4,261 matches
-
ofensatoare. i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a Cnezatului Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-a bucurat de grade variabile de independență, (de la efemera Republică Națională Belarusă sub control german până la RSS Belarusă, intrată în componența
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drepturilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil) și a autonomiei locale. În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polonezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși de Hmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca ducat autonom în statul rus. Detaliile uniunii au fost negociate la Moscova. Cazacilor li s-a garantat o largă autonomie, iar ei, ca și celelalte grupuri sociale din Ucraina, au primit permisiunea să păstreze toate drepturile și privilegiile pe care le
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
pentru mine”, a spus el ambasadorului francez, „de aceea lumea nu este destul de mare pentru a ajunge la o înțelegere legată de afacerile Poloniei dacă se pune problema restaurării acesteia.” De tratatul de la Schönbrunn, care era în mare parte în favoarea Ducatului Varșoviei, el s-a plâns că „nu îl răsplătise îndeajuns pentru loialitatea sa.” Anexarea Oldenburgului, al cărui duce, Wilhelm (3 ianuarie 1754 - 2 iulie 1823), era unchiul țarului, de către Franța în decembrie 1810 s-a adăugat nemulțumirilor lui Alexandru față de
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
a învins forțele lui Uzun Hasan la Bashkent. Tratatul de pace care a urmat i-a acordat lui Mahomed controlul asupra întregii Anatolii până la râul Eufrat. În 1456, Petru Aron acceptase să plătească otomanilor un tribut anual de 2000 de ducați de aur pentru a-și asigura frontiera sudică, el fiind asfel primul domnitor moldovean care a acceptat cererile turcilor. Succesorul său, Ștefan cel Mare, a respins suzeranitatea otomană, și ca urmare a izbucnit un șir de războaie. Ștefan a încercat
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
cetățenii sedentari, ceea ce a determinat inflorirea economiei. Armata feudală s-a transformat în cea mai puternică armată regulată din Orientul Mijlociu, unde era populația sedentară înrolată în cavalerie. Un ambasador venețian afirmă faptul că fiecare călăreț primește un salariu de 40-60 ducați pe an. Populația nemusulmană, inclusiv creștinii se bucurau de libertate religioasă. Pentru furnizarea armelor de foc pentru armată, suveranul planifica organizarea unei producții proprii în țară, în acest scop au fost invitați specialiști venețieni. Statul Akkoyunlu avea relații diplomatice cu
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
e folosit și referitor la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută de Casă de Habsburg, respectiv de Casă de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfanțului Imperiu Român (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Știria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
și referitor la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută de Casă de Habsburg, respectiv de Casă de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfanțului Imperiu Român (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Știria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută de Casă de Habsburg, respectiv de Casă de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfanțului Imperiu Român (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Știria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației). a
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
antrenați în Germania ca jägeri (infanterie ușoară de elită) în timpul primului război mondial. A fost unul dintre mijloacele prin care Germania a încercat să slăbească Rusia și să-i provoace pierderi teritoriale în vestul imperiului. Recrutarea voluntarilor Jäger din Marele Ducat al Finlandei din componența Imperiului Rus ar fi trebuit să fie o operațiune secretă. Recruții erau transportați peste granița vestică a Finlandei, prin Suedia, până în Germania, unde voluntarii au fost încadrați în Batalionul al 27-lea de Infanterie Regală Prusacă
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
(1899-1905, 1908-1917, "Sortokaudet" (Vremurile opresiunii) în limba finlandeză, a fost o politică guvernamentală a Imperiului Rus care urmărea distrugerea autonomiei Marelui Ducat al Finlandei. A fost o încercare care făcea parte dintr-o mai largă politică de rusificare începută la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea de guvernele țariste care încercau să abolească autonomia administrativă și
Rusificarea Finlandei () [Corola-website/Science/302413_a_303742]
-
domnia căruia s-a scris, în 643, legea longobarzilor (Edictum Rothari) și teritoriul longobard s-a extins aproape definitiv cu cucerirea Liguriei. Au mai urmat regi ca Liutprand (712-744), foarte energic și ambițios, el este cel care reușește să supună ducatele independente de Spoleto și Benevent. Lângă acest fapt mai încheie un contract pentru Veneția cu primul doge cunoscut cu numele Paulutius. Urmașul său, regele Ratchis (744-749) este înlăturat și trimis la mănăstirea Monte Cassino de propriul frate, Aistulf care a
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
să înlăture definitiv dominația bizantină din Ravenna, desființând exarhatul și alungând pe ultimul exarh Eutychus în anul 751. În 774, Carol cel Mare, viitorul împărat, îl învinge pe ultimul lor rege, punând capăt istoriei lombarde. Mici formațiuni statale lombarde, precum ducatele de Benevento și Spoleto, și-au continuat existența în centrul și sudul Italiei.
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
fiind numite "udel", "udelnoe cneajestvo" ori "volost". Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII-lea, titlul de "cneaz" a continuat să fie folosit în statele rutene, inclusiv în Novgorod, Vladimir-Suzdal, Cnezatul Moscovei, Tver, Halici-Volinia și în Marele Ducat al Lituaniei. Cum Marele cnezat al Moscovei își răspândea tot mai mult controlul său asupra federațiilor succesoare ale Rusiei Kievene, marele cneaz Ivan al IV-lea a fost încoronat în 1547 ca Țar. Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
așa numita de greci "Tartaria", litoralul de nord al Mării Negre) au pretins dreptul de a se numi "cneji" (deoarerce și ei erau comiți încă până la trecerea întâetății în Rusia la Marele cnezat al Moscovei). Între 1809-1917, Finlanda, era numită "Marele Ducat al Finlandei" ("Velikoe Cneajestvo Finlandskoe"). În Banatul medieval până târziu, în perioada imperială, cneazul era numit "chinez". Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un cneaz sătesc, care era veriga de legătură între comunitate și domnul de pământ sau
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
a forțat pe împărat să atribuie această funcție prințului Filip flancat de un consiliu de regență în fruntea căruia se găsea cancelarul și inchizitorul general Juan Pardo de Tavera. Câțiva ani mai târziu, în 1546, prințul primește primul său teritoriu: ducatul Milano. De la moartea în 1535 a lui Francisc al II-lea Sforza, ducatul a fost de fapt vacant și, ca fief imperial, a revenit lui Carol al V-lea, care a trebuit să numească un nou duce. După zece ani
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
consiliu de regență în fruntea căruia se găsea cancelarul și inchizitorul general Juan Pardo de Tavera. Câțiva ani mai târziu, în 1546, prințul primește primul său teritoriu: ducatul Milano. De la moartea în 1535 a lui Francisc al II-lea Sforza, ducatul a fost de fapt vacant și, ca fief imperial, a revenit lui Carol al V-lea, care a trebuit să numească un nou duce. După zece ani, împăratul îi acordă prețiosul teritoriu propriului fiu. Filip era acum prinț al Spaniei
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
ca fief imperial, a revenit lui Carol al V-lea, care a trebuit să numească un nou duce. După zece ani, împăratul îi acordă prețiosul teritoriu propriului fiu. Filip era acum prinț al Spaniei, Duce de Milano și moștenitor al ducatului de Burgundia dar nu era decât un prinț minor când tatăl său a decis în 1552 ca Filip să se căsătorească cu regina Angliei Maria Tudor. Pentru ca cei doi să fie pe picior de egalitate, Carol i-a dat fiului
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
egalitate, Carol i-a dat fiului său regatul Neapolelui în 1553. La 25 octombrie 1555, Carol al V-lea a renunțat în mod oficial asupra domeniilor care aparțineau Ducelui de Burgundia, Filip obținând astfel suveranitatea asupra Țărilor de Jos și ducatul de Burgundia. De asemenea, el devine maestru al Ordinului Lânii de Aur. Câteva luni mai târziu, la 16 ianuarie 1556, el devine rege al Spaniei sub numele Filip al II-lea. Totuși, Filip a mai trăit câțiva ani în Țările
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
Ea acoperă puțin peste două treimi din țară. Terenul urcă și coboară lin cu o înălțime medie de 213 m. Principala activitate este agricultura, termenul Gutland venind de la solul fertil și de la verile calde și uscate din această parte a Ducatului, în comparație cu regiunea Oesling. În consecință, se cultivă în mari cantități fructe și legume, cum sunt căpșunile, merele, prunele și cireșele. Eroziunea râurilor din această zonă a creat văi înguste și profunde și peșteri, dând naștere la peisaje spectaculoase. În sudul
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
său sinuos străbate Luxemburg de la est la vest. Râul Our, de-a lungul graniței de nord-est, este un tributar lui Sûre. Valea sa este înconjurată de peisaje naturale intacte. Lacul Haute-Sûre este cea mai mare întindere de apă din Marele Ducat. Înconjurat de vegetație luxuriantă și de izvoare liniștite, lacul este un centru de sporturi acvatice: canotaj, caiac-canoe. Asemenea activități de aer liber, datorită cărora este un punct de atracție pentru turiști, au dus la dezvoltarea unei industrii manufacturiere locale. Orașul
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
a urcat pe tronul Lorenei, însă nu i s-a promis formal mâna Mariei Terezia până la 31 ianuarie 1736, în timpul războiului polonez de succesiune.Ludovic al XV-lea al Franței a cerut ca logodnicul Mariei Tereza să cedeze drepturile asupra ducatului de Lorena socrului său, Stanisław Leszczyński, care fusese detronat ca rege al Poloniei. Francisc Stephan urma să primească Marele Ducat al Toscanei după decesul lui Gian Gastone de' Medici, Mare Duce de Toscana, care nu avea copii. Cuplul s-a
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
războiului polonez de succesiune.Ludovic al XV-lea al Franței a cerut ca logodnicul Mariei Tereza să cedeze drepturile asupra ducatului de Lorena socrului său, Stanisław Leszczyński, care fusese detronat ca rege al Poloniei. Francisc Stephan urma să primească Marele Ducat al Toscanei după decesul lui Gian Gastone de' Medici, Mare Duce de Toscana, care nu avea copii. Cuplul s-a căsătorit la 12 februarie 1736. Iubirea Ducesei de Lorena pentru soțul ei a fost puternică și posesivă. Scrisoriile pe care
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
de moștenire. În noiembrie 1740, Maria Tereza și-a asigurat recunoașterea regelui Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei, care nu a acceptat Sancțiunea Pragmatică în timpul vieții tatălui ei. În decembrie, regele Frederic al II-lea al Prusiei a invadat Ducatul Silezia și a solicitat ca Maria Tereza să i-l cedeze, amenințând că se va alătura dușmanilor ei în caz de refuz. Maria Tereza a decis să lupte pentru provincia bogată în minerale. Frederic i-a oferit chiar un compromis
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
decembrie 1745. La 28 octombrie 1748, la Aix-la-Chapelle, este semnat tratatul prin care Maria Tereza este recunoscută definitiv drept stăpână a statelor Habsburgilor, din care au fost rupte Silezia (oferită Prusiei), o mică parte din Milano (oferită regelui Sardiniei), și ducatele de Parma și Piacenza (oferite Spaniei).<br> Domeniul Croanei numără 22 de milioane de oameni distribuiți în statele ereditare (ducatele Austria, Stiria, Carintia, Carniola și Tirol), regatele Ungaria și Boemia, posesiunile italiene (Lombardia, Istria) și flamande (Luxemburg, Brabant, Flandra). Invazia
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]