2,354 matches
-
găsesc ușa murdară. — Și acum, domnule Self, „John“: în legătură cu filmul nostru, spuse Caduta Massi. Am văzut din scenariu că doamna e din... Bradford. Ceea ce nu mi se pare deloc convingător. — Păi, Caduta, scenariul pe care l-ai văzut era versiunea englezească. Acum ne-am mutat la New York și putem... — Prefer Florența sau Verona. — Sigur, în regulă. Alege ce dorești. — Și care e titlul filmului? — Good Money, i-am spus eu. De fapt, încă nu ne-am hotărât Lui Fielding i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
duc la filme pentru adulți pe strada Forty-Second. Mă duc la peep-show-uri pornografice. În filme nu se sărută nimeni. Și dacă mă gândesc mai bine, nici pe Third Avenue nu se sărută nimeni. Ai să găsești aici stilul franțuzesc și englezesc, grecesc și turcesc, dar de sărutat nu se sărută nimeni. A trebuit să mai dau niște bani pentru perversiunea asta. Am plătit o sumă exorbitantă. Ah, te rog să mă scuzi. N-am îndrăznit să ți-o spun mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au avut de suferit transformările produse de Manhattan și de secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era la ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculptorul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare pe mine. I-am făcut o reverență ca la curtea Angliei. Dânsa era extrem de simpa tică. Cu talentul ei de mare regină, ne-a făcut să ne simțim cu toții în largul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trecut granița (pur imaginară) spre Irlanda republicană și ne-am afundat printre colinele ei către Annaghmakerrig. Se lăsase noaptea. Șoferul nu era nici el cu totul „sober“ și pălă vrăgea într-o limbă numai a lui. Din zece cuvinte chipurile englezești înțelegeam unul. Noroc că una dintre poetele cu care eram stătea lângă el și, deși nu știa engle zește, sau poate tocmai de aceea, păreau să se dis treze amândoi de minune. Cealaltă zăcea-n celălalt colț, în spate, lângă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sau din Las Vegas? zic. Și, privind pe geam, cu ochii îngălbeniți de lumina reflectată, Stridie zice: — În general. Cu Carson City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o lună după. Cine știe la cât timp după ce s-a întâmplat evenimentul. Îmi continui vânătoarea de vrăjitoare, împreună cu dom’ sergent. Botaniștii numesc această nouă subspecie de iederă englezească Hedera helixseattle. La un moment dat începuse să dea pe dinafară în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură a fațadei de cărămidă și continuau să se ridice. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum ar număra, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să iasă, el dădu nas în nas cu profesorul Barbilian în persoană, care venea val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg și bun prieten; un om prezentabil, bine legat, elegant în costumul său de stofă englezească croit după moda anilor 30, cu nas acvilin și frunte înaltă, de cărturar distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile sale, majoritatea alese din marii filosofi germani și din pragmatiștii americani. Celălalt sfert era poezie, Însă din nou aproape exclusiv versuri romantice nemțești sau franțuzești, foarte rar englezești. Probabil că știa pe de rost o sumedenie de poezii de-ale lui Mörike, Droste-Hülshoff sau poeziile de tinerețe ale lui Goethe. Cu toate că avea unul sau doi autori preferați, cum ar fi Voltaire și Daudet, citea În franceză mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Într-un singur alt loc În insulele britanice, și anume În Irlanda. Ici-colo, În pădure, mai vezi câte un pâlc de frasini și câțiva arbuști de ilice. Însă arborele care domnește este bătrânul rege peste toți arborii: Quercus robur, stejarul englezesc, sau stejarul comun. Coborâm, spre marginea cea mai Înaltă. Nume, știință, istorie... nici botanistul cel mai de neclintit În clasificări nu se gândește la specii și ecologii când se află pentru prima oară În Codrul lui Wistman. E prea straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit de cuvântul „Dalia“, repetat în șoaptă în spatele meu. La The Dutchess am primit alte două băuturi gratuite, alte douăzeci de priviri ostile și tot atâtea răspunsuri negative, toate pe o tonalitate englezească tipică. Când am intrat în La Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Canalului Mânecii. Du Maurier era cu mult mai bine integrat și mai dornic să Își afirme trăsăturile de englez, cu un simptom amuzant În faptul că insista să vorbească limba franceză, pe care o cunoltea la perfecție, cu un pronunțat accent englezesc; dar atașamentul său față de Franța și de tot ceea ce era francez constituia o legătură Între cei doi. Du Maurier făcea mereu apel la amintiri dragi din copilăria petrecută În Passy sau din zilele studenției din Cartierul Latin, În timp ce Henry era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În loc de mirare. — Da, mă Întorc la Florența. — Dar de ce? — Nu cred că e nevoie să te conving pe tine de frumusețile Florenței? spuse ea cu un zâmbet. Nu, dar... Ezită să dea o ripostă. — M-am săturat de peisajul rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar fi sesizat jena, Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maupassant (din fericire, vorbeau franțuzește). Nu pot, Guy, Îi replică el. N-o cunosc. — Atunci trimite-i un bilet prin chelner. Spune-i că ne-ar face plăcere să o cunoaștem. — Nici nu mă gândesc. — Aș face-o eu, dar englezeasca mea nu-i destul de bună. — Așa ceva nu se face aici, Guy, protestă Henry. Cu neputință. — Și de ce, mă rog? vru să afle Maupassant, servindu-se cu vin, spre disperarea chelnerului care stătea În apropiere și care considera că aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie fermecătoare, fie revoltătoare - roșesc la gândul că eu am găsit-o fermecătoare.“ Henry primi această scrisoare la Veneția. Se afla În Italia Încă de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că eu am găsit-o fermecătoare.“ Henry primi această scrisoare la Veneția. Se afla În Italia Încă de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai era nevoie să o Întrebe cu cine credea că ar fi putut să se Însoare. Unul dintre lucrurile pe care păreau să le aibă În comun cele două femei, În afară de interesul pentru persoana lui, era plăcerea de a frecventa englezeasca instituție a pensiunii, unde doamnele necăsătorite puteau beneficia de mese servite În intimitatea camerelor lor; pe continent, fie mâncai la o masă În public, fie Închiriai o casă și Îți angajai servitori. Dar, la puțin timp după ce Fenimore se stabilise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Doamna Vibert. Intriga era vag inspirată dintr-o poveste a unui relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes cu douăzeci și cinci de ani În urmă și o transferase În decorul unui conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ale Angliei o făceau mai sensibilă la depresii și că, din toate colțurile lumii pe care le vizitase, Veneția Îi satisfăcea În cea mai mare măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină. Îi scrise lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pante neîndurătoare. Era adevărat că familia Du Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se spunea că Fenimore căzuse, sau se aruncase, de la fereastra dormitorului de la etajul al doilea al Casei Semitecolo, În primele ore ale zilei de miercuri, 24 ianuarie. Convingerea nezdruncinată că Își pusese singură capăt zilelor Îl cuprinse imediat, iar ziarele englezești din zilele care urmară Îi dădură dreptate. Dar mai era un element de ambiguitate, de care se agățau, Într-un impuls ușor de Înțeles, sora și celelalte rude ale lui Fenimore. Fusese bolnavă și zăcuse la pat timp de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]