1,982 matches
-
chiar în nuvele și în poezie, atacarea temelor noi a avut multe lacune. Uzina, cu tot procesul minunat de transformare a omului în avântul muncii socialiste, este foarte palid reprezentată. Aspectele luptei de clasă sunt incomplete, adeseori autorilor le scapă esențialul, forța motrice a mișcării înaintate - clasa muncitoare și avangarda ei - partidul. Apoi lipsesc lucrări mai substanțiale despre principalele evenimente. N-am întâlnit nici cel puțin un volum care să zugrăvească cu mijloace artistice 23 August 1944, nemaivorbind de altele ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
minerale, băi de soare etc., sunt modul extrem, cel mai frecvent, prin care încă mai reușim să aducem sănătatea și pentru o medicină alopatică supertehnicizată, unde omul devine obiect și nu subiect, cum ar merita pierzându-se din vedere tocmai esențialul: sufletul de cele mai multe ori este chiar mai bolnav decât ființa trupească [Pîrvulescu, 2005]. Programele actuale de sănătate cuprind măsuri diverse, testate anterior prin studii pilot, pe eșantioane limitate. Se impune în continuare extinderea acestora la întreaga populație cu risc, dar
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
Și ceea ce nu putem ține minte doare, cu atât mai mult cu cât prezentul e sărac în incidente. Teoria Virginiei Woolf descria astfel narațiunea modernistă: ... atomi nenumărați; cad, se transformă în luni, în marți, și totul depinde de ce a fost; esențialul nu e acum, ci atunci; iată de ce, dacă autorul ar fi liber, iar nu robul convenției, dacă ar putea scrie ce-i place, nu ce se așteaptă de la el, dacă și-ar putea exprima în scris ce simte în loc să asculte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mondial. Căutăm detalii edificatoare. Aflăm că eroul a fost doctor în lagăre. Aflăm mai multe despre familia lui, tinerețea, copilăria, și în final el e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a redat demnitatea și viața. Dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reciti, în cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant ca și a citi pentru prima oară. E poate mai chinuitor, suntem mai nerăbdători să dăm de miezul istoriei, care a trecut neobservat datorită faptului că atenția ne-a fost abătută de la esențial. Această relectură oarecum polițienească stimulează curiozitatea și ne împinge pe un drum neașteptat. În chip cu totul special, textele lui Ishiguro suferă dacă nu sunt recitite. Ele sunt făcute să ne dea de furcă, să nu se dezvăluie, să ascundă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea că esențialul există dincolo de certitudine, de real și palpabil, poezia lui George Szirtes clădește un spațiu de siguranță, de intimitate împărtășită, care apără trăirea. "Sufletele animalelor" ard "pe dinăuntru" și se arată ca un abur, iese din ele odată cu respirația și lasă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e. Nu m-am gândit până acum la asta, și chiar ai dreptate. E un mod de a mărturisi că nu putem plonja definitiv din trecut în prezent ori invers. E nereușita alchimistului care nu poate să facă aur. Dar esențialul în alchimie nu e să faci aur, ci să tot încerci la nesfârșit, și cred că asta vreau eu să spun. Student: V-ați identificat vreodată cu vreun personaj ori scrieți detașat? PA: Nu m-am identificat niciodată cu niciunul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altă perioadă e imperioasă în ce mă privește, și vreau să și trăiesc în ea (sigur, nu la propriu, că nu se poate), s-o locuiesc. E la fel de important să mă mișc în ea, ca un fel de turism virtual. Esențialul rămâne totuși nevoia de a înțelege. Există atâtea locuri din viață și istorie despre care n-am idee deloc și pe care am încercat, pe cât am putut, să le pricep... Student: Ați recurs vreodată la scris fiindcă ați vrut să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi. Cultul său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-și regândească destinul. Unele principii-ghid existau deja în lume, ca și dorința omului de regăsire a sinelui primordial: Karma (legea) brahmană, meditația budistă, introspecția socratică, mai vechea Thora (legea mozaică), nemurirea Zalmoxiană a spiritului. Tuturor acestor orientări arhetipale le lipsea esențialul indus de dincolo de ele, le lipsea puterea religiei, adică aceea de a uni (re + ligo = a relega), realitatea superioară relevată prin pioșenie (întoarcere spre Dumnezeu), cu filosofia, în sensul ei originar și cu morala. În acest context apare creștinismul. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul poate să-și asume separarea și diferențierea în autonomie” (R. Doron, 1970, p. 31). Dobândirea independenței față de părinți, adaptarea la propria maturizare sexuală, decizia și pregătirea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
care Faust conversează cu spectatorii, care sunt invitații serbării baroce servite la niște mese imense, oferind episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur și simplu o arie de cercetări potrivită. Esențialul constă în a găsi relația spectator/actor potrivită fiecărui tip de spectacol și de a încarna decizia în aranjamente fizice." 3. Un teatru politic Dacă, în secolul al XX-lea, teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski doresc să-i redea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
moare în 1942. De aceea opera lui teoretică, mult timp dispersată, fiind interzisă în URSS, nu a fost decât târziu tradusă în Franța. În 1963 apare o primă lucrare, intitulată Teatrul teatral, apoi, în 1980, Scrieri despre teatru care grupează esențialul operei sale. Estetica sa formalistă a fost totuși cunoscută imediat. Datorită imensului succes al regiei sale pentru Revizorul lui Gogol, în 1926 vine să producă piesa la Paris la cererea lui Gaston Baty. Meyerhold se arată deosebit de sever față de naturalism
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altfel, are o mare admirație. Realismul decorurilor, costumelor și machiajului slăbește, după părerea lui, drama, a cărei forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata spectacolului care-și pierde dinamismul. Timpul este prețios pe platou", afirmă Meyerhold, convins că nu ar putea fi reținută atenția publicului prea mult timp și că lentoarea dăunează conciziei cerute de arta scenei. El le reproșează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Împrumută de asemenea unele dispozitive din teatrul oriental, în special podul din teatrul japonez ce traversează spațiul destinat spectatorilor, de la culise la scenă, dând intrării actorului pe scenă caracterul unei veritabile apariții. 3.2. Distanțarea brechtiană Scrierile despre teatru reunesc esențialul operei teoretice a lui Brecht (1898-1956) care a fost în același timp autor dramatic, regizor scenic și teoretician. Din cauza evenimentelor politice care despart Franța de Germania timp de mai multe decenii, venirea fascismului începând din anii treizeci, apoi al doilea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
elementul necesar și fundamental al cultului (deși din alte puncte de vedere are o importanță majoră), ci acțiunea pe care el o exercita, adică poziția și specializarea pe care o deținea În cadrul celor trei funcții de bază. Așadar, pentru credincios, esențialul era să găsească zona corespunzătoare nevoii pe care o avea În clipa respectivă; numele zeului care se ocupa de ea fiind o problemă de importanță secundară. 2. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "2. ZEII PRIMEI FUNCȚII" Structura tripartită a panteonului indo-european este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
determinată de faptul că Frigg este probabil dublura lui Freyjaxe "Freyja", aceasta fiind sora lui Freyr: este vorba deci despre divinități care nu numai că aparțin aceleiași sfere funcționale, ci, mai mult, sunt plasate chiar În același mediu familial. Însă, esențialul constă În faptul că cei trei zei venerați În templul respectiv alcătuiesc o triadă, ai cărei membri sunt, fiecare dintre ei, reprezentatul câte unei funcții, urmând Împărțirea tipică a panteonului. Este imediat clar cazul lui Freyrxe "Freyr", zeul celei de-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Apocalipsului Biblia descrie anticipat sfârșitul ultim al întregii istorii, adică sfârșitul lumii. În câteva cuvinte, Biblia conține istoria lumii de la început până la sfârșit. Istoria este parțială și fragmentară și nu pretinde în nici un fel să fie exhaustivă, ci să spună esențialul despre lumea noastră. Afirmă că știe cum a fost creată, cum s-a constituit, de ce există, care este vocația umanității în univers și cum se va sfârși universul pe care îl cunoaștem. Istoria povestită în Biblie este istoria acestei lumi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Sargon al II-lea își atribuie o parte a realizării, în timp în realitate, după moartea tatălui, s-a mulțumit să întregească cucerirea și să organizeze noua provincie a imperiului său. Oricum ar fi, Biblia și cronicile asiriene concordă asupra esențialului. Biblia mai scoate în evidență un alt aspect al lucrurilor, esențial pentru ea: dedică un lung paragraf cauzei religioase a catastrofei (2Rg 17,7-23). Asupra acestui aspect, autorii cărții se aseamănă cu istoricii moderni care nu se mulțumesc doar să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aibă însă o burghezie. Adăuga: "Viața noastră politică trebuie să plătească pentru acest păcat originar al minciunilor, iar acest păcat originar înglobează toate sferele vieții (noastre) publice, cultura, civilizația, economia națională, totul semănînd cu un cadru distorsionat care nu corespunde esențialului, conținutului adevărurilor ce vin din trecutul îndepărtat, din adîncul existenței noastre înseși"10. Exista foarte mult adevăr în analiza cvasijunimistă a lui Carol, dar ofereau oare desființarea sistemului parlamentar și coruptul său "regim personal" o alternativă mai bună? Carol voia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parte, de ce depinde modul în care oamenii reacționează (diferit) față de măsurile luate pe linie managerială, de ce se practică diferite concepții de management al resurselor umane, cum să evaluăm eficacitatea societală a unei strategii sau alta a managementului resurselor umane etc. Esențialul nu este de a aplica o serie de măsuri, ci de a ști cum să gândim pentru a lua măsurile dorite, aplicabile și benefice. Pornind de la această cerință legată de modul de acțiune în managementul resurselor umane, vom pune în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cu salariații. Ce implică acest „spațiu” de acțiune? Managementul resurselor umane în cadrul serviciilor publice este, în foarte mare măsură, un management al relațiilor de comunicare. Specificul relațiilor de comunicare în cadrul serviciilor publice constă în dublul proces de prelucrare a mesajelor. Esențialul în managementul resurselor umane din serviciile publice se referă, pe de-o parte, la capacitatea de a transmite mesaje corecte și inteligibile, și pe de altă parte, la capacitatea de a se asigura o decodificare corectă. Codificarea se referă la
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
formulare a strategiei (schema 20): Schema 20. Formularea strategiei<footnote Ibidem, p. 65. footnote> - Rezultate Intenția strategică implică scopurile și obiectivele, combinând o viziune asupra viitorului cu intenția de a face ca această viziune să devină o realitate (schema 21). Esențialul constă în a face ca această intenție să fie acceptabilă pentru indivizii și grupurile care alcătuiesc așa-numiții stakeholders (posesorii legitimi de interese legați de o organizație)<footnote „Stakeholders sunt orice grup cu un interes în activitatea și rezultatele unei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
acesteia este abordabil în mod divers; această precizare diversă a conținutului divers al managementului resurselor umane are la bază (printre factorii care generează diversitatea) tipul de management specific unei organizații și în consecință, viziunea asupra resurselor umane însele; de aceea, esențialul în analiza managementului resurselor umane se va plasa asupra evaluării tipurilor de strategii în managementul resurselor umane, ca un aspect al tipului însuși de management practicat. Pentru cei care studiază managementul resurselor umane, analiza conținutului strategiilor este un prilej de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la „respectarea” cât mai fidelă a unor „reguli” și „tehnici” general admise. Așa cum am mai avut ocazia să subliniem, managementul resurselor umane (în general managementul, în ansamblul său) nu se învață ca și când ar consta din adevăruri bine elaborate și probate, esențialul constând în a „aplica” exact cele ce se cer a se aplica. Să ne obișnuim cu teza esențială conform căreia, managementul resurselor umane este un demers în care experiențele acumulate și formularea de expresii teoretice se cer a fi luate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]