4,381 matches
-
comportament pentru fragila Aurora, începeam să-l văd ca pe o epurare, semn că Lucy se bătea pentru propria viață. Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și o expediase la New York, iar pentru următoarele șase luni fata fusese abandonată. Cum poate o pesoană mititică să asimileze o asemenea desfășurare stupefiantă a evenimentelor fără să se simtă măcar parțial vinovată? De ce-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum în consilier și confident, amant pentru văduve focoase și cavaler rătăcitor care salva domnițe aflate la ananghie. Aurora opta să discute cu mine pentru că tocmai eu mă dusesem până în Carolina de Nord și o salvasem și, chiar dacă, înainte de acea după-amiază, nu ținuserăm legătura timp de mulți ani, rămâneam totuși unchiul ei, unicul frate al mamei ei, și știa că în mine poate avea încredere. Astfel că ne vedeam la prânz de câteva ori pe săptămână și vorbeam, doar noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am avut când să mă despart de Tim. Vreau să-i spun cu grijă. Mereu e groaznic să ți se dea papucii. Eu nu m-am obișnuit niciodată, oricum. Nu cred că se poate obișnui cineva. Și ați ajuns în după-amiaza asta? mă întreabă Mike și mi-aș dori să nu se mai uite așa la mine, pentru că are o privire foarte pătrunzătoare, pe care sunt sigură că multe femei o găsesc irezistibilă, dar eu nu, pentru că nu sufăr de pilotită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și implorându-l pe Dumnezeu să o ierte că m-a bruscat și m-a făcut să mă simt prost mereu. Am încercat să mi-l imaginez pe tata înlăcrimat, amintindu-și că m-a încuiat în cameră într-o după-amiază, fără mâncare sau apă, dar nu am putut. Niciodată nu mi l-am putut închipui plângând. Mai ales pentru cineva atât de insignifiant ca mine. Ca mulți adolescenți plini de angoase, nu suportam că sunt supraponderală, fără prieteni și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cele din urmă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Bună, din nou. Nu ați mai auzit nimic de mine de ceva vreme, pentru că m-am închis în camera mea, să-mi termin afurisitul de scenariu. Mă duc la Milano mai târziu în după-amiaza asta, așa că sunt ocupată să scot la imprimantă câteva copii ale scenariului meu înainte să plec. Le trimit către zece agenți pe care i-am luat din Writers and Artists’ Handbook. Nu mă întrebați dacă e ceva de capul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a lăsat singură cu Derek. Și că eram geloasă pe Amy; credeam că Mike o preferă pe ea. De fapt, deodată îmi pică fisa că am fost mult mai geloasă pe Amy și Mike în Boston decât am fost în după-amiaza asta pe Lydia și Adam. Deodată îmi sună mobilul. Mă uit să văd cine mi-a trimis mesaj. Ciudat, dar nu sunt așa de surprinsă să văd numele lui Adam. NU MA SIMT BINE. NE PUTEM VEDEA MAINE? Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de acasă într-o după-amiază cu vaga intenție de a ajunge la Mare. Vineri, când toată lumea fugea din orașul de care o leagă slujbele, mașinile și, după lăsarea serii, fazele lor ne-au urmărit ore în șir. Doar de la un moment dat păream să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală a bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care mă apucasem să citesc, acolo în pod, de-a-mpicioarelea, protejat de o imensă scoarță ardelenească din părțile Bârgăului. Am ieșit la lumină abia când oboseala a început să mă furnice prin picioare, și când bunicul, negăsindu-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ale ochilor de Alien. E adevărat că nu putem ști când ni-e dat să murim, ar fi prea simplu să vină la toată lumea cum i-a venit bunică-mii, la optzeci și patru de ani. Ne-a sunat în după-amiaza aceea vecina de la Brașov: Să știți că mamei i-e rău, am dus-o la spital - era într-o vară, călduri pestilențiale chiar și-n orașul de munte, bunica își ținea de ani de zile inima în frâu cu hiposerpil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pueril - cam ca acrimea strugurilor dintr-o fabulă celebră -, ca să nu spun că nu dispuneam de două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât am feuilletat romanul ei, în câteva după-amiezi la Cărturești - cu niște complexe de mic Chaplin, crescută chiar în atmosfera afumată de circ ambulant. Era totuși un Chaplin femeie, devenit prematur femeie și cu o aversiune greu disimulată față de bărbați - ca în fragmentul din primele pagini, despre bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
același sens în găleata de cositor o supă de moluște cu miros de adidași sau de mâncare reîncălzită. Fața Portiei, brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o bărbat-su în fiecare seară, mi-a năzărit într-o după-amiază, furând cu un ochi peste biroul ei, peste cutiile de PC-uri reformate, vrafurile de CD-uri, un haloimăs oriental. Se vede că nu e totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o sticlă de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
idee nouă, chiar și lecturile mele deveniseră sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul, am apărut străin ca un teleportat la cercul de creație de după-amiază. Chiar nu era cazul să afle cenacliștii, majoritar fete, că în geanta mea veche care-mi apasă un umăr, mereu dreptul, greutatea cea mai mare e dată de manuscrisul între ale cărui file se prăsesc insecte eminesciene, de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria lui încărcată, lumea lui tăiată în colțuri era prea dură pentru mine. Într-una din după-amiezele pierdute în București la Dalles, o băbătie vorbea despre înrudirea artei lui K. mai degrabă cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca pictura, ci mai degrabă celei succesive... Cu o idee de genul ăsta rămăsesem, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zerbrochen. Mein Mann und meine Tochter fragten was ist das, und Ich sagte das ist von Tudor, mein Freund aus Rumänien... Într-o germană infernală, fata, pardon, femeia, mă anunță că s-a ales praful de scoicile culese într-o după-amiază la Marea Nordului, în Norderney, insula lui Heine (asta o spun eu, bine’nțeles că ea n-avea de unde să știe de Heine), a găsit acasă numai cioburi galbene prin tașca ei... Mi-am revenit dintr-un început de picoteală, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cinci minute, până i s-au muiat picioarele și a simțit nevoia să se așeze - jos, pe cimentul terasei, unde fusese geamantanul lui și acum nu mai era nimic. Pe omul cu actele lui l-a așteptat până pe la cinci după-amiază, când în fine s-a hotărât să meargă la Miliție. Din informație în informație contradictorie, până a găsit postul și a reușit să-i lămurească pe milițienii ăia de situația lui s-a înnoptat de-a binelea, cum cad nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de pisică-vânătoare ale lui F., doar că a închis-o pe terasă să-și desăvârșească festinul.) Mama nu-l mai avea de-acum nici pe avocatul Arghiropol, care a mai vizitat-o o vreme după proces. La început venea numai după-amiezele, pe urmă începuse să se înființeze dimineața, când o știa singură acasă. Înainte de plecare, o găsesc într-o după-amiază pe mama în bucătărie, cu fața mai palidă ca de obicei, și pe el pe un taburet, se vede că vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai avea de-acum nici pe avocatul Arghiropol, care a mai vizitat-o o vreme după proces. La început venea numai după-amiezele, pe urmă începuse să se înființeze dimineața, când o știa singură acasă. Înainte de plecare, o găsesc într-o după-amiază pe mama în bucătărie, cu fața mai palidă ca de obicei, și pe el pe un taburet, se vede că vorbeau ceva ce „nu-i pentru copii“. La intrarea mea s-a lăsat brusc o tăcere grea, Arghiropol și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
frumos“. Dimineața, când încă nu mă hotăram să migrez din cochilia Melcului într-o ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase gagici înconjurând câte-un băiat rătăcit. Băăi, nu vedeți că dorm pe mine? Am nevoie de-o bere să mă trezesc!! țipa una chiar în mijlocul drumului, înconjurată de câinii străzii. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
două-trei sute de ani, eu trebuia să trăiesc o asemenea viață de patriarh biblic concentrată în intervalul de vreo șaptezeci de ani, de a cărui jumătate tocmai trecusem, ceea ce înseamnă că am peste suta de ani.) Mai ales visele de după-amiază au un aer nesănătos, fiindcă luasem obiceiul trândav al unei ore de somn după-amiaza. Era deja iarnă, o zi blândă cu soare orbitor, și într-o curte de pe strada mea se tăia porcul. Bărbatul casei aleargă un godac pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
își sprijină de zidul stricat bicicletele și încep să întindă sus pe platformă plase, scule, cutii cu momeli, mai ales râme și viermuși vivace. Pe mine râmele mă sperie din copilărie, când am experimentat o proprietate a lor, într-o după-amiază de vară târzie. Tata ne mobilizase pe toți copiii de pe alee să săpăm în pământul din grădinița noastră după râme roșii, cele mai bune pentru dat la caras. Se transformase totul într-o sărbătoare pentru noi, care știam cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gât, mă doare burtaaaa; aici ne oprim cu sentimentul că am descoperit Marele Adevăr și vine morala - povestea chiar ar merita s-o desfășor o dată mai amplu decât într-o paranteză). Mult timp după ce crescuserăm cu povestea asta, într-o după-amiază de septembrie mirosind încă a vară, tata și-a exprimat și el, de pe patul de suferință, pofta să mănânce din clătitele pe care mama i le pregătea lui Alecs. A mâncat trei sau patru, cred că a fost ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta era, Aleks n-avea nevoie de răgaz. De mai multă vreme (era greu de despărțit succesiunea de întuneric-lumină din spatele ferestrei în dreptul căreia îl mută fata dimineața și de unde îl strămută în pat seara la cinci băbătia din tura de după-amiază), nici fetele lui nu mai scriau. Ultima dată când a fost pe-aici fie-sa cea mare, era într-o zi mai călduroasă, prin vară sau la începutul toamnei, i-a cerut un caiet și pixuri; ar putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o cămașă de mătase naturală care-i lasă la vedere lanțul de argint și flocii cărunți de pe piept. Chiar ai ceva cu domnu’ Brânză? Numai să-l cunosc, suntem din București, de la televiziune și... Stați mult în oraș? Am tren după-amiază. Păi nu pot așa, tată, dă-mi tu un telefon și-ți spun tot ce vrei, bine? Îmi aruncă pe masa jegoasă cartea de vizită cu numărul de telefon completat cu pixul și demarează în Matizul roșu, de o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lămurise că sienen-ul ăsta nu era un serviciu secret, era un post de televiziune - dar la sindrofie Mikali nu apăruse, parcă ar fi vrut să-și arate disprețul pentru maniera romanului lui T., din care citise fragmente disparate într-o după-amiază la birou. Singurul lucru care lipsea ca să fie o nuntă erau însurățeii și nici T. nu știu pe unde se găsea. O să se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]