3,359 matches
-
stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face să se gândească la chipul lui Mao. Shang-guang se plimbă cu eleganță de colo-colo prin încăpere. Se poartă ca în fața unei camere de filmat. Își aduce aminte cât de în largul ei era cu cele mai dificile mișcări ale camerei de filmat. Pretențiile sofisticate de ordin tehnic nu constituiau niciodată o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să scape de două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Fuma ciubuc, ținându-i capătul în căușul palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și, în același timp, bustul, ca să-l poată privi în ochi. O postură care-i scotea în evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aprecia spectacolul. Era ceva nou. În Franța, ca și în celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințului nu avea trupul unei femei care născuse șase copii, ultimul dintre ei cu nici doi ani în urmă. Sânii mici, rotunzi. Pielea netedă, cu reflexe sidefate. Era impresionată nu numai de tinerețea ei, dar și de îndemânarea, siguranța și eleganța pe care i le descoperise în timpul partidei de vânătoare. Acum înțelegea de ce Nicolae o numea când Vânătorița, când Diana. ― Draga mea, cum de ai învățat limba noastră? Mariam zâmbea. Marioritza sesiză că, sub aparența nepăsării, ochii ei cercetau totul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Iar Napoleon nu mai sprijinea de mult aspirațiile lor de independență. Chiar dacă nu se uitau spre el, toți așteptau ca prințul să se pronunțe. Aveau încredere în părerea lui, pentru că era un om bine informat. Manuc zâmbi și ricoșă cu eleganță. ― Din păcate, soarta unui război se decide întotdeauna cu ultima victorie sau cu ultima înfrângere. Deocamdată cred că ar trebui să ne bucurăm de surpriza pe care am înțeles că ne-a pregătit-o gazda noastră. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adevărata situație, prințe, și mă bucur să constat că sunteți de acord cu mine. Cu Napoleon nu te joci! Expresia ursuză din primele minute ale întâlnirii dispăruse de pe chipul diplomatului suedez. Își ridică sprâncenele groase cu un aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în căciulile lor câțiva bănuți, cu un gest plin de eleganță. Da, trebuia să-și înfrunte soarta ca un adevărat boier. După ce înghiți două linguri din fiertura mizerabilă de fasole, luă o coală de hârtie, scoase pana din cilindrul ei de argint și, înmuind-o în călimara de la brâu, îi scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu un milion de dolari în cont, a remarcat ea numai ca s-o enerveze pe Julia. Tehnica a funcționat. — Vrei să spui cu ce i-a mai rămas după ce-a plătit impozitele, a bolborosit Julia. Nu e tocmai eleganța întruchipată! Și dați-mi voie să vă spun că e și teribil de plicticoasă. Numai Dumnezeu știe ce-a văzut James la ea. — Deci, cum a mers prânzul? a întrebat-o Susan cu ochii măriți de curiozitate. Momentan, propriile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i mai păsa. —Soțul meu tocmai a făcut un copil cu fosta nevastă. Ce pizda mă-sii! Am dreptul să înjur. Încă una din trăsăturile tale lipsite de eleganță, a mormăit el. Julia și-a dat seama că n-ar trebui să pice în cursa asta, că n-ar trebui să se certe pentru ceva care nu avea nici o legătură cu infidelitatea lui James, dar nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ea era Îmbrăcată de sus până jos În negru, dar nu genul ăla de negru uzat, specific pentru Camden, pe care nu se observă petele și care maschează rotunjimile, ci din acela de firmă, care-ți permite să-ți exprimi eleganța nesofisticată. Era ținuta pe care ar fi Îmbrăcat-o și Rachel: pantaloni de călărie, un pulover pe gât și o haină din piele foarte fină, cu curea, iar În picioare, ghete scurte, cu tocuri pătrate, după ultima modă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ales, căci o călătorie cu transportul public dinspre nord-est către sud-vest, de-a latul Londrei, era o distracție rezervată exclusiv celor amatori să-și petreacă weekendurile rătăcind În labirintul de la Hampton Court. Casa era mare, albă și de-o eleganță care te dădea pe spate, construită pe una din acele străzi de dimensiunile unui bulevard, unde locuiesc de obicei oamenii bogați. De-a lungul căii de acces erau strânse o grămadă de denivelări pentru reducerea vitezei, menite să-i Împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urmă Îmbrăcată cu o rochie și având cu o coafură atât de dichisită, Încât mi se făcu rușine de mini-ul de Lycra și de tricoul meu favorit. Pe deasupra, purtam haina de velur violet, care Îmi aducea un plus de eleganță, dar, cu toate astea, impresia mea era că doamna contesă ar fi strâmbat din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar fi fost drăguț să fie puțin foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nimic, și nu drumul va fi cel care mă va ucide. Omar nu știe ce să spună. Nizam Îl Îmbrățișează și Îl poftește cu prietenie să iasă, Înainte de a merge să se plece Înaintea celui care l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție, Malik Șah Își Întreabă „părintele”: — Cât timp crezi că mai ai de trăit? Nizam răspunde fără nici o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai săi la magazin ca să cumpere simbolul, Îl atârnară la fereastră și, În timp ce goneau muștele de pe fața mortului, așteptau medicul care urma să certifice decesul. Trebuie să recunoaștem că ideea nu numai că era eficientă, dar era și de maximă eleganță. Medicii din fiecare oraș, comună, sat sau cătun, cu mașina, cu bicicleta sau pe jos, nu aveau decât să străbată străzile uitându-se după drapele, să urce la locuința respectivă și, după ce constatau decesul prin simpla observație, fără ajutorul instrumentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar putea să alunge boala. În camera de gardă întunecată și anonimă eu voi fi radioasă și sigură pe mine, toți medicii vor fi convinși că mă aflu acolo doar din întâmplare și ne vor trimite repede acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niște auseli cu cap rubiniu care vînau insecte și-i lăsau să se apropie mult de ei, după care zburau brusc și delicat În cedri. Mai văzură și niște waxwings, atît de calmi și blînzi și distinși, cum zburau cu eleganță, arătÎndu-și minunatele modele de pe aripi și de pe cozi, și Piticot spuse: — SÎnt cele mai frumoase, Nickie. Pur și simplu nu se poate să mai fie păsĂri atît de frumoase. — SÎnt la fel de frumoase ca fața ta. — Nu, Nickie. Nu rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
La fel de bine trăgea și cînd avea doișpe ani și am ieșit la vînĂtoare. Trăgea de parcă avea un radar incorporat. N-a tras o dată aiurea, de prea departe, și nici nu lăsa pasărea gonită să vină prea aproape. Împușca fazanii cu eleganță și precizie, iar rațele le Împușca din zbor.“ La porumbei, În concurs, cînd mergea pe rampa de ciment și Învîrtea roata care-i indica locul În care avea să stea, profesioniștii Îl urmăreau În liniște. Dintre toți participanții, doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și poartă un costum gri deschis, simplu, dar elegant. La gât are un colier de perle, indiscutabil naturale - o femeie de o asemenea eleganță n-ar purta falsuri. Pare agitată, atât însă cât poate fi cineva foarte echilibrat. — Draga mea, spune Barney, sărutând-o pe buze. — Știam că e combinat! îi șoptesc lui Stewart. Combinat? zice Stewart sec. Bărbații sunt cu toții niște idioți. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe peluză ca să prindă mingea aruncată din piscină de un jucător frenetic. Dacă cineva și-ar lipi palma de pieptul ei, abia dacă ar simți forma sânilor; sunt ca cei ai fetițelor la vârsta pubertății. Nu pot să nu invidiez eleganța acestei siluete. Nu că aș vrea să fiu așa de slabă, dar trebuie să fie grozav să poți să umbli în niște bikini mai mult sau mai puțin inexistenți, fără să arăți ca o parașută dintr-o revistă porno. Băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care-l pierduse pe el. Trebuie să mă comport ca un om de știință, Îmi spuneam. Oare vulcanologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu va ști că sunt ai tăi. Ca și cum ai fi Dumnezeu În civil. Tu ești Dumnezeu, te Învârți prin oraș, auzi lumea vorbind despre tine, Dumnezeu În sus, Dumnezeu În jos, și că ce minunat univers e ăsta, și ce eleganță e În gravitația asta universală, și tu zâmbești pe sub mustață (trebuie să ieși În lume cu o barbă falsă, sau nu, fără barbă, căci după barbă Îl recunoști imediat pe Dumnezeu) și-ți zici În sinea ta (solipsismul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
imediat ce-i pui În mână Graalul și Sfânta Inimă, se cară trântind ușa după el”. „Nu se știe”. „Aș cunoaște eu omul potrivit”, am spus. „E un individ cu siguranță erudit, care ia Îndestul de serios lucrurile astea, dar cu eleganță, aș zice cu ironie. L-am Întâlnit În Brazilia, dar acum trebuie să fie la Milano. Cred că am numărul lui de telefon pe undeva”. „Contactează-l”, zise Garamond. „Cu grijă, căci depinde de preț. Și apoi, Încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doctorate și că a revenit în România să-și prezinte noua teorie evoluționistă. Vorbește tare, graseiază cu plăcere, mă încolăcește și mă descolăcește cum vrea el, se simte în largul lui. Plimbăreții de pe alei întorc capul după el - are o eleganță, o nonșalanță care nu se împletește cu gesturile pripite și stresate ale celor din jur. Ieșim din Cișmigiu. Îmi spune că e de spiță boierească, din neamul Beligrazilor. Îl mai cheamă și Abis-Uican. A scris o carte despre Vlad-Țepeș, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]