4,870 matches
-
recolte din istoria țarinilor naționale. Era ceva mult mai nobil și mai autentic: ne distrugeam noi înșine viețile, fără a mai lăsa cuiva satisfacția de a crede că a reușit să ne termine. Căci dacă anii aceia de avânt și elan constructiv socialist au adus în viața șantieristului român (șantieriști fiind toți cei nevoiți să muncească pentru a-și ține cât de cât viețile) ceva autentic, a fost sila profundă față de muncă. Pentru că permanent era un altul, pe umerii săi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că zâmbetul asistentei este din caldă compasiune, și nu dintr-o rutinată, obosită indiferență. Încep să mă obișnuiesc cu gândul că devin tot mai mult un fost, neavând interes pentru o lume pe care o înțeleg tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși, prea bine văd că, de fapt, rămân tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
generos cu fetișcana care îmi șoptea disperată: „Fii lord și dă-mi schema“. Ideea de lord însă mi-a plăcut. I-am făcut schema frazei și i-am strecurat-o. Lord nu am ajuns niciodată. Oricât m-am străduit, oricât elan și bunăvoință am avut, mai mult decât arhivar la Cinematografie nu am reușit să ajung. Și aici am acostat după multe alte încercări, inclusiv cu popasuri prin învățământ. Odată era chiar să o iau spre o carieră universitară, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
surde, continue. Nu am fost niciodată curajos. Demn, nici atât. Dar mi-am ascuns lașitățile întotdeauna sub astfel de măști, lăsând să se bănuiască un caracter integru, demn, sever până la intoleranță. Îmi era, de fapt, întruna frică. Paralizantă frică, înghițitoare de elanuri și de entuziasme, molcomă frică fără de nume a celui care, prea bine știind că nu are nimic de ascuns, tocmai prin aceasta se simțea vulnerabil. Kerim doar, într-un târziu de noapte, la „Geamandura“, citind parcă în mine, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine, erau cartele, disciplină, se construia, s-au făcut ceareurile astea de unde te împrumuți, s-a dat mobilizarea pentru Canal, măreața realizare a Epocii, a preluat-o șefu’, că e genial, de intuiție maximă, dar noi am început-o cu elan, atunci se formau brigăzile obligatorii, îi lua nu numai după politică, ci și după fișe, erau destui, nu eu îi trimiteam direct, eu doar informam cine ar fi apt să fie ridicat, noi am început măreața lucrare care o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să fie ridicat, noi am început măreața lucrare care o să se navigheze curând, așa-i, adevărat, am turnat din convingere. Am căutat să ajut și eu, cum mă pricepeam, puțin câte puțin. Și acum? De-aș fi fost mai cu elan, m-aș fi dus atunci, când a început refacerea, chiar și pe șantiere, la Agnita-Botorca, în munți. M-am dus mai pe lângă casă. Abia mă luasem cu a doua, tușa lu’ Vichi. Se băga atunci conducta de gaze în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-s sfinte, Vara, vara le tot coace. De e bine, de e rău, Să nu te abați din cale. Răsare nou curcubeu, Munții strălucesc în vale. File albe, file negre, Întîlnești în cartea vieții. Tu înseamnă-le pe toate Cu elanul tinereții.
File albe, file negre. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_858]
-
de lucru să fie preponderent creative, nu rutiniere. În fond, ne pregătim împreună cu elevii noștri pentru un viitor imprevizibil. Vom forma, deopotrivă, o nouă generație de elevi și de cadre didactice, iar activitatea de formare pentru viitor, trebuie caracterizată prin elan. Toate activitățile desfășurate cu elevii vor face delimitarea dintre ceea ce înseamnă „om închis”și „om deschis”. Cadrele didactice deschise aplică consecvent criterii de evaluare moderne. Ele știu cu să aplice sancțiunile, care sunt mai potrivite ca „pedepse”, dar și cu
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
De teama unui plan secund, Adeseori mi-nfrâng elanul, Imprevizibil mi-e dușmanul Ascuns, de care mă ascund... În mine-l simt adeseori Și trebuie să lupt cu mine, Sub un ecou de mandoline Ce-mi umple visul de culori... Eu nu-s mai bun decât oricare Și nici
IMPREVIZIBIL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83807_a_85132]
-
un singur impuls: întoarcerea ei la Creatorul omului și al popoarelor. Lumea actuală constituie un provizorat. Ea a fost creată de Dumnezeu cu un scop limitat și precis: să verifice condiția de luptător a omului, să-i supună la probă elanurile lui creatoare” (Horia Sima). Ei au fost generația care și-au înțeles și asumat destinul, iar Petru C. Baciu, face parte din ei. O existență, un destin ca al domnului Petru C. Baciu, nici nu are nevoie de repere biografice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Danny se legitimă. — LASD. Aș dori să vorbesc cu șeful dumitale. În legătură cu ce? — În legătură cu dinții de animale. Tânăra atinse comutatorul interfonului și spuse: — E aici un polițist care dorește să vă vorbească, domnule Carmichael. Danny trecu în revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura lor insistență urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cea mai comună grupă sanguină umană. Trei dintre ei erau mexicani, doi erau japonezi - dar Joredco părea în continuare pista corectă. Danny intră în atelier și petrecu încă o oră sporovăind cu tehnicienii în timp ce ei extrăgeau dinții din gingiile de elan, căprioară sau porc sălbatic din Catalina Island. Îi întrebă despre bărbați înalți și cărunți care se comportau ciudat, despre jazz, despre heroină, despre tipi cu obsesii față de wolverine. Inspiră mirosul de sânge și de infecții dentare animale și insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei și am plecat zbuciumată pe alți patruzeci și cinci de ani. — Cum arăta Maestrul pe atunci? Avea un fizic fermecător și marea lui frumusețe masculină era dublată de geniul și de elanul cu care își trăia muzica. Femeile și chiar bărbații erau la pământ după el. — A fost dragoste la prima vedere? 66 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică din fotoliu și-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
da Vinci din ultima lui perioadă, când deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. 85 PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți poți imagina ce tristă am fost
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să dăm examenul de bacalaureat ca elevi ai liceului Lazăr. Sorții ne-au repartizat la Colegiul Sf. Sava, unde era director faimosul profesor de Limba română Ștefan Pop, un om superior din toate punctele de vedere, care a interpretat tinerește elanul nostru juvenil, și nu numai că nu ne-a persecutat, după cum îl rugase Jujucă, dar chiar ne-a protejat, fiind atât în comisia examinatoare, cât și secretarul acesteia. CAPITOLUL XV VINGT ANS APRES ― Mă, ăsta care a-ncremenit pe bancă, în fața
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stare de fapt. Ea însăși nu avea nici o sonoritate. Tot ce-i spuneai o lăsa rece și răspundea abia sau deloc. Primea fără nici un fel de comentariu îngrijirile Elenei, iar ca răspuns tandreței lui Hallipa avea gesturi 87 mecanice, fără de elan. El o trata ca pe un copil alintat, ... o boală rea, cu o satisfacție recunoscătoare pentru faza asta prielnică, care îi îngăduia să rostească, după voia lui, afacerile așa de importante ale moșiei. De altfel, nu o mai considera ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de cosmopolitism, Parisul este centrul lumii și poate tocmai de aceea ea își va petrece toată vara acolo. A mai fost și înainte la Paris, desigur, dar nu o vară întreagă. Parisul, află Jonathan de la ea, este un loc cu elan, spirit și alte lucruri, care au legătură cu energia și forța vitală. Cheia vieții este să rămâi în contact cu această forță, care se disipează în existența contemporană. Omul modern degenerează (din cauza călătoriilor cu trenul și al ziarelor ilustrate) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei și am plecat zbuciumată pe alți patruzeci și cinci de ani. — Cum arăta Maestrul pe atunci? Avea un fizic fermecător și marea lui frumusețe masculină era dublată de geniul și de elanul cu care își trăia muzica. Femeile și chiar bărbații erau la pământ după el. — A fost dragoste la prima vedere? — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am spus lui Nicolae: „L-am găsit pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică din fotoliu și-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
da Vinci din ultima lui perioadă, când deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu-ți poți imagina ce tristă am fost atunci... — Vieira da Silva era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]