21,577 matches
-
este nevoie de pragmatism, de luciditate, de minți deschise. Iar în viață social... cinismul, abdicarea de la convenții/norme morale, de la atitudini precum „dup... mine potopul” sau „o viat... are omul”, erodeaz... încrederea în democrația liberal.... În lumea contemporan..., stânga și dreapta nu dispar, dup... cum se afirm... uneori. Articularea politic... a intereselor este mai complex..., pe fondul impactului noilor tehnologii asupra structurilor sociale, dar nu anuleaz... diferențe sociale și inclinații axiologice (ideologice) diferite. În condițiile globaliz...rii, disputa politic... se mut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Este nevoie, prin urmare, de o dezbatere public... matur..., care s... accepte capitalismul așa cum este. Avem nevoie de onestitate intelectual..., de tolerant..., de înțelegerea faptului c... stânga și dreapta coexist... în interiorul unei societ...ți democratice. În lumea contemporan..., stânga și dreapta nu dispar, așa cum cred unii. Articularea politic... a intereselor este mai complex..., pe fondul impactului noilor tehnologii informaționale și comunicaționale asupra structurilor sociale, dar ea nu anuleaz... diferențele sociale și nu șterge deosebirile dintre sistemele de valori. Un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
putu să descopere priveliștea din fața sa. De o parte și de alta a șoselei se vedeau suprafețe Înguste și necultivate, numite „zone”. Pe acestea creșteau ierburi, bălării Înflorite, cucute Înalte și ici colo câte un arbust pipernicit. Dincolo de zone, pe dreapta pe Întreaga coastă a unui deal abrupt se Întindeau livezi prost Îngrijite, din care cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona o mare galbenă-verzuie de păpușoi Înspicat, iar În zare, Va observă o frumusețe de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
regim popular, Va a avut bucuria și surpriza de a privi o frumoasă depresiune locuită. Drumul cobora brusc printre vii și culturi de porumb, Victor a pus piedica la căruță și arătând cu mâna a spus: La picioarele noastre, pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și o așezare pe măsură: poalele de deal Îl mărginesc În partea aia, plopi Înalți și rămuroși străjuiesc drumul mare, biserica este aia mare și Învelită cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cartea. Autorul le definește și redefinește, desfășurând în gol ritualul gândirii științifice: „Încât celulele G (de energie zero) ce au a fi? Ferestre ale Multiuniversului prin care putem privi, dar nu simultan prin toate. Cum ne-am întors privirea la dreapta, stânga s-a imaginarizat. Cum ne-am uitat în sus, jos a devenit imaginar.“ Treptat, ajungem să ne reprezentăm particulele G ca pe niște musculițe supărătoare, care, o clipă dacă nu suntem atenți, imaginarizează totul. Astfel încât nu este exclus ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
locul lor, nasul așezat corect, exact la mijlocul feței, gura frumos desenată. Oare cum ar fi reacționat Cecilia Burtică dacă fotograful, din snobism, i-ar fi modificat savant portretul, punând unul din ochi în locul gurii și mutându-i nasul mai spre dreapta? A face din alb negru Deschidem o carte de versuri (Bandaje de lumină, Eminescu, București, 2001) aparținând unei necunoscute, Rodica Buzdugan, și citim întâi prefața semnată de un rafinat comentator de poezie, Octavian Soviany. Aprecierile sunt favorabile, chiar entuziaste. Când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai retras cu vreo 3 metri. Între timp vine limuzina cu domnul Pantelimon în carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o sărută și se roagă la Iisus. Ajută-mă, Iisuse Hristoase, ăștia o să te ducă prin Franța, vezi și mata lumea... Nu mai fulgeră și Vasile ridică icoana de partea de jos și încearcă s-o salte. O zgîlțîie la dreapta și la stînga, dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit șeful la el. Dane, te pun șef pe sectorul distribuție. Sărut mîna, șefu'! Am încredere în tine. Vei ocupa biroul din capătul culoarului, pe dreapta, lîngă biroul meu. Și Vasilache? Vasilache vine în locul tău. Hurmuzache auzise, vag de tot, că Vasilache ăsta venea cam des pe la secretara Didina, mai cu seamă cînd șefu' era plecat. Bine i-a făcut, judeca Dan cu severitate. Să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir, vecinul, a cărui casă era situată la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? spune , întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe un drumeag la stînga. Cepoi pleacă furios și nevasta întreabă nervos: Unchiule, dar n-ai putea să îmi dai colierul de pe acum? Ba s-ar putea, dacă ne înțelegem. Ne înțelegem, unchiule. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai repede, că acuși vine... Dacă o să ajungă mîine dimineață o să fie bine. Dar... Nimeni nu știe de bordeiul meu, așa că n-are cum întreba pe cineva. Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
observații mai profunde. Ce lume frumoasă a zidit Dumnezeu! gîndea Dorohoi. Fiecare componentă a vieții pe pămînt era desăvîrșită. Își aducea aminte de acea rugăciune făcută de arhierei: Doamne, Dumnezeule, caută la lumea aceasta, pe care ai zidit-o cu dreapta Ta și desăvîrșește-o pe dînsa. Ceea ce este făcut de Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare desăvîrșită. Dar omul, profesore? Este omul o lucrare desăvîrșită? întreabă conștiința lui. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au doar două mâini: stânga asistentei și dreapta doctorului trebăluiau printre hârțoage, celelalte două... biroul avea o față de masă lungă. Petru privea nestingherit ritualul de copulație. Leoaica în călduri ține cont de delimitarea masculului doar în perioada împerecherii, 40 de zile, primăvara, în rest, toată jungla poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suspendată de cer. Doamne, vorbești de mântuire ca despre un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de patimi; părul, ca două troițe în săptămâna luminată; dansul luminii, expresivitatea sângelui. Dansau după instinctul flăcării; Dumnezeu, cel mai nepriceput coregraf, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
par mai democrați și mai puțin unși pe bot. Dar dacă dihorul schimbă scorbura? Dacă licheaua sare în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați cravată albastră, cea mai albastră cravată purtați, domnule prefect! Gata, ajunge! Termină cu lamentările, Ieremio! Dă fuga la Mihalache și vezi ce le coace mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ani (pentru o viziune sintetică a acestei probleme, consultați mai ales Vallin și Meslé, 2001; a se vedea de asemenea Daguet, 2003, Brutel și Omalela, 2003). Oricum, am adăugat, pe graficul numărul 1 prezentat mai sus, două segmente de dreaptă A-B și C-D care marchează o frontieră interesantă: în cele trei scenarii principale avute în vedere de INSEE, efectivul celor de peste cincizeci de ani rămâne aproape constant la orizontul anului 2050. În special asupra lui va acționa accesul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
veche revărsare de-a Văii, avînd pesemne izvoare proprii, de vreme ce nu seca niciodată. Nici bucata de drum dintre poduri nu era flancată de vreo casă. Abia dincolo de baltă, se Înălța pe stînga casa robustă, gospodăroasă a lui Hárász, iar pe dreapta, În roșu de cărămidă, a nu mai știu cui. Înțelegeam cu toții, mai cu seamă noi, copiii, că Valea Măriei era locul cel mai de jos al Răteștilor, că prin spărtura lărgită de ea În rîndu iala caselor orice și oricine se putea strecura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și oricine se putea strecura Înăuntru. În primul rînd, vîntul și țiganii. Căci luminișul ăsta din mijlocul Răteștilor era treimea cea mai atrăgătoare, cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi din șosea, ușor spre dreapta, sculptate În dealul din față, rînduindu-se pe trei niveluri ca pe platformele nespus de largi ale unei cataracte cu trei căderi, cu cîte un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În carul lui tras de un cal și ne-a dat fiecăruia cîte o lopată, bucuros că are cine să-l ajute la săpat. Am trecut cele două poduri, iar sub dealul Cerhatului, am luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]