2,305 matches
-
pe undeva, ca legionar, iar bătrânele se arătau - cu discreție, căci erau dintre aceia care în orice împrejurări își păstrează cumpătul și demnitatea - îngrijorate de soarta lui. Deși îmi era milă de bietul băiat, de altfel o fire posomorâtă și enigmatică, pe mine soarta legionarilor ascunși mă lăsa rece: însemna că mă vindecasem... Și cum era să nu mă fi vindecat, când întreaga mea sensibilitate și alcătuire spirituală se deschideau spre alte orizonturi? Scriam poezii influențate de pictura franceză, direct inspirate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
intențiilor de acțiune din proiectele urbane arată că, pentru tehnicienii urbaniști și pentru majoritatea aleșilor, credința în influența considerabilă a formelor urbane asupra funcționării vieții sociale rămâne la fel de vie ca pe timpul urbanismului progresist. Obiectivul de ansamblu, la fel de recurent pe cât de enigmatic, de ameliorare a "lizibilității spațiului urban" reflectă persistența dorinței de a stăpâni orașul. Urbanismul rămâne animat de preocuparea de a ordona și de a numi teritoriile, de a împărți și a marca spațiul urban. Rezultă o fascinație pentru infrastructuri și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
universitară ... fiind cooptată între cadrele didactice ale Facultății de Filologie de la Univ. "Al.I.Cuza" din Iași ... De acolo, a fost "detașată" în Franța ... unde, concomitent cu alte activități enumerate anterior, a elaborat, susținut și publicat teza de doctorat asupra enigmaticului filozof român-francez Emil Cioran. Revenită la Catedra de franceză a Facultății de Litere din Iași în anul 2002, și-a continuat activitatea didactică, cu aprecieri laudative, și pe cea științifică prin publicarea unor volume de răsunet editorial, atât în Franța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic sau hilar, mai mult sau mai puțin activ, eroul bizar e foarte viu și cu atât mai captivant cu cât rămâne mai enigmatic. Autorul Desperado respinge analiza psihologică explicită, poate pentru că ea a fost marea descoperire a lui Henry James și apoi a Fluxului conștiinței. Mai mult decât gândurile, care nu lipsesc deloc, faptele vorbesc. Avem de-a face cu un erou drogat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plasat în viitor, într-o vânătoare de convenții, la capătul căreia nu mai e nici viitor, nici cuplu, ci realul golit de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare neputincios, până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că nu merge la școala primară. Tatăl e un "profesor răbdător și conștiincios", care-l pune să studieze zilnic câte o pagină de istorie engleză, una de știință și alta din Shakespeare. Clement Harcombe rostește o mulțime de afirmații filozofice enigmatice, care ne adâncesc în lumea de dincolo. Vorbește despre "puterea invizibilului asupra vizibilului". Îi spune piticei Margaret Collins că "nu se petrece nimic pe lume din întâmplare", fiindcă "e o ordine în toate". Înlătură spaimele tuturor. Îi spune lui Mathew
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe patul spitalului, în interiorul unui trup paralizat, ca și cum ar înainta cu interes către momentul nașterii lui, pe care îl percepe ca sfârșitul vieții. Trupul El, Tod Friendly, John Young, Hamilton de Souza, Odilo Unverdorben (toate numele denotând aceeași persoană) e enigmatic. Eul interior se plânge mereu că lumea văzută pe dos nu are înțeles. La început nici romanul nu pare să aibă înțeles. Dialogul e scris de la coadă la cap (răspunsul înaintea întrebării), dar nu avem nicio indicație că mergem fizic
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
avem și ne face să ne simțim vinovați de neștiința noastră, ca și cum am avea obligația să fim în cunoștință de cauză, să știm cartea înainte chiar de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem și o declarație a autoarei de ultimă oră, care dă semne de tristețe, de oboseală: Ești mereu mai sceptic, totul e din ce în ce mai enigmatic, mai superificial, mai ales viața publică. Nu mai înțelegi de ce, cum de te-ai lăsat antrenat. Tot mai des rămâi mut, fiindcă ceea ce ai de spus e mult prea dezagreabil. Între slăbiciune și forță, romanele lui Lessing se constituie într-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter "comedii ale amenințării", mulți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge vârsta, află cheia ascunsă. Sensul vieții este poezia. Martor ocular e un poem enigmatic, o întrebare de fapt. Începe la timpul trecut și se încheie cu un semn al întrebării. S-a întâmplat ceva, înțelegem, dar acel ceva e departe de "spectacolul strălucirii ori speranței". "Căderea" dintr-o zi "banală" se încheie cu o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui aveau drept țel să afirme, "Prieteni, nu așa trebuie să trăiți". Dacă există un sens adânc în opera mea, nu poate fi mai adânc decât atât. Prietenii mei scriitori scoțieni (am o droaie) mă consideră vorbăreț, hazliu și deloc enigmatic. Ca și mine, sunt socialiști care au crescut fără încredere în guvernele URSS ori SUA, fiindcă ni se par corupte și nedemocratice dictaturile unui singur partid și capitalismul neținut în frâu. Ca și mine, nici ei nu țin de o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un *tumul sau un *cairn, dolmenul, masă de piatră, este în esență o cameră funerară. Menhirele sau "pietrele lungi"sînt din punct de vedere cronologic mai puțin sigure și au putut fi făcute în epoci mai tîrzii. Rolul lor rămîne enigmatic, chiar și cînd e vorba de aliniamente precum cel de la Carnac. Construirea acestor mari monumente, ca acelea de la Barnenez în apropiere de Morlaix sau tumulii de la Bougon (Deux-Sèvres), presupune o societate organizata și ierarhizată; apariția acestor forme originale de arhitectură
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bogăție sînt mai nete și, cu ele, conflictele și tensiunile se multiplică, dînd războinicilor și șefilor un rol preponderent reflectat de marii tumuli funerari individuali. Se regăsesc aici semnele puterii și ale bogăției: obiecte din aur (*semilune, bijuterii sau încă enigmaticul con de aur de la Avanton în departamentul Vienne), coliere de *ambră sau din pastă de sticlă, de fabricație locală sau importate. Astfel, înainte chiar de civilizația de la Micene în Grecia, țara noastră cunoaște o dezvoltare originală. Protoistoricii disting trei faze
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dreptului în secolul al XIII-lea, pune din nou la loc de cinste noțiunile dacă nu cuvintele de stat și de suveranitate. Domnia lui Filip cel Frumos (1285-1314) este caracteristică din acest punct de vedere. Acest rege este o personalitate enigmatică, cunoscut mai ales pentru a-i fi condamnat pe templieri și pentru a fi abuzat de puterile sale în domeniul monetar: a fost acuzat că ar fi fost falsificator de bani; dar sensul domniei sale este foarte clar. Proclamînd că regele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și a cultului, leviții, neam sacerdotal, nu primesc teritoriu, ceea ce simbolizează, în existența cotidiană, distanța/retragerea/transcendența divinului față de treburile civile ale poporului. în sfîrșit, experiența exilului și a suferinței, atît de acută în tradiția iudaică, pune în fața conștiinței credincioase enigmatica retragere a lui Dumnezeu din istoria exterioară, chipul lui slab ori distant în raport cu această istorie. Odată cu dărîmarea celui de-al doilea Templu și cu trecerea comunității ebraice în diaspora, Prezența divină nu mai are un sanctuar în jurul căruia să se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a porni dintr-o liniște mare, dintr-o împăcare paradisiacă, dintr-o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând ce s-a deschis Și juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața e privită în Momente biografice ca un motiv de recapitulări ale semnelor care
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
să știm, de asemenea, că există emisiuni în care unii experți (veterinari, de exemplu) dau sfaturi la telefon; în lipsa informațiilor respective, n-am ști despre ce "corespondent" este vorba. Al doilea scenariu permite înțelegerea relației de opoziție ("dar..."), a priori enigmatică, între a fi invitat la un pahar și a se descrie folosind trăsăturile celei mai bune prietene; în scenariul flirtului, un bărbat invită o femeie să iasă la un pahar ca preludiu la o acțiune de seducere. Pe de altă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
exclud un minim de categorii de cititori (public "generalist"). Această opoziție este confirmată de analiza titlurilor celor două articole: cel din Le Courrier picard este un simplu rezumat al narațiunii, în timp ce titlul din L'Équipe asociază rezumatul (subtitlul) unui titlu enigmatic ce deturnează cititorul în mod ludic către textul Bibliei, care povestește crearea lumii. Imitație ce nu are nici o intenție satirică, pentru că nu există nici o relație între frazele din Biblie și fraza rezultantă; este vorba numai de a crea o conivență
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fața întoarsă din veacul mizeriei adamice către Hristosul lumii, a cărui venire pe pământ au presimțit-o nebulos și au vestit-o sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt invenții ale vreunui călugăr ignorant, ci sunt citate din operele acestor scriitori păgâni, culese din literatura patristică. Apologeții și Sfinții Părinți le-au subliniat în atenția lumii păgâne ca dovezi că și această lume păgână participă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a sfârșit în noaptea groaznică a nebuniei, nu înseamnă că nebunii devin poeți de geniu. Afară de aceasta, nu toți oamenii de geniu sunt clienți ai casei de nebuni sau ai clinicilor psihiatrice. Ipoteza patologică, dimpotrivă, pune într-o lumină mai enigmatică apariția geniului. Căci dacă la mii și mii de nefericiți, aceeași boală se manifestă ca o pustiire subnormală a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul nu i-ar înlesni înțelegerea prin lămurirea din ultima strofă: Prefigurez un gând zeiesc al lumii Ce-și dibuie pe forme bucuria Și răsădește-n moliciunea humii Tăria tainei mele, fecioria. Cuvântul fecioria aruncă în urma lui, peste toată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care nu poți spune dacă e femeiască sau bărbătească. Înclinarea ușoară a feței face ca linia ochilor și curba zâmbetului să fugă paralel cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
către taina nedezlegată de dincolo de tablou. Toată puterea fluidă ce se desface din figură și din gest se ridică și te smulge cu ea spre această taină a veșniciei. Ioan Botezătorul e inițiatorul lumii pe drumul crucii lui Hristos. În enigmatica viziune a lui Leonardo, el nu apare ca o figură istorică, ci ca un înger în trup, coborât aici de sus, ca o revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun zâmbet straniu și enigmatic, „ce nu se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo da Vinci. Ca să înțelegem regiunea supranaturală de unde vine, trebuie să adăugăm că Dostoievski își definește eroul ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]