35,511 matches
-
ca etapă de adaptare a familiei. Acomodarea semnifică un răspuns pe termen scurt al familiei sau al membrilor săi, adecvat pentru a gestiona situațiile de stres 305. Adaptarea trebuie privită ca un proces de lungă durată care presupune atingerea unui echilibru în funcționarea fiecărui individ in raport cu familia, respectiv a familiei în raport cu comunitatea din care face parte. Într-o primă fază ne vom opri asupra modelului inițial propus de Hill306 și vom încerca să analizăm, conduita adaptativă a mamei adoptatoare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească. Dintre bisericile creștine, cea protestantă ocupă întâiul loc în mișcarea socială, secundată de cea catolică, pe când cea ortodoxă oscilează între spiritualitate și realism, căutând un echilibru pentru armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să expună pe scurt cititorilor noștri, organizația Bisericii creștine în general, precum și fazele dezvoltării ei până-n ziua de astăzi, dând totodată și o sumară explicație asupra deosebirei ce există între
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
matematice, ideale și obiective. Chiar și atunci când am reuși să conferim formelor și relațiilor pe care le întrețin diversele elemente plastice ale unei compoziții o formulare matematică riguroasă, aceasta nu ar fi niciodată decât aproximarea ideală a unor proporții și echilibre care se manifestă în interiorul sensibilității, găsindu-și în ea și în legile ei posibilitatea, exigențele cărora le răspund, rațiunea lor ultimă. Iată de ce, cum afirmă tot Kandisky, "echilibrele și proporțiile nu se găsesc în afara artistului, ci în el". În măsura în care reprezintă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceasta nu ar fi niciodată decât aproximarea ideală a unor proporții și echilibre care se manifestă în interiorul sensibilității, găsindu-și în ea și în legile ei posibilitatea, exigențele cărora le răspund, rațiunea lor ultimă. Iată de ce, cum afirmă tot Kandisky, "echilibrele și proporțiile nu se găsesc în afara artistului, ci în el". În măsura în care reprezintă punerea în operă a puterilor sensibilității, arta nu constituie un domeniu separat, ci intră în rezonanță cu lumea, cu orice lume posibilă în general, dacă este adevărat că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înalță către cer, multiplicându-și vertiginos puterea sub greutatea cornișelor în ieșinduri care le zdrobesc, impulsiile care, îndepărtându-se de centru, vin să se izbească de proiecțiile de unghi înainte de a reveni către el pentru a se imobiliza în acest echilibru sacadat de deasupra lui; sau goana nebună a unei unde în care Borromini nu se temea să curbeze fațada bisericii San Carlo alle Quattro Fontane toate aceste mișcări nu-și au nici sălașul, nici posibilitatea altundeva decât în îmbrățișarea cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis, adică receptiv la schimbările comunității, dispus spre colaborare, către înfruntarea eventualelor riscuri, ca parte inevitabilă a unei strategii de viață asumate. O astfel de privatitate este caracterizată de un echilibru fragil, în care nu numai dezvoltarea, dar chiar și supraviețuirea depind de sensibilitatea față de lumea din afară. De aici, eu consider că se configurează un nou concept: familia deschisă. Acest tip de familie este un grup de oameni care conștientizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului de solidaritate intrafamilială 14, o coeziune mai ridicată. Starea de echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen lung. Adultul dintr-o familie monoparentală resimte nevoia de a relaționa cu un alt adult, iar relațiile părinte-copil sunt asimetrice și sub aspectul comunicării, al preocupărilor și aspirațiilor imediate. Familia monoparentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
grupului din care fac parte. Experiența de a fi părinte singur este de un tip aparte. Femeile și bărbații părinți singuri se confruntă cu o serie de probleme rezultate din conjugarea rolurilor profesionale și parentale. Găsirea soluțiilor funcționale și păstrarea echilibrului psihoafectiv personal și al familiei sunt direct proporționale cu nivelul de educație. Persoanele cu studii superioare fac mai bine față solicitărilor. Ca tendințe generale, părinții singuri permit mai multă independență copiilor lor (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997, p. 41). Femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
uneori receptate ca aflându-se într-o situație contradictorie 1. Această ipoteză (împotriva căreia mă voi plasa în argumentare) se bazează pe supoziția după care cei mai mulți dintre noi valorizează pozitiv familia și sunt temători față de orice ar putea să afecteze echilibrul și stabilitatea acesteia. Ori feminismul este o pledoarie pentru drepturile femeilor 2, drepturi care pot fi înțelese implicit și ca trădări ale rolurilor clasice ale sexelor în familie, ceea ce poate duce - nu dintr-odată, dar treptat - la destructurarea familiei. Modificarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rolului femeii în familie a fost blamată drept cauză a răului social, atunci când acest lucru este convenabil din punct de vedere politic”3. În ritmurile accelerate ale transformărilor din societatea contemporană, familia este receptată drept un cadru de stabilitate și echilibru. Ea este reprezentată ca formă de rezistență față de amestecul din partea statului. Familia realizează legătura cu trecutul, este idealizată drept „locul în care oamenii își duc traiul cinstit, autentic și plin de înțeles” (S. Gal, G. Kligman, 2003, p. 96.). Ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dintre sexe îi erau atribute roluri specifice decurgând din rostul lor în cadrul grupului. Din această discuție, se poate deduce că feminismul poate fi o altă paradigmă de a înțelege ordinea socială. Dacă în abordarea de tip funcționalist contează stabilitatea și echilibrul familiei, văzute din întreg spre parte (familia este mai mult decât suma indivizilor care o compun), din perspectiva feministă, nu vor fi neglijate individualitățile. O autentică armonie a familiei se bazează pe o stare de echilibru a relațiilor între persoanele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
funcționalist contează stabilitatea și echilibrul familiei, văzute din întreg spre parte (familia este mai mult decât suma indivizilor care o compun), din perspectiva feministă, nu vor fi neglijate individualitățile. O autentică armonie a familiei se bazează pe o stare de echilibru a relațiilor între persoanele care o alcătuiesc (nu se mai admite, de exemplu, că efortul mai mare al femeilor va compensa implicarea mai redusă a bărbaților). Familia monoparentală este o situație de viață care poate conduce la emanciparea în plan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
putea însemna, sub un anumit aspect, scutirea de intervenție în scopul conferirii de susținere nemijlocită. Rămân de actualitate măsuri de politici pro-active, în sensul oferirii de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
afectiv, o insuficiență de satisfacere a trebuințelor afective, este adesea resimțită ca un neajuns, ca o lipsă a ceva necesar, dar și ca o disponibilitate redusă de a dărui afectivitate. Persoana cu carențe afective este vulnerabilă, poate să-și piardă echilibrul emoțional, să trăiască stări de tensiune nervoasă, chiar depresii sau nevroze. Afectivitatea are un puternic rol suportiv, îmbracă valențe formative. Copiii care nu sunt înconjurați de căldură sufletească, nu sunt iubiți trec prin momente de criză (tristețe, plâns, resemnare, pasivitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
comportamente deviante. Când diverse persoane se abat de la normele de conviețuire socială, înfăptuiesc acte reprobabile, care intră sub incidența legii, pot cunoaște o anume vizibilitate socială. Interesul grupurilor decizionale se îndreaptă asupra lor, mai cu seamă în scopul păstrării unui echilibru în viața socială. Atunci când sărăcia este „mută”, umilitoare, fără ca persoanale sărace să fie un pericol pentru restul societății, tendința generală e de neglijare, de ignorare. În lumea celor săraci, femeile constituie una dintre cele mai „inofensive” categorii. Deși nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nici o intenție rea sau cel puțin așa părea; Însă don Francisco nu era dispus s-o treacă cu vederea: O să-mi ung versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau să-și ceară scuze, iar căpitanul și ceilalți meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simt o mare îngrijorare pentru Manfred și existența lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită. Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o agitație și nici o neliniște nu m-au împins înainte. Liniștit, constant și conștient de țelul meu, am străbătut drumul vieții până aici, sus, la izvoarele râului Ava. Și nimic nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că el de fapt ar trebui să cadă, strivind anghinarele pe care femeia le ține în mâna dreaptă. Totuși el rămâne neclintit pe ștergarul de pe capul femeii. Mesajul nu poate fi greșit înțeles. în realitate nu există nici un balans sau echilibru. Ele există doar în imaginație. Sau, mai exact, în artă. Nu întâmplător pictorul a ales anonimatul. Iar aici putem vedea Seara peste deșertul de calcar din Öland, a lui Nils Kreuger. Perspectiva, dar mai ales cerul, asemănător unui evantai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o pană și voinic ca un zmeu din povești, și că grație ei în curând avea să facă turul orașului pe jos. Pe când se lăuda astfel, îl prinse o slăbiciune neașteptată și se clătină pe picioare gata să își piardă echilibrul. Noroc că Arm, lăsând repede din mână săculețul ei sportiv, îl apucă de braț, prevenind inevitabilul. Văd că ai făcut progrese frumoase! Dar până să înveți să zbori ca zmeii mai ai de învățat bine mersul pe jos, viteazule, glumi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Văd că ai făcut progrese frumoase! Dar până să înveți să zbori ca zmeii mai ai de învățat bine mersul pe jos, viteazule, glumi ea cu indulgență și Bart râse odată cu ea. M-am lăudat degeaba, recunoscu el, recăpătându-și echilibrul și neștiind pentru moment ce să mai invoce. Arm spuse că nu făcea nimic, să fie liniștit, fiindcă oricui i se poate întâmpla să se supraevalueze, dar ceea ce conta era perseverența, voința de a duce la capăt cu bine ceva
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în cauză. Această naționalizare permite respectarea condițiilor echilibrului general, deoarece statul poate constrînge întreprinderea naționalizată să vîndă la nivelul costului său marginal. Pentru Leon Walras, "Statul poate și trebuie să intervină în industria căilor ferate, cu o dublă îndreptățire: 1) deoarece serviciul căi-lor ferate, în măsura în care transportă produse sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o semnalizare rutieră etc.). Sunt bunuri care, odată ce folosesc unui individ, folosesc de fapt tuturor. Faptul că o navă în plus utilizează farul respectiv nu antrenează o creștere a costului de producție (costul marginal este zero, egal cu prețul de echilibru). Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității unui agent economic asupra altor agenți, neluate în seamă de mecanismele de piață. Există efecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
s-a rezolvat prin intervenția directă a Statului (1933: politica New Deal în SUA; 1936: teoria intervenționistă a lui J. M. Keynes în Europa). 1.3.1.3. Rațiuni teoretice a) Lupta împotriva șomajului. Economia de piață poate cunoaște un echilibru durabil de subutilizare a forței de muncă (șomaj). Pentru a ieși din această situație, este necesar un impuls exterior pieței, care să releve nivelul cererii efective. Singur, Statul poate da acest impuls, sporind cheltuielile publice, reducînd impozitele sau scăzînd ratele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
natura statului cît și a guvernării locale, punînd un accent deosebit pe libertatea individuală, democrația participativă, respectul față de lege, apariția unor noi instituții. Astfel, s-au modificat relațiile dintre diferitele nivele de guvernare (local-provincial-regional-național) și ele conduc la un nou echilibru între forțele publice și cele ale pieței. Desigur, se mențin diferențe importante între modelul european continental, provenit din așa-numita "cultură revoluționară" și dominat de doctrina competențelor generale și modelul anglo-saxon, bazat pe o "cultură evoluționară" și dominat de doctrina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vedere istoric, o complementaritate între liberalismul economic și un sistem politic democratic și pluralist, fără a se putea susține însă că unul este la originea celuilalt. Cele expuse mai sus nu acreditează ideea că acesta ar fi cel mai bun echilibru posibil și asta ne-o demonstrează fragilitatea instituțiilor democratice, cum o arată schimbările de constituții și resurgența uneori a regimurilor autoritare, mai ales atunci cînd se manifestă crize econo-mice. Deci administrațiile pun în practică puterea politică intervenind în economie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]