14,255 matches
-
În interpretarea riturilor de trecere: acestea sunt concepute drept sisteme care afirmă unitatea colectivității, transferă și consacră capitalul de cunoștințe și valori existente („tradiția”), fixează obligațiile sociale și politice, conferă o identitate (indivizilor și grupurilor) conformă cu viziunea (ideologia) grupurilor dominante: „Deoarece riturile de trecere apar În momente de mare anxietate, ele reprezintă ocazii dramatice, create de crize provocate de natură sau de societate, când o persoană este total deschisă pentru a primi anumite Învățăminte. Tensiunea este amplificată de ritual, iar
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Zilele și perioadele „ținute” au atât nume ale sfinților creștini, cât și nume din mai vechi vocabulare sacrale. Actele ceremoniale provin din sfera vrăjitoriei, divinației și purificărilor, a ofrandelor și sacrificiilor, a celebrărilor și comemorărilor etc. În acest sistem ceremonial, dominante sunt interdicțiile, adică riturile de protejare magică Împotriva celor mai diverse surse ale răului. Cea mai importantă interdicție este aceea de a munci: spre uimirea lui I.A. Candrea (1928, p. 130), calendarul tradițional indica ...96 de sărbători cu date
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
importantă: ele implicau acte de abstinență (diverse forme de post), acțiuni de purificare, practici magice de protejare Împotriva animalelor dăunătoare, a evenimentelor neașteptate, a fenomenelor meteorologice sau a figurilor malefice de tip mitologic: conform statisticii aceluiași autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete (11 zile), boli În general (15 zile), foc (9 zile), pocituri și ologeală (6 zile), lovituri (5 zile), șerpi (4 zile), strigoi (3 zile) etc. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin grâne (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 324). Ansamblul mitico-ceremonial al Caloianului sintetizează teme mitologice, scheme epice, figuri legendare și toposuri, pe care le activează cu ajutorul unor structuri rituale eteroclite, provenind din diferite sisteme specifice culturii folclorice. În jurul temei dominante a fertilității, el construiește cu ajutorul acestor elemente un „rit magic, având un caracter agrar și meteorologic” (I. Evseev, 1997, p. 66; vezi și I. Mușlea, O. Bârlea, 1970; I.A. Candrea, 1928; I. Cuceu, M. Cuceu, 1988; I. Ghinoiu, 2001
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ai colectivității profesionale; d) ștergerea importanței simbolice și a autorității absolute a oficiantului - În prim-planul evenimentului nu se află liderul ceremonial al grupului, ci persoana sau persoanele care suferă ritul de trecere; e) punerea sub semnul Întrebării a valorilor dominante, consensuale și accentuarea unor valori locale și a unor expresii ale contestării; f) migrația riturilor de trecere de la momentele „clasice” ale etapelor vieții către anumite momente ale evoluției profesionale - intrarea În gașcă, pensionarea, promovările profesionale - sau ale vieții sportive, politice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clădiri) pe care le ia În stăpânire și le modelează conform „logicii” sale specifice. Astfel, spațiul carnavalesc este creat prin deturnarea sa de la utilizările și formele cotidiene: traficul este oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru, când fiecare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Matta, 1991, p. 81). În plus, acest spațiu este acum controlat de cei mulți, de cei dominați, care impun noi reguli, bazate pe transgresarea regulilor uzuale. Spre deosebire de atmosfera (și normele) din zilele de lucru (dominate de sobrietate și rigoare), starea dominantă acum este bucuria, râsul, fantezia, cântecul și jocul. Spațiul carnavalesc abrogă sistemele de priorități ale spațiului urban cotidian: aici nu mai există reguli precise privind ordinea intrărilor și a performanțelor, locurile unde se petrec aceste performanțe, publicurile care trebuie sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca un interval fără reguli și ierarhii sau, mai exact, fără regulile și ierarhiile consacrate, impuse de tradiția socială și de instituțiile politice. În plus, carnavalul este un „ritual fără patron” (R. Da Matta, 1991, p. 87), fără o autoritate dominantă și restrictivă. Carnavalul aparține poporului, tuturor participanților, care pot să improvizeze diferite microrituri În marginea sau În afara celor prevăzute de scriptul tradițional al manifestării: „Carnavalul creează o sărbătoare În afara vieții sociale de zi cu zi, În care dispare accentul pus
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru controlul efemer asupra discursului ritual, care acum nu mai este centralizat și controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a paradelor carnavalești din New Orleans, G. Lipsitz (1990, pp. 247-248) identifică mecanismele simbolice prin care defilarea băștinașilor contrazice mesajele incluse În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ostentativă, Într-o „nebunie” a risipei și ignorării grijilor zilei de mâine, a alimentelor și băuturilor). Excesul carnavalesc este interpretat de Bahtin ca o „victorie a josului material corporal”, adică, În plan social, o victorie a claselor populare În fața elitelor dominante, iar În plan metafizic, o victorie a energiilor vieții În fața constrângerilor derivate din structura socială. Etalarea neinhibată a instinctelor ar exprima, În ochii savantului rus, „caracterul filosofic al obscenității”, capacitatea gesturilor și formulelor verbale care afirmă neîngrădit supremația plăcerilor sexuale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o parte, ceremonia trebuie să fie organizată impecabil, să reliefeze stabilitatea și legitimitatea grupului aflat la putere, să educe În spiritul valorilor promovate de acesta. Prin acțiuni, cuvântări și etalarea simbolurilor, sărbătoarea canalizează imaginarul social În sensul dorit de grupul dominant, instituind o comunitate legitimă. Sărbătorile creează sentimentul unității, al apartenenței la un noi atotputernic: „Acest noi pe care ritualul Îl creează este un noi al unei comunități care are conștiința că este o comunitate. Ritul o revitalizează, o consolidează atât
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spontan, să depună flori la monument. Alții vin În grup, cum ar fi pionierii care, aliniați solemn În fața mausoleului, Îi raportează lui Ilici succesele și misiunile Îndeplinite (C. Lane, 1981, p. 210). Observăm, În acest exemplu, caracterul sincretic al comemorării: dominante sunt riturile de tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin coroanele de flori, indirecte prin „sacrificarea” timpului liber În favoarea unor activități productive) și prezentarea omagiilor (oamenii simpli care se reculeg, pionierii care „dau raportul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem devenise „intrarea regelui” În orașul sau castelul În care se arăta (vezi și L. Bryant, 1986). Nevoia de a etala prezența materială a regelui a condus la un calendar peripatetic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
afirmarea unității colective (M. Abélès, H.-P. Jeudi, 1997; Ph. Abbott et alii, 2002; J.R. McLeod, 1999; M.H. Ross, 1988; E. Shils, M. Young, 1953). A doua perspectivă scoate În relief funcția hegemonică a riturilor de instaurare, prin care clasa dominantă Își impune valorile și simbolurile drept elemente universal-adevărate, naturalizând astfel dominația (D. Cannadine, S. Price, 1987; M. Edelman, 1988; C. Lane, 1981; S. Lukes, 1975). Riturile de trecere ale vieții au beneficiat de tratamente politice inegale: cele ale nașterii s-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ministru al unei Indii independente (D. Kertzer, 2002, p. 159). Dincolo de elaborarea complexă a transferului de prestigiu de la Indira Gandhi la Rajiv Gandhi (element subliniat cu predilecție de Kertzer) se poate remarca dialectica dintre mai multe tipuri de ritualuri. Elementul dominant este procesiunea (funerară): ea cunoaște o ceremonie majoră (către locul incinerării) și o multiplicare În ceremonii locale, cu urnele consacrate de cenușa liderului (către locul unde sunt expuse). Alături de aceste procesiuni apar ceremonii funerare tradiționale, acte magice de purificare, acte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
același timp, vor umbla prin lume Isus și sfinții cu o bucată de pâine și un pahar de vin. Cine va gusta din ele nu va mai simți nici foame, nici sete (I. Taloș, 2001, p. 157). Elementele creștine sunt dominante În aceste plăsmuiri populare: ideea instaurării domniei Răului pe pământ este Însă exprimată prin numeroase metafore de factură țărănească: oprirea ciclului procreației, inversarea normelor sociale, distrugerea naturii, Înlocuirea vegetației cu metalele etc. Dar pe lângă aceste imagini apar numeroase alte imagini
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tentative de réduire la sphère de la fonction poétique à la poésie, ou de confiner la poésie à la fonction poétique, n'aboutirait qu'à une simplification excessive et trompeuse. Elle est seulement, dans un certain type de message, la fonction dominante, déterminante, réduisant leș autres à un rôle accessoire. "362. Par conséquent, la fonction poétique doit être placée au centre de toute préoccupation linguistique 363, y compris traductologique. Nous nous demandons quelle est la matérialisation concrète de la fonction poétique dans le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
comme un fait social, que și l'on crée une sorte de dialectologie poétique "375. Comme nous l'avons observé au début de ce chapitre, la traduction de tout texte doit être précédée par une analyse du genre et de la fonction dominante. Dans le cas du texte poétique, la traduction comporte aussi une évaluation du degré de poéticité du texte et des mécanismes linguistiques qui créent le discours poétique. En d'autres mots, la démarche traductive est une étude approfondie de la fonction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la poésie de Blaga enregistre, du point de vue prosodique, un retour vers le classicisme : " Dans ce volume que le poète considérait, selon le témoignage de șa correspondance, comme son recueil le plus réussi -, la rime occupe déjà une place dominante. "1497 Dans leș recueils ultérieurs (La cumpăna apelor Au Partage des Eaux, La curțile dorului Dans la Cour du Désir, Nebănuitele trepte Leș Gradins Insoupçonnés), tout comme dans leș poèmes écrits après 1943, ce retour aux rigueurs classiques de la prosodie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
en d'autres mots, le poème tout entier est une métaphore de la fameuse sculpture appelée " la Maïastra ".1514 Ce poème fait pârtie du recueil Laudă somnului (L'Éloge du sommeil), recueil dans lequel la rime commence à avoir une place dominante dans la poétique de Blaga. On remarque pourtant qu'il ne s'agit pas d'un poème à rime classique : leș quatre premières strophes jouent sur la rime du deuxième et du quatrième vers ; l'avant-dernière strophe présente une rime
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de vue d'Itamar Even-Zohar, même și nous ne nous situons du côté des " Descriptive Translation Studies ". Selon cet auteur, la littérature comprend " [...] those literary norms and works (i.e., both models and texts) which are accepted aș legitimate by the dominant circles within a culture and whose conspicuous products are preserved by the community to become part of its historical heritage. " (" [...] leș normes et leș œuvres littéraires (par exemple, leș modèles et leș textes) qui șont considérés comme légitimes par leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dès să première enfance et qui joue un rôle capital dans la structuration du discours. Cette fonction comporte une attitude introvertie à l'égard des signes verbaux, dans leur union du signifiant et du signifié, et elle acquiert une position dominante dans le langage poétique. Celui-ci exige de la part du linguiste un examen particulièrement méticuleux, d'autant plus que le vers pârâit appartenir aux phénomènes universaux de la culture humaine. " C'est nous qui soulignons. 364 Daniel Delas et Jacques Filliolet, Linguistique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
percepție a raporturilor om-divinitate, un alt statut religios. Obiectele creștine descoperite prin cercetări arheologice arată cât de profund se înrădăcinase creștinismul, în secolele V-VI, în mentalitatea și comportamentul oamenilor din Scythia Minor, o forma mentis de esență creștină, nota dominantă a vieții spirituale din spațiul pontic-dunărean. Ceea ce frapează la o privire atentă a realităților din Scythia Minor, înfățișate de sursele istorice din secolele amintite, este biruința categorică a creștinismului. Spiritul noii religii se regăsește peste tot: în atitudinea civică, concepția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orală ia locul celei scrise, traiul era modest. Dacă acesta era cadrul general, în secolele VII-X, nu alta era situația în plan religios-comparativ cu viața creștină intensă și organizată, în aceste secole, peisajul este dezolant. Discontinuitatea este și aici nota dominantă, sistemul episcopal practic dispăruse-în secolele VII-X, nu cunoaștem nici un episcop tomitan, însăși mitropolia Tomisului încetase de fapt să mai existe. Până la recuperarea Dobrogei de către Ioan Tzimiskes (969976), în anul 971, nu avem nici o știre certă despre organizarea bisericească a populației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stabilit în părțile de nord și răsărit ale Transilvaniei, unde au rămas până spre mijlocul secolului V. Relațiile dintre goți, purtători ai culturii Sântana de Mureș-Cerneahov și populația daco-romană (vezi mai sus) sunt puțin cunoscute. Goții au avut rolul politic dominant asupra populației daco-romane, în schimburile dintre alogeni și autohtoni a existat și o reciprocitate (ceramică, podoabe) și complementa ritate.3 Gepizii-după prăbușirea puterii politice și militare a hunilor, în urma bătăliei de la Nedao (454), s-au extins treptat spre Câmpia Tisei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]