă, se
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
În timpul revoluției a acordat un rol prioritar Craiovei, numind-o "capitala pandurilor, orașul sufletului meu". Aflînd că armata pandurilor se îndreaptă ca un tăvălug spre Craiova, zdrobind la Strehaia armata domnitorului și ocupînd cu ușurință toate mănăstirile și conacele fortificate, divanul Craiovei pune la cale asasinarea lui Tudor. Omul trimis de ei, arnăutul Gore, va fi prins și judecat de panduri împreună cu oamenii săi. Noul caimacan al Craiovei, Nicholache Văcărescu, strînge trupe de panduri care nu intraseră în oastea lui Tudor
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
vremii Craiova este frecvent numită: "capitala micii Românii". Un negustor din Craiova îi scria lui Hagi Pop la Sibiu, la 26 martie 1821 : "cea mai mare parte a orașului s-a înrolat în rîndurile pandurilor"; iar Barbu Văcărescu anunța în divanul țării ultimele vești de la Craiova: "întreaga populație a Craiovei, în afara marilor boieri și a dregătorilor, a alergat la Tudor Vladimirescu, numindu-l domn". Printre craiovenii care l-au urmat pe Tudor se aflau și tinerii Petrache Poenaru, care devine omul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
va avea, din 1831, o formă de conducere democratică, cu autonomie orășenească, numită: ""sfatul orășenesc"" cu membri aleși prin vot, dintre staroștii tuturor corporațiilor. Un rol important l-a avut desfințarea formelor perimate ale administrației cum erau: Bănia, căimăcănia și divanul Craiovei. În 1837 se deschide Școala de fete Otetelișanu, printre primele absolvente numărîndu-se viitoarele mari actrițe ale vremii: Aristița Romanescu și Agata Bîrsescu. Prima bibliotecă orășenească avea să-și deschidă porțile în 1840 în urma eforturilor lui Petrache Poenaru, ea funcționa
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
În secolul al XVI-lea, Rusia a devenit principalul partener comercial al Kazanulu. Proprietatea asupra pământului se baza pe sistemul moșiilor ereditare și pe cel al söyurğalului. Statul era condus de han. Acțiunile erau bazate pe deciziile și pe sfaturile Divanului. Gradele nobiliare erau cele de "bäk" (beg), "ämir" (emir) și "morza" (mîrza). Clerul musulman juca un rol important în viața hanatului. Clerul era format din "säyet" (seidri), "șäyex" (șeici), "qazí" (cadii) și"imami". Învățații musulmani "ulema" jucau un important rol
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
ci numai după slujbă”. Se cerea de asemenea desființarea tuturor categoriilor de scutiți de plata impozitelor, iar „toate lefile străinilor să lipsească cu totul”. Aparatul administrativ trebuia redus la strictul necesar, urmând să fie desființate toate organele socotite „jăfuitoare”: Hătmănia Divanului, Vornicia Capitalei, Spătăria cea mare, etc. „Cererile...” prevedeau și o reformă a justiției, prin desființarea „legiuirii lui Caragea”, care nu era făcută „cu voința a tot norodul”. Învățământul, care trebuia să cuprindă întreg „tineretul națiunii roe” indiferent de originea socială
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
pozițiilor Porții. O dezvoltare nouă a evenimentelor a apărut după intrarea în acțiune a Eteriei și după dezavuarea oficială de către țarul Alexandru I al Rusiei a mișcării grecești și a celei românești. În ceea ce privește relațiile cu celelalte provincii românești, Tudor îndemna Divanul să coopereze cu frații de dincolo de Milcov, ca „fiind la un gând și la un glas cu Moldova, să putem câștiga deopotrivă dreptățile acestor prințipaturi, ajutorându-se unii pre alții”. Dacă în ceea ce privește înlăturarea domnilor fanarioți consensul tuturor claselor și păturilor
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
țarist că orice măsură de forță împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la bunele oficii ale reprezentantului țarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri și de altă oștire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.” Tudor, după ce a înfrânt rezistența unora dintre ispravnicii de județe și a unor cete înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina - Șerbănești (Olt) - Tecuci (Teleorman) - Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie 1821. Tudor a trimis o delegație Divanului țării cu un memorandum, prin care cerea unirea tuturor forțelor responsabile ale țării. Pe 16/28 martie, la porțile capitalei, la Bolintin Vale, Tudor a lansat o nouă proclamație către bucureșteni, declarând că mișcarea pe care o conducea era menită
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți bninele de obște sau niu”. Proclamația lui Tudor a avut un efect imediat, Divanul hotărându-se să colaboreze cu pandurii, e adevărat, în condițiile în care consulii puterilor occidentale, (cu excepția celui al Prusiei), și caimacanii desemnați de Înalta Poartă, care aflaseră despre dezavuarea mișcării lui Tudor, părăsiseră îngrabă Bucureștiul. Tudor, care aflase și el
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]