2,306 matches
-
totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ființa celui omorât. Inconștient, el se consideră, precum Descartes, „un inter mediar între Dumnezeu și neant“. Omul nu se poate împăca, se pare, cu vina originară care i s-a pus în cârcă. Din același motiv se și îndrăgostește. Imitarea Divinului se petrece în ambele sensuri, al creației și al dezamăgirii. * O confuzie, însă, planează asupra întregului discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ambele sensuri, al creației și al dezamăgirii. * O confuzie, însă, planează asupra întregului discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni, cum se numea Divinul înainte... * Înstrăinarea de neant este identitatea noastră spirituală, tot așa cum înstrăinarea de Divin este identitatea noastră corporală. Neantul este o realitate spirituală și nu un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni, cum se numea Divinul înainte... * Înstrăinarea de neant este identitatea noastră spirituală, tot așa cum înstrăinarea de Divin este identitatea noastră corporală. Neantul este o realitate spirituală și nu un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce se manifestă în ordin material; fenomenul spiritual nu are și nu poate avea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate - dar și câinii, de altfel. * Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
om nu de la Lucifer (care nu ținea să salveze pe nimeni), ci de când am avut intuiția faptului că ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
suferința? De ce nu vrei adevărul, dacă tot crezi în Dumnezeu? De ce vrei adevărul, dacă nu crezi în Dumnezeu? * Fericirile biblice se împlinesc după moarte. Voința de a fi fericit pe pământ înainte de moarte ar nega, poate, Fericirile. A-i cere Divinului fericirea în viața asta e ca și cum i-ai cere să ți interzică Fericirile, ba chiar, dacă am fi cu toții fericiți pe pământ, să renunțe la Fericirile sale. Nu e cu neputință să fii fericit o viață întreagă aici, dar... niciodată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ai născut, indiferent unde te-ai născut. Și din acest delir ubicuu li se pare că li se nasc iubirile și reușitele și copiii, când toată această incontinență nu face decât să întunece, să infirme șoapta care ne cheamă... * Împotriva Divinului nu se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată evreul cel mai civilizat pe care l-a născut pământul românesc. Citindu-l, contemplându-l, de undeva din neant ți se șoptește că omul nu e responsabil de nici un fel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să rezolve în argument și terminologic probleme care nu poartă nevoia justificării și a căror îndreptățire devine artificială, gratuită, exasperantă. Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele Inchizitor nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interioare. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Unele crize se transformă în motoare existențiale. Cel mai mare respect ți - l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Era atât de mare aglomerația în birou, încât puteam fi acuzați de adulter. Marele dar primit de om constă în accesul spre zona misterelor. De ce să ne deplasăm în cer ? Infernul e doar pe pământ. La nord
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu distrug lumea. Dar se străduiesc să o facă neinteligibilă. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Industrializarea ne ajută să ne turnăm și la propriu cenușă în cap. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Simțul oportunității este un afluent al inteligenței. Marele dar primit de la om constă în accesul spre zona misterelor. Economia planificată e ca un ou de bibilică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea. Frumusețea animală, prin femeie!.. încheie moșierul oftând. Tot timpul cât a vorbit, nu și-a dezlipit ochii de pe Anuca, de pe pe întreaga ei făptură... Bătrânul Toma își aminti
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să le văd trupurile firave ieșind din ziduri - sentimentul divinului este uneori la fel de terifiant ca imaginea iadului - cutremurarea aceea a descoperirii unui nou teritoriu, a ceva ce-ai pierdut și de care nu-ți mai amintești, să poți să alegi cu ochii Închiși un loc În spatele căruia Îți presimți respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 252 footnote>. Psihologul american, de origine cehă, Stanislav Grof afirmă că ”impulsul de a crea este adeseori ca o forță primordială care reflectă inimaginabila bogăție și abundență interioară a Divinului”<footnote Stanislav Grof, Jocul cosmic, Editura Antet, 2004, p. 48 footnote>, ”alte dimensiuni importante ale procesului creator, deseori subliniate, sunt spiritul ludic, autodelectarea și umorul cosmic al Creatorului”<footnote Idem., Psihologia viitorului, Elena Francisc Publishing, București, 2005, p. 301 footnote
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sculat noaptea faraon, el și toți sfetnicii săi și toți egiptenii, și a fost jelanie mare în Egipt, căci nu era nici o casă în care să nu fie un mort” (Ieșirea, XII, 29—30). Vedeți că pe lângă ce-a făcut divinul Dumnezeu cu egiptenii, americanii cu bombardierele lor mai au de învățat. De abia atunci Faraon, cică a trimis urgent după Moise și Aaron (fratele și aghiotantul său) și a început să-i roage să plece naibii cât mai curând din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ales, erosul, poetul reface traseul său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară. Știam că liedul pe care-l cântă sturzul / este sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii), sunt punctul de plecare pentru textele-psalm (Laudatio Domine; Unde ești, Doamne?; Sufletul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sau chiar le generează, într-un proces continuu, care vizează Universul în integralitatea sa, fiind, totodată, în plan stilistic, metafora centrală, transparentă, care îmbină osmotic sacrul cu profanul, fiindcă referentul, ca ax în jurul căruia se dezvoltă demersul liric, este, concomitent, divinul, sursa a toate, și un mesager al lui printre muritori - creatorul de artă -, drept care, grădina, în oricare dintre ipostazele aferente, captează toată atenția și toate efectele forței creatoare. Tinzând spre neoclasicism, dar și cu ecouri neoromantice, poemele lui Emilian Marcu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
duc, / pas cu pas, Îngerii de lumină / Îmi spun iarăși „Scrie”! Pe de altă parte, firea întreagă e dovada existenței și, îndeosebi, a dragostei divine: Toamna-nspirată-n aur este / cum un jertfelnic de lumină / către soare. Așadar, ca orice psalmist, elogiind divinul și visând, mai mult decât orice, să-l întâlnească (aștept să-l întâlnesc pe Dumnezeu), poeta oferă prin acest volum-antologie publicului cititor posibilitatea de a face cunoștință sau de a identifica liniile de forță ale gândirii și ale creației sale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Plopeanu, decât o numărătoare pe degete lipsă. Eliberat de complexe, după ce a parcurs tot acest spectacol intern, bufonul-cerșetor descoperă dramatic faptul că e singur: sunt singur / stăpâne (...) / doar eu mă dizolv..., simțind, ca orice creator, golul de după ce a trecut divinul, dar căpătând totodată conștiința faptului că, prin poem, se poate dărui ca o bucată bună de suflet / o bucată bună de moarte / de veșnicie... Și, dacă are presimțirea ruperii apei, aceasta înseamnă promisiunea nașterii unei galaxii pline de diamante / de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui ceva invers spre nimic, charisma, a reluat disperatul strigăt quo vadis domine, pentru ca după multe alte praguri sau gropi să aibă revelația divinului în tot și să strige: stăpâne / locul tău este printre mine în mine. Un vis împlinit - Un tramvai numit Popescu Când prin primul an de facultate l-am cunoscut pe Cristian Popescu, apariție cvasimeteorică printre noi, bineînțeles ca n-aș
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
doar o formă de disconfort, firească, e, mai exact, o trecere în revistă sau o conștientizare a situației existentului și, îndeosebi, a perspectivei lui implacabile, adică a metamorfozării în nonexistent. Fără a fi mistic, poetul definește moartea prin raportare la divin: atunci/ se înțelege / când Domnul / în mare mila Lui / mă va chema spre bolgii / sau ambrozia cerească. O metamorfoză pe care o privește, tot meditativ, poetul este a sinelui, în poezie: toți mor cum mor și eu / nu tocmai prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]