2,212 matches
-
sunt plini de imaginație când este vorba să acorde însușiri și să le descrie. Dar aceste însușiri nu sunt privite ca simple definiții, ci sunt produsul meditațiilor lor asupra Puterii Unice, în cazul de față, guvernatoarea inimii. Și al înțelegerii divinului. Pentru noi este deosebit de important să fim foarte umili, căci trebuie să obținem ceva. Ce anume? Nu regate sau o viață luxoasă, ci un scaun în această țară sfântă a lui SHIVA. Prin aceste puține cuvinte, Shri Mataji ne spune
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am ridicat noi la înălțimea înfăptuirilor Mamei? De vrut, am vrut! Poate ne-am și apropiat. Dar am și rămas acolo? Și pentru cât timp? Sau, poate, doar afirmațiile Zeiței să fie suficiente pentru evoluția noastră? Observ aici doar munca Divinului și-atât! Pe când noi... ne aflăm atât de jos!... Ne chinuie ego-urile, ne înfrânează condiționările, ne afundă greșelile, ne desființează tendințele spre fanatism... Descriu acestea cu durere căci, începând cu mine, le observ peste tot acolo unde nu ar fi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
interioară, firească și neforțată. Am spus un altfel de om (repet: om) adică ființa umană născută de o altă ființă umană, dar cu o instalație subtilă activată într-un anumit moment al vieții, moment ales nu de mine, ci de Divin, după legile-I proprii. După ce am intrat în inerția acestei noi conștiințe, am început să mă asimilez noii societăți ce mă adoptase, adică să devin una cu noul tot al cărui element constitutiv începusem să mă simt. Trăiam într-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
divină era inițiată pe imperfecțiunea recunoscută a unei obișnuite ființe umane. O ființă umană creată perfect de către Dumnezeu, cu toate însușirile dăruite, dar și cu... slăbiciunile caracteristice dobândite. Cine sunt eu? Eu cel adevărat? OMUL? SFÂNTUL? Sau OMUL însămânțat de DIVIN? Doar alegând și adoptând ferm unul dintre răspunsurile întrebare de mai sus, îmi pot urma evoluția specifică răspunsului ales și, deci, și conduita. Pentru mine, în această clipă, să aleg răspunsul corect a devenit o chestiune fundamentală, nu numai de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
SFÂNT! Nici nu cred că ar fi posibil, deoarece condiționările legate de starea gravitațională îmi impun să exist pământean, cu misiuni pământene, cu bucuriile pământene. Așa m-a creat Atotputernicul: aici, acum, așa că nu-mi rămâne decât... OMUL... însămânțat de Divin. Cred că mi-am găsit încadrarea. O încadrare care îmi recunoaște superioritatea asupra OMULUI (deja simt avansarea, g-ul gravitațional pentru mine este diminuat) și nici nu mă simt inferior celei dea doua stări enunțate. Încerc să-mi explic, să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
răspunsurile de mai sus. Situându-mă hotărât pe oricare din identificările descrise, mă consider matur; rămâne doar să-mi aleg calitatea maturității. Și să mă comport în consecință. Cred că mângâietor este să fiu asemenea stării christice: OMUL... însămânțat de DIVIN! Am ales! Băila, 17 septembrie 2005 GÂNDURI (născute din meditații) Nu este suficient să te declari credincios, ca să fii în relație cu Dumnezeu. Iubirea dusă la sublim față de Dumnezeu nu poate fi decât una conștientă. În accepțiunea mea, Sahaja Yoga
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de evoluția Spiritului, nemanifestatul? Nu trebuie să judec faptele umane după legile subtile. Dar le înțeleg eu cu adevărat (faptele și legile), pentru a avea dreptul la judecată? Nefirescul poate deveni firesc datorită Spiritului. Spiritul este constanta vieții, picătura de Divin ce ne susține. În fiecare om întâlnim, de fapt, Spiritul lui. Calitatea unui Spirit nu este neapărat inferioară dacă Se găsește după niște gratii de celulă. Așa cum nu este neapărat superioară dacă aparține unui... președinte de stat. Dacă Dumnezeu nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care sper să găsesc și răspunsuri. De-mi vor veni răspunsurile așteptate, înseamnă că m-am aliniat chemărilor divine. Zilele trecute mi-am vizitat părinții pământeni. Am observat pe chipurile lor așa o lumină... Am înțeles odată în plus că Divinul mi-a dăruit în această viață niște părinți dharmici, ușurându-mi evoluția! Decât să spun mantre-poezie, mai bine nu spun. Sfințenia trebuie să se manifeste, nu să se clameze! TESTAMENTUL Ochii Zeiței îl fixau pătrunzători, scrutându-i străfundurile. Stătea ascultător
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
numai. În timp, fervoarea mi s-a răcit, luciditatea și lărgirea orizontului au așezat lucrurile la locul lor, mai aproape, cred, de adevăr. Nu mai sînt de mult călinescian, dar aceasta n-a diminuat cu nimic calitățile, meritele și păcatele Divinului, cum l-a supranumit S. Damian. De remarcat, în epocă, bineînțeles după 1944, cît a trăit a existat, între criticii de atunci, un puternic curent călinescian care s-a estompat, în timp, pînă la dispariție. O cauză sau o posibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fi teatru și poză: ele sînt corelatele sufletului meu avîntat și solemn". În timp ce regimul se străduia prin toate mijloacele să extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile sale, în numele "luptei de clasă" și al ideologiei marxist-leniniste, Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
face greșeala de a absolvi de tragic societatea care cade (marea burghezie și aristocrația așa cum le vede el sub loviturile administrației comuniste, luminos biruitoare)". Absolvirea de tragic este scuzată de autorul Poeziei lui Eminescu prin "inextricabila propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de dor", în 11 iunie 1957, asistăm la execuția fără replică, elegantă și ironic-amară a Deputatului, Academicianului, Activistului etc., G. Călinescu. Între personalitățile încondeiate, în Cronica optimistului, cu sprijinul ideologiei realist-socialiste, se află și Constantin Brâncuși. "Masa tăcerii" este pentru Divinul critic "o masă circulară de piatră, înconjurată de niște scaune tot de piatră, în formă de ceșcuțe pentru ouă fierte. Aceste monumente pricinuiesc un sentiment straniu de dezolare. Nu sînt nici măcar arheologice și n-au un raport cu geografia locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt nici măcar arheologice și n-au un raport cu geografia locului". Nici Poetul național nu scapă de pana optimistului, autor al Operei lui Eminescu, acesta "privește femeia, ca și poporul, în suavitatea ei terestră, tipul predilect fiind "văduvioara tinerică"". Pentru Divinul critic, încercările de îmbogățire a limbajului filosofic autohton întreprins de Lucian Blaga sînt un "joc de cuvinte ce și-au avut în publicistică un efect egal hermetismului suprarealistic". În concluzie, "termenii (creatorului Trilogiei culturii) sînt aproape beție de cuvinte". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acel „personaj amoral”, de fapt insul uman posedat și copleșit adeseori de o insuportabilă povară morală, nod al unor deșirante și agresive pulsiuni contrarii, surse de fapt nu numai ale „viului tipologic”, dar și ale Viului, tout court! Doar la divinul Shakespeare, În operele sale mari - Hamlet, Richard al III-lea, Macbeth, Furtuna și poate și În cu adevărat divina feerie Visul unei nopți de vară - mai Întâlnim această „topire” a calităților și defectelor umane ce, ca și În viziunea unui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oferi nu numai stări, fapte și personaje memorabile, dar și o viziune! Iar în falsa opoziție care se face încă în mediile noastre literare între „cantitate și calitate”, eu, riscând nu puțin ieftine sarcasme, aleg cu încăpățânare „cantitatea”, ca și divinul nostru Heliade! Puțini colegi știu, mai ales dintre cei tineri, fermecați de schițele lui Caragiale și de romanele scurte care se publică azi, la noi și în Europa, de altfel nu puține, nuvele multe dintre ele, că ceea ce numim „calitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stau permanent oameni care sunt și nu sunt inițiați. Și unii și alții au trecut prin ritual și probe, și unora și altora li s-a dezvelit Lumina; dar unii sunt sămânța care rodește și alții nu sunt, după parabola divinului învățător. Experiența asta o facem necontenit; primim adică repetat loviturile desamăgirii. Cei care rămân opaci și insensibili, veniți aici din îndemnuri amicale, din curiozitate ori întâmplare, se desfac încet-încet de instituție. După cum nu putem pretinde oricui să fie poet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fie că are o „configurație «cratofanică»”, ori a fost însemnat de un eveniment, spațiul sacru se caracterizează prin magnetism magic, totul pleacă și se întoarce la el: „lumea fizică este astfel reașezată plecând de la și în jurul locului de manifestare a divinului”. Centrul sacru emergent este „punctul de unde a început Creația” și unde omul a apărut ca „replică a cosmogoniei” și, de aceea, novicele trebuie să ajungă tocmai aici. Aflarea lui în punctul zero al devenirii oprește timpul obiectiv și dă numărătoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din mediul familial. Ajuns în lumea arhetipurilor pe drumul arboricol, feciorul din basmul Nucu d’e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună cele două planuri existențiale; o explicație pentru tendința sa paseistă poate fi găsită în chiar apelativul cu care apare în textul popular: ficioru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatul nu numai în planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator face din „k’iar tartaonu-ăl bătrîn”, la a cărui școală stă feciorul trei ani, un personaj complet, ce introduce feciorul în dimensiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șase militari,/ călari pe șase hărmăsari,/ cu coame boite,/ cu frânele zugrăvite,/ cu unghii costorite/ cu coadele împletite”. Pe ei, la fel ca în mitul biblic, îi conduce steaua la casa miresei. Unirea celor doi se așază astfel sub protecția divinului, unele actualizări dând chiar o formă religioasă orației, ca efect recent al creștinismului. Femininul vegetal este pețit prin metafora răsădirii benefice: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Să scoatem floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și mai mult, a vrut să spună printre cuvinte că meseria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea Istorie călinesciană (compendiul îl posedam încă din ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin asemenea lecturi subversive evadam din marasmul ideologic, din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ci te trec chiar multe vame Tatăl sus când te-o vedea Te cunoaște-n turma Sa! Așa fraților, surori, Că pământul cel cu flori E Sufletele celor ce dorm. Și ne așteaptă-n veșnicie... Cu Iisus În Bucurie! Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri Se unesc În slăvi Cu Îngerii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să spun că s-a izolat; dar nu-mi pot reprima memoria care îmi evoca, de câte ori îl vedeam, o mărturisire a lui Paracelsus: "Pe mine, fiindcă am fost un mare medic, m-au iubit doar bolnavii și discipolii", a scris divinul Paracelsus. FRANCISC RAINER (1874-1944) În jurul anului 1900, Facultatea de Medicină din Iași împlinea două decenii de funcționare. În comparație cu unele școli similare, cu origini vechi, era puțin; pentru Principatele Române însemna însă foarte mult, mai ales că, în acești douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]