12,502 matches
-
mea, între cunoștințele lui despre oameni și lucruri și propriile-mi cunoștințe, între practica lui de guvernare și a mea. Ceea ce am onoarea să vă citesc nu este, deci, o disertație academică, rece, plină de citate; este mai curînd o dramă, dacă putem considera cum sînt înclinat să cred sub un anume aspect dramatic, încercarea de a arunca puntea spiritului peste prăpastia generațiilor și a evenimentelor. Nu voi spune nimic nou. Întrebarea este: Ce mai rămîne viu în Principele, după patru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Încurajat pesemne de dispariția cenzurii, pre cum și de Îndeletnicirea mea de jurnalist, a cutezat să rupă două peceți de pe ceea ce ținea ferecat În el: povestea lui Weisz și propria sa poveste, a lui Valeriu Ruba, din anul 1944. Din drama lui Weisz din acel an nu mai pot fi deslușite prea multe. Tata și cu el legaseră o prietenie, o alianță strînsă odată cu zborul În cosmos al lui Iuri Gagarin. Se Întîlneau de atunci mai des. Părintele meu, trecut de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din fotografiile păstrate și din mărturiile cunoscuților, apare ca o lumină greu de uitat, o frumusețe nobilă, cu stil, mult deasupra obșteștii drăgălășenii rustice de mîndruță cu bujori În obrăjori. Era, pare-se, o muiere care pe unde călca provoca drame, cerea jertfe. L-a vîndut pe amant, pe Blidaru, În schimbul soțului, eliberat curînd după aceea de la Gherla. Dar trădarea asta și pesemne oprobriul codrenilor au muncit-o cumplit și au doborît-o. A murit În 1973, la numai cincizeci și trei de ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea că, În amurgul copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt doar metafore ale unei erogenii subversive. Iar Vladimir Vladimirovici a luat În serios această dramă, ca dovadă că a Înfruntat-o nu numai În Lolita, ci și În Ada sau ardoarea. E adevărat că, În cazul meu, destituirea fizionomiei feminine mature de către cea infantilă ține de istoria personală, de inevitabila confruntare con comitentă a realului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de arginți” este un construct scripturistic care accentuează kenoza Mântuitorului: Dumnezeu vândut cu prețul unui rob! La fel stau lucrurile și în privința Cinei de Taină. Matei sporește numărul de informații, conversația dintre Isus și discipoli transformându-se într-o veritabilă dramă cu suspans. Iată fragmentul (Mt. 26,21-25): și pe când mâncau ei, a zis: Amin vă spun că unul dintre voi Mă va preda. și supărându-se foarte tare, au început să-i zică fiecare: Oare nu sunt eu, Doamne? șsensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu vede pe loc nici o soluție onorabilă: întoarcerea la apostoli, soluția „petrină”, cea mai normală, i se pare imposibilă, din pricina faptei sale. Nici ștergerea cu buretele, evacuarea din memorie a culpei nu reprezintă o soluție imaginabilă în context. Iuda trăiește drama „la secundă”, într-o agitație maximă, orice raționament „la rece” fiindu-i inaccesibil. Klauck propune o explicație „mic burgheză”. După supozițiile profesorului de la Chicago, Iuda s-ar fi întors după Răstignire în cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sperând că gestul va avea un efect pozitiv. De asemenea, atunci când Isus își binecuvântează apostolii, El îl binecuvântează automat și pe Iuda, împărtășindu-i din puterea Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul Iuda”, nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama în care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama în care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poveste cantonată în spațiul catolic. Așa cum voi încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot întinde și asupra ortodoxiei, dacă aceasta va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, în ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin familiarizat, o scurtă istorie a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reținută. Recunosc lucrul acesta în fața dumneavoastră, domnule Teodorescu, care, după cum am aflat, ați fost unul dintre cei care i-au ajutat pe evrei în acele timpuri de tristă memorie. Mendelică dădu din cap aprobator. Din păcate, s-au petrecut destule drame și aici, în România... Frații și surorile mele, care n-au părăsit Sighetul ca mine, ca să vină la București, au fost trimiși cu toții în lagăr, de unde nu s-au mai întors... Dar Sighetul nu era în Ardealul ocupat de unguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și zgomotul unei uși deschise undeva în apropiere. Un ultim, mai mult ghicit, apel disperat : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Câteva momente de liniște de mormânt se instalează, momente în care în patul de lângă Dora se desfășoară o dramă, probabil obișnuită pentru oamenii în alb care veghează "liniștitele" nopți de spital. Nefertiti, cum o numește Dora în gând, este agitată. Face mișcări de neînțeles care reușesc să deconecteze de la monitor micile antene de pe creștet. A reușit să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
descarce conștiința prea încărcată de reproșuri, să găsească înțelegere și sfat. Alindora îl ascultă cu calm și îi pune cu delicatețe întrebări. Se pare că profesorul a ales într-adevăr interlocutorul cel mai potrivit căruia îi poate istorisi fără rezerve drama vieții lui. Alindora ascultă și întreabă, întreabă și ascultă. Se despart aproape de miezul nopții cu o hotărâre luată : "Vor încerca împreună imposibilul. Justin este tânăr și se pare că mai dispune de importante sectoare intacte ale scoarței cerebrale. Toate investigațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încinse care se prelungeau adeseori până în zori. Când ne-au cotropit rușii și au făcut în el cartierul general, ai mei erau deja plecați, iar eu am fost ascunsă de Mafta, fosta lor slujnică credincioasă. A fost și asta o dramă... Cele două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai multe încă despre evoluția Minodorei și a lui Vasili care, cum pot spune parafrazând un basm, "învățau într-o zi cât alții 'ntr-un an". Ar fi multe, multe de povestit despre femeile care dădeau naștere noilor vieți, despre dramele lor, despre tratamentul inuman la care erau supuse în afara spitalului și încă despre atâtea și atâtea, dar mai sunt numai două zile până ce zurgălăii de la caii lui Atanasie să ne anunțe că trebuie să pleci acasă. Deci trebuie să continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este că îngrijorarea a cam pus stăpânire și pe cei doi soți și că această stare de spirit s-a transmis și în rândul copiilor prin te miri ce telepatii. Mai ales fetițele cele mari trăiau la o intensitate sporită drama fertilității părinților. Aceasta și pentru că o bună parte din obligațiile de supraveghere a frățiorilor le revenea lor și le diminua sensibil timpul afectat pentru joacă și pregătire a lecțiilor. Destul de des înghețau alături de tata pe la cozile nocturne de la Alimentara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ. În asemenea momente îmi era însă clar că trebuia să scap de acest prenume, să-l ucid, dar moartea cuiva era pentru mine o adevărată dramă. Prima oară când am avut un cadavru în familie atunci când mi-a murit mușcata aceea fermecată de pe balcon am trăit o asemenea tragedie. Se pare că nu voi putea gestiona niciodată criza cadavrelor. Aveam șase ani și am solicitat imperativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost furată. Am refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată din magazin, ar fi un surogat. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu. Nimic nou, vei zice. Filosofic, este vorba despre singurătatea în doi, despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i mai pot face autopsia cu zorzoane romantice, nu-mi mai pot relaxa spiritul pe aripele reveriei poetice. Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a dramei mele. M-am dezrădăcinat. Firescul de acolo mi se pare uneori absurd. Mi-au intrat în reflexe simplitatea, celeritatea, pragmatismul... Am devenit un fel de mutant, simt că materialul meu genetic a fost bulversat. Am chemări către alte izvoare, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." În ziua aceea am plâns iar. A fost ziua în care m-am despărțit de copilărie. 16 Am devenit un personaj de comedie în Little Cayman, dacă nu cumva de dramă. M-a căutat Majed, sau, ca să fiu politicoasă, Majed Al-Ahmad și nu știu mai cum, un șeic, ba nu, un pui de șeic, șeicior, cum îi zic eu. Este vorba despre același personaj despre care-ți spuneam, cam în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
blocului, în țarcul No 11, și mă tot întreb de ce n-o fi venit nea Onuț la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un chef nebun de "Sara pe deal!"" Eu, bosumflat, nimic. Admir simfonia luminilor care se sting și se aprind, în seara care stă să devină noapte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul unei mari drame. Juca rolul personajului din povestea aceea cu drobul de sare. Mai erau și alte scaune în birou, dar visase probabil toată viața lui să stea pe un scaun de director, motiv pentru care înfrunta posibila cădere de pe scaun ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
midi, il commence à bouger, à faire croître son feu injecteur, tout devient d'un jaune presque blanc, aveuglant. La mer, les rochers dépourvus de toute végétation, ardents et angueus regardent le soleil qui est maintenant si haut. Mais le drame commence avec la tombée du soir. Tandis que le romantisme accompagne la fatigue du jour, et les mystères d'une part attirent et de l'autre font peur pendant que la nature se couche tranquille et fraîche, le soleil perd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]