KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

cinstit, ar mai fi o problemă. - Care? - Anca ar trebui să fie moartă, zisei eu și izbucnii în plâns. - Da? - Da. Am omorat-o alaltăieri. Am îngropat-o în pădure. Pot să vă arăt unde. - Știu unde. - Și atunci de ce dracu’ nu m-ați arestat? - De ce să vă arestez? - Pentru că am omorât-o! - Sunteți sigur? - Da! Adică, acum nu! Nu știu! - Vedeți? - Da, văd, dar nu înțeleg! - Domnule Tocilescu, poate că vi s-a părut. - Părut. - Exact. În Suedia, lucrurile stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
noi cură pentru sindromul tău, nici o grijă. Avem noi doctorii pentru tine. - Nene, iartă-ma, lasă-ma să plec, uite, îți dau toți banii mei, am cinci sute de dolari, uite, sunt ai tăi, nene, dacă mă lași să ... - Taci, dracu, din gură, am urlat, izbindu-l cu bâta în moalele capului. Ciocan căzu la pământ (unde, de fapt, și stătuse, îngenuncheat în fața mea). Am îngrămădit persoana într-o geantă uriașă și am pornit încet către bloc. La sedință hotărârăm, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

Dar e o pagină întreagă, poți să le compari, nu a schimbat nici măcar o virgulă. Mergând mai departe, ce se-ntâmplă? Nimic, povestirea se repetă, identică celei din paginile pe care le-ai citit deja! Un moment, privește numărul paginii. Drace! De la pagina 32 ai revenit la pagina 17! Ceea ce ai considerat o căutare stilistică a autorului nu e altceva decât o eroare de tipografie: au repetat de două ori aceleași pagini. Eroarea a avut loc la legarea volumului: o carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
scrisori; dar exact unde se află, agățat în Anzii Cordilieri sau în mijlocul pădurilor de pe Orinoco, nu se poate pricepe din creionarea peisajelor contradictorii evocate. Scrisoarea pe care o ai sub ochi are aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni din cele două Americi, cum poate publica editura traduceri în cimeriană, de noutăți absolute din cei mai bine cotați autori internaționali, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ultimul strop de sânge, deși știți că nimeni nu este ce pretinde că este? — Ce importanță are? Fiecare trebuie să-și joace rolul până la capăt. — Și eu ce rol trebuie să joc? Stai liniștit și așteaptă. Continuă să citești cartea. — Drace! Am pierdut-o când m-au eliberat, nu, arestat... — Nu importă. Acolo unde te vor duce e o închisoare model, cu o bibliotecă dotată cu ultimele noutăți. — Chiar și cărțile interzise? — Unde vrei să găsești cărțile interzise, dacă nu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

tupeul să spui că nu-i așa? - De câte ori să-ți explic? Astea le debitează nenorocitul meu de personaj, universitarul ăla obez care visează numai femei tinere și delirează când se uită în amfiteatru, obsedatul ăla care vorbește mult, fabulează... Ce dracu’? Da’ dac-aș fi scris din perspectiva unei femei, ce-ai fi zis? - Ce să zic? Ce-ar fi zis toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu sunt violent de felul meu, dar mi-am derulat în minte filmul cănii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lui cu Mesia, în locurile cele mai obișnuite, apărea dintr-odată lângă el, îl însoțea în preumblările lui sau îi vindea ponturi la loto, el chiar l-a văzut, au stat de vorbă cum stăm noi doi. - Și-i nebun? - Dracu’ știe! Tu ai habar ce înseamnă să fii normal? Poți să faci ceva în tratate, în sinteze și cercetări... Ce-i normalitatea? De unde până unde? Cum o măsori? Aici e teritoriul „normalității”, faci puțin la dreapta și-ai trecut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă de mestecat și-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
gură, te dumneiezesc apăsat de n-apuci să zici nici mâr, nu te speli cu toată apa Prutului. Când am fost io acolo, s-a apucat una să mă-njure că-i dădusem peste coșuri, știi cum? Și căutătura a dracului, de tătăroaică... De-aia zic c-au avut noroc, au venit americanii, le-au făcut drumuri, ăia au bani să-i bea în zonă, să-i joace la cazino, să-i arunce pe curve, le trebuie și-o distracție, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le crească prețu’ de câteva ori, da’ n-am, fir-ar a dracu’ de treabă, n-am! Am să mă duc sâmbătă la o nuntă, la un prieten de-al meu, s-a lipit de unul, irlandez, face ăla case la nenorociții de-aici, n-are voie să le vândă. Are irlandezu’ bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
sănătate pe vreun mahăr?... bun, îți umpli tu buzunarele, doar de asta se duc toți în politică, da’ mai oprește-te, mai fă ceva și pentru nație... dar nu, că-s între ei... se știu, se-acoperă... și-s al dracului de gingași, i-apucă ulceru’ la pușcărie și tusea măgărească și bubele dulci, suferă săracii, le ies furuncule pe popou, n-au ei față să stea la bulău, îs finuți, trec prin granițe cu escortă, nu-i întreabă nimeni... da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să pocnească și să verse puroiul, chiar în mijlocul feței. Tragi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Am băut în dușmănie, am lăsat și ceasul amanet, așa cred, sau l-am pierdut, am borât, am băut. Aș fi sunat pe cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa’ așa, să vorbim de scârba asta de viață. Ehhh... „și-un picior de lemn să ai, iei barda din cui și-l tai...”. - Și-ți cioplești frumos un nai... măi, tată, măi... - Moaș-ta... Știi o chestie, Voievoade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Mi-a și aruncat între ochi, abia m-am abținut să n-o iau de chică... „s-a terminat distracția, ciao bambino”... doar n-o să se lege la cap c-un sărăntoc. Am trecut și de vârsta babelor, de-acu’ dracu’ dacă mă mai însoară. Dar mă tem că-i ocupat cu altele... - Nu te grăbi cu însurătoarea. Căsătoria este oricum contra naturii, o formă de perversitate. Uite, pot să-ți las vreo cinci sute, mai mult n-am nici eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
umărul meu. Ce te uiți? s-a răstit la unul care trecea pe lângă noi. Ce? Aici e orașul meu, aici m-am născut, aici aș vrea să mor... Se îmbătase, iar Ana plecase înfuriată, lăsându-l în cârciumă. - Du-te dracului! N-am mai pomenit o asemenea nesimțire... - Mulțumesc... Dă-mi adresa... - Să nu mă mai cauți! - Nu adresa ta am cerut-o... - Ești un inconștient... - Eu? Nu vreau să-mi semene nimeni, să-mi poarte nimeni numele... De ce? Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
se văd în fotografia îngălbenită atârnată deasupra mesei, între ferestrele care dau spre curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de teracotă făcută de meșteri aduși... de la dracu-n praznic, vezi tu... De Crăciun, ne-adunam în fața bradului și cântam, mirosea a cozonac, lumânările... Poveștile copilăriei mi-au rămas întipărite... am suferit alături de Tom și Jerry, am visat cu rățoiul, ne-am jucat de-a indienii, îmi legasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fi crescut într-o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
o găină și cu pene cenușii și albastre, greu de penit, tot mai rămân tuleie. L-a fiert maică-mea, dar n-a ieșit, era cam tare și eu am vrut ficatul, „da’ ni l-a adus fără ficat! De unde dracu’ să-ți dau? Înghite ce-ai acolo și gata, că nu mă mai uit acum și-n gura ta...”. - Ai văzut ce ciorapi are Bucuroaica? Ca pânza de păianjen și cu dantele... - I-am văzut, că-i pune totdeauna la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lipea repede carnea, creșteau crustele ca prin farmec, se-adunau buzele rănilor în două-trei zile. Am făcut școală, am învățat „Ich bin ein Pionier”, stăteam trei în bancă, eu întotdeauna pe fiarele din mijloc, eram decrețeii, copiii lu’ Ceaușescu, unde dracu’ o să mai încăpeți? Nu mai e loc în școală de voi, nu mai era loc de noi, la noi nu mai ajungeau cărțile... Când a căzut tavanul de la etaj la cutremur, ne-au ținut în curte, într-un cort de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare dezmățat. Și mie îmi este rușine să plâng, „să mă ia dracu’ dacă-mi dau lacrimile!”. - Și data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să se umfle, se clatină, se ridică-n frânghii. Rectorul coboară nervos din mașină: - Unde-i Amaricăi? De ce nu-i gata? Trebuia să fie umflat balonul, ce-i așa pleoștit? Ce dracu’ a păzit? Trage de-o funie. - Pot să ajungă din clipă în clipă... Mai repede, n-auziți! Se aud de la Fundație sirenele și balonul e încă molcuț, mai trebuie umflat. - Mai repede, mai repede, mișcați... - Nu se poate mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]