2,332 matches
-
nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stătea pe hol, în fața biroului, cu umerii ridicați în semn de scuză, însă nu era vina lui. Să încerci s-o oprești pe Candace să-mi dea buzna în birou ar fi fost totuna cu a încerca să oprești un elefant în plin atac. — Îmi merge bine, iubita mea, îmi merge bine, mi-a răspuns ea, trecându-și degetele prin părul platinat și zburlit. Ce zici de noua mea micro-mini? Gucci, iubito. Asta e ziua mea Gucci. Cu o mișcare gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant sau o broască țestoasă. Te pomenești că, Între timp, lumea și-a schimbat punctul de sprijin... Te pomenești... Se uita pierdut la Brândușă care era ba elefant, ba broască țestoasă, ba... Asta trebuie să fie să ai vedenii. Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant sau o broască țestoasă. Te pomenești că, Între timp, lumea și-a schimbat punctul de sprijin... Te pomenești... Se uita pierdut la Brândușă care era ba elefant, ba broască țestoasă, ba... Asta trebuie să fie să ai vedenii. Să te ia cu rău de la stomac sau cu leșin. Cum i se Întâmpla și când cobora cu liftul de la etajul zece. Doar când ajunse din nou În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în nasul meu. − Le-am zis totul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe care le ciuguli una câte una. Îi urmă grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
munți decât numai când în fața dușmanilor prea numeroși nu și le mai poate apăra. Totuși, nici neamurile din jur, cu armele lor chiar mai bune, nici vântul deșertului, nici Dodo sau alte duhuri rele, nici șerpii, leii, hienele, panterele sau elefanții nu au putere asupra acestor oameni cât timp soarele își străbate drumul prin cer. Fața lui fierbinte și rotundă nici un zeu nu se încumetă a i-o răci sau a i-o acoperi cu nori. Norii trec sub el foarte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
muncă pentru mărețele planuri... Și cer îngăduință stăpânului meu să-i aduc aminte că aceste neamuri daza și teda au oamenii cei mai ageri și mai muncitori din toată această parte a lumii. Taurii cei mai puternici și nici chiar elefanții nu vor putea învăța meșteșugurile care se cer la clădirea palatelor din Atlantida. De aceea rog smerit pe stăpânul meu Tefnaht, a cărui înțelepciune mărinimoasă strălucește pretutindeni, să încuviințeze luarea de roabe nu pentru nenorociții robi, ci pentru înflorirea Atlantidei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mijlocul de strămutare a luntrei voastre. - Așadar l-ai căutat! spuse Hor surâzând. Îmi aduc aminte că atunci când ne-am despărțit de Tefnaht al vostru, când am omorât câinele, am văzut niște animale foarte mari. - Taurii? - Nu, mai mari... - A, elefanți! M-am gândit eu la elefanți, dar cei sălbatici nu sunt de folos, iar cei îmblînziți sunt puțini și sunt numai ai regelui. N-avem cum să-i luăm... Dar uite la ce mă gîndesc: o corabie foarte mare pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Așadar l-ai căutat! spuse Hor surâzând. Îmi aduc aminte că atunci când ne-am despărțit de Tefnaht al vostru, când am omorât câinele, am văzut niște animale foarte mari. - Taurii? - Nu, mai mari... - A, elefanți! M-am gândit eu la elefanți, dar cei sălbatici nu sunt de folos, iar cei îmblînziți sunt puțini și sunt numai ai regelui. N-avem cum să-i luăm... Dar uite la ce mă gîndesc: o corabie foarte mare pe apă și o turmă de măgari
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde era pădurea, copaci uriași numai cu o limbă de văpaie străvezie, mulți erau gata să-și piardă cunoștința. Din pădure se aduseră ierburi lungi din care localnicii își făceau poduri peste ape; din ele, măgărarii împletiră frânghii cât piciorul elefantului. După o zi și o noapte de muncă, totul era gata. Sania fu împinsă până lângă turn. Cârmaciul intră singur în el și Auta văzu cum din mijlocul acestuia se lăsară două picioare puternice de o parte și de alta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la voi nu se fac războaie? întrebă Auta. - Pe alte planete am întîlnit fiare foarte mari și primejdioase. Nu puteam ști dacă nu vom găsi astfel de fiare și la voi, spuse Hor. - Avem și noi! - Care? se miră Hor. Elefanții? - Nu, Tefnaht. Străinii izbucniră în râs; cârmaciul spuse: - Tefnaht este o fiară mică și ar putea să fie un om mare. - Preoții își moștenesc la noi meseria din tată în fiu. Ei au toate cărțile și toate tainele, zise Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sus, ci acolo unde înainte au fost taberele de soldați de lângă peșterile robilor. Mpunzi mai auzise că se povestea printre sclavi și soldați că multe femei ale preoților nășteau în această vreme prunci cu cozi de șarpe, cu nasuri de elefanți sau cu labe de câine. Sfârșind de povestit, tânărul rob porni să plece spre tabăra lui Mai-Baka, dar după câțiva pași se întoarse și-i mai istorisi o întîmplare de care uitase. De câtăva vreme se vorbea în casa robilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma și aducîndu-și un smoc de iarbă spre obraji, cârmaciul zise oftînd: - Sunt greu ca un elefant! Dar și pământenilor nu le venea ușor, după un an de greutate totuși scăzută. Ieșiră pe podișul pustiu, mărginit de păduri. Nu se vedea nimeni. Numai vântul sufla prin cedri. CAPITOLUL XXVIII De mai bine o săptămână de când ieșiseră din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veșmânt argintiu străin, în luntrea mică, pregătită de plecare, bărbatul gingașei femei care voia să vindece moartea întrebă: - Ce-a fost atunci, în pădure? De ce ați plîns? Nefert îi istorisi încercarea lui Auta de a tăia din lemn păsări sau elefanți, ca să poată avea marfă de schimb în piețele din Ta Kemet. - Altădată făceam zei din lut, numai că zeii nu trebuia să semene!... Nu sunt bun de nimic! murmură Auta. În timp ce își prindeau toți patru curelele scaunelor în jurul trupului, cârmaciul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Și până i-a izgonit peste graniță, miliția, cu rafale de pulane și cu șuturi în găoz?... - Nu, bă... Ăia, de care zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te plimbau cu ei în caleașcă. Dacă se întîmpla de-ți câștigau la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi, de rușine, își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea de elefant pictat a tabloului și o înjura printre dinți. Uite ce mustăți dușmănoase putuse avea și hibridul acesta, rezultat, într-adevăr, din amestecul trăsăturilor unui Robin, pleoștit și confuz, turnate pe o țeastă de Dali melodramatic. - Ce seară, domnule Floyd! Ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
populare, când aceștia din urmă le vor percheziționa locuințele în căutare de armament. Din apartamentul unui angajat al unei ambasade africane se făcură cu un revolver miniatural, de damă, placat cu fildeș, dar cu care n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacă pachidermul s-ar fi lipit cu țeasta de țeava lui. La o legație capitalistă, în interiorul căreia se infiltrară escaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grădina Ioanid, Regele căzu doar peste muniție răzlețită, fără armă și-o veche pereche de pistoale de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de aur pus de-a curmezișul vestei. îNu avea însă nici un ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă nu mă înșel foarte tare, domnule Vultur, adăugă domnul Jones, Vulturul are o semnificație interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plătit o datorie și mi-am reamintit o lume. Nu-mi mulțumi pentru nimic. Și nu te teme. Marea se ridica, ondulându-se, peste marginile plutei lor șubrede, apoi cădea la loc. Se ondula și cădea la loc, iar bătrânul elefant mascul veghea trupul elefănțelului tânăr și bătrân. — Am ceva de mâncare, spuse Vultur-în-Zbor, oarecum surprins. Scotocise în buzunarul pantalonilor săi jerpeliți și găsise doi biscuiți vechi. îi dădu unul lui Virgil Jones, care-și ascundea goliciunea în dosul hainei vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar fi trebuit să-mi bat capul, spuse el. N-a fost de fapt nici o confruntare. N-aveam nici o șansă. Un purice care vrea să violeze un elefant. Nu puteam eu să-i Ordon să plece. Nici într-un milion de ani. E jocul lui. Unde e? întrebă Vultur-în-Zbor, uitându-se în jur. — Cine știe? spuse Virgil. Nu contează. N-o să ne mai deranjeze. Oricum, am câștigat punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seeing ya î„Pe curând“). Pasărea roc sau rukh este o creatură legendară din cultura persană, considerată adesea o variantă a păsării simurg. Despre ea se spune că era albă și atât de mare, încât putea duce în gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor, prezentă în epopeile Mahabharata și Ramayana. Este pasărea care-l poartă în zbor pe Vishnu. Variantă a păsării Phoenix în cultura egipteană, identificată aici cu un bâtlan. Pasăre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din lift. Se făceau glume În timpul ședințelor despre faptul că va trebui să Întărim podelele ca să țină greutatea lui Kate, iar eu râdeam mai tare decât toți. De fiecare dată când treceam pe lângă biroul de tranzacții, Chris Bunce fluiera „Marșul elefanților“ din Cartea junglei: „Hap doi, trei, patru, Continuați, doi, trei, patru!“. Nenorocitul. Într-o după-amiază, stând În fața calculatorului, cu burta atât de Încordată, că aveam impresia că-mi mișună mii de furnici pe piele, am avut câteva Braxton Hicks, acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]