1,985 matches
-
și în final cu româna literară „ausbau” în decursul secolelor XIX și XX. Denumirea de dician este tradițională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se știe cert de unde se trage; Vasile Pârvan și George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetății Vicina, menționată în sursele medievale și sediu al perihoretului (περιχωρήτης) Iachint de Vicina (primul metropolit al Țării Românești). Nu se știe precis unde era situată Vicina: unii autori o localizează sub Tulcea actuală, alții în preajma
Graiul dician () [Corola-website/Science/330499_a_331828]
-
apare ca polisemic, în altul ca omonim al altui cuvânt, din cauza faptului că nu totdeauna se poate distinge net polisemia de omonimie. S-au încercat diferite criterii pentru a face distincția, dar fiecare are limite. Unul din criterii ar fi etimologia. Dacă două cuvinte sunt identice, dar se știe sigur că provin de la două cuvinte diferite, sensurile lor fiind complet diferite, fără nicio legătură între ele, este vorba de omonime. Un exemplu este în limba engleză "plane" „rindea” vs. "plane" „avion
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
bouspret"), verbele se integrează în sistemul de conjugare francez (de exemplu "gémir" în conjugarea a doua), de la ele s-au derivat alte cuvinte pe teren francez ("bijou" > "bijoutier", "bijouterie"; "gémir" > "gémissement" „geamăt”, "camarade" > "camaraderie"). Uneori împrumutul ia formă franceză prin etimologie populară. Astfel, sintagma engleză "country dance" „dans de la țară” a devenit în franceză "contredanse", primul element fiind interpretat greșit ca fiind "contre" „contra”. Cuvântul împrumutat poate fi integrat fonetic și morfologic, dar să fie simțit totuși ca un împrumut, dacă
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Mircea Moț, nu din motive extraestetice (...), ci pentru rafinamentul narațiunii, trădând prozatorul Rogoz, pentru eul spectaculos care se simte în spatele rostirii, al cărui portret se poate contura de către cititor sub semnul unei aventuri singulare.” Profesorul Viorel Rogoz este pasionat de etimologia unor cuvinte arhaice din limba română, unele persistente și în graiul oșenilor. Lansează o ipoteză senzațională, și anume că oșenii sunt urmașii celților... Primul său contact cu Țara Oașului a fost în vremea studenției, când, pregătind o comunicare pentru Sesiunea
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
denumit rooibos (în special în Africa de Sud), sau, uneori, "redbush tea" (mai ales în Anglia). Ceaiul a fost popular în Africa de Sud de-a lungul mai multor generații și este consumat în prezent în mai multe țări. Uneori este denumit rooibosch conform etimologiei neerlandeze vechi. crește de obicei în Cederberg, o mică zonă muntoasă din provincia sud-africană Western Cape. În general, frunzele sunt oxidate (sau " fermentate" - denumire comună în terminologia prelucrării ceaiului). Acest proces duce la obținerea culorii distinctive roșu-brun a ceaiului Rooibos
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
lexicologiei, după alții, frazeologia ține de lexicologie și de sintaxă. Frazeologia are de fapt un caracter mai larg interdisciplinar, dat fiind că unitățile frazeologice sunt studiate din mai multe puncte de vedere: lexical, sintactic, stilistic, semantic, având legătură și cu etimologia. Necesitatea tratării unităților frazeologice în dicționare face ca și lexicografia să se ocupe de acestea. Frazeologia mai are legătură și cu pragmatica, sociolingvistica, psiholingvistica, ba chiar și cu cultura în general. Delimitarea obiectului de studiu al frazeologiei este de asemenea
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele constă în faptul că pasiunile, așa cum sugerează și etimologia cuvântului (din verbul latin "patior": „a suferi, a păți”), sunt de natură pasivă, adică experiența lor este provocată de un obiect exterior subiectului. În schimb, în psihologia contemporană, o emoție este concepută în general ca un fenomen ce se desfășoară
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
zile odată la fiecare șapte ani, când devine vizibilă dar nu poate fi atinsă. Probabil, are rădăcini similare cu alte insule mitologice despre care se spune că există în Oceanul Atlantic, cum ar fi Atlantida, Insula Sfântului Brendan și Insula Mam. Etimologia numelor Brasil și Hy-Brasil este necunoscută, dar în tradiția irlandeză se crede că derivă din "Irish Uí Breasail" (însemnând "descendenți (de exemplu, ai clanului) Breasal"), unul dintre cele mai vechi clanuri din nord-estul Irlandei. cf. irlandezei vechi: "Í": insulă; "bres
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
un lexic bogat în cuvinte derivate și cuvinte compuse. Cuvinte de origine galică certă (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual (vezi exemple în Lexicul limbii franceze, Substratul galic). În afară de acestea mai sunt probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dualismul binelui și răului; adepții săi îl venerează pe Ahura Mazda . Numele sărbătorii este dat, de fapt, de un cuvânt compus, de origine persană, format din cuvintele "nev", „nou”, și "ruz" „zi”, cu înțelesul de „ziua cea nouă”. Prin chiar etimologia cuvintelor care intră în alcătuirea denumirii sale, sărbătorea implică, așadar, ideea de renaștere, de reînnoire, de început al unui nou ciclu. Sărbătoarea, care în Iran se numește "" și simbolizează urcarea pe tron a regelui Jamshid, poartă în unele zone din
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
τρίβω" (tribo - a freca). Din această cauză tribadele erau considerate cele mai vulgare dintre lesbiene. Prostituatele ateniene erau clasificate în mai multe categorii. Pe treapta cea mai de jos a ierarhiei se găseau cele denumite "πόρναι" (pornai), care așa cum indică etimologia sa, provenind din grecescul "πέρνημι" ("pernemi", a vinde) sunt în general sclave, proprietate a unui "πορνοϐοσκός" ("pornoboskós," proxenet) care literal înseamnă „păstor de prostituate”, ce achită o taxă pe venitul pe care acestea îl produceau. Proprietarul putea să fie doar
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Mizantropia este definită drept o lipsă de încredere, dispreț, ura față de specia umană sau față de natura umana. Etimologia termenului o găsim în limba greacă, în termenii μῖσος ("misein", ura) și ἄνθρωπος ("antropos", om, uman). Mizantropia a fost asociată cu anumiți scriitori de satire, precum William S. Gilbert (en: I hate my fellow-man) și William Shakespeare (Timon din Atena
Mizantropie () [Corola-website/Science/332735_a_334064]
-
Kant, filozofia critică sau idealismul critic reprezintă o mișcare care vede în criticism drept principalul atribut al filozofiei; acesta considera criticismul drept considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filosofice. Etimologia termenului provine din "kritikos-krinein" (techne), „arta judecarii”. Kant argumenta că, deși rațiunea poate fi un instrument folositor, ea trebuie atent controlată pentru a nu accepta unele lucruri fără dovezi. În acest cadru apare procesul numit „metoda critica”, proces prin intermediul căruia
Filozofie critică () [Corola-website/Science/332745_a_334074]
-
O maximă reprezintă un enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită. Termenul își are etimologia în termenul de origine franceză "maxime" și în termenul latin "maxima", scurtat din expresii precum "maxima propositio, maxima sententarium". În etica deontologică, maximele sunt principii subiective de a acționa: „exprimă regula practică care determna rațiunea conform condițiilor subiectului”. Diferența dintre
Maximă (filozofie) () [Corola-website/Science/332750_a_334079]
-
a (etimologie ) este calitatea unui text de a fi ușor de citit și înțeles. De-a lungul timpului, au fost dezvoltate mai multe criterii pentru evaluarea lizibilității. Unul dintre acestea este viteza de citire. a a fost cercetată în amănunțime în secolul
Lizibilitate () [Corola-website/Science/332874_a_334203]
-
Psellos (secolul al XI-lea) par să fie interpolări posterioare. Înainte de redescoperirea oficială în Renaștere, lucrarea circulase totuși în Anglia medievală, întrucât Robert Grossetête (1175-1253) a tradus pasaje substanțiale într-un carnet de notițe pentru uzul său personal. Mai multe etimologii au fost luate în seamă pentru acest nume de "Suidas" sau de "Suda". În 1998 Bertrand Hemmerdinger considera că Suidas este numele creatorului sau al coordonatorului grupului de compilatori au lexicului. O altă interpretare explică titlul ca fiind un acronim
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
considerată rațională în esență și aplicația ei înțeleasă ca o activitate bazată pe o judecată sănătoasă. Există de asemenea un aspect al compasiunii ce privește o dimensiune cantitativă, astfel încât compasiunii individuale îi este oferită proprietatea de ”adâncime”, ”vigoare” sau ”pasiune”. Etimologia termenului ”compasiune” este latină, însemnând ”co-suferință”. Mai implicată decât simpla empatie, compasiunea adesea ridică o dorință activă de a atenua suferința altuia. Compasiunea este adesea, deși ne-inevitabil, componenta cheie în ce se manifestă în contextul social ca altruism . În
Compasiune () [Corola-website/Science/333043_a_334372]
-
una din primele sarcini ale Academiei Române, aceea de a crea un dicționar al limbii române. Primele persoane încredințate cu această misiune au fost A.T. Laurian și Ion C. Massim, care au imprimat un caracter latinist demersului. Astfel, ei situau etimologia cuvântului Slatina în "stella latina". În urma criticilor românești și străine și persiflărilor, misiunea redactării unei noi versiuni a dicționarului i-a fost încredințată lui Hasdeu. Acesta însă nu s-a mărginit la cadrul impus de Academie și de regele Carol
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
de stil cu nevăstuici care „sug ouă”. Articolul mai menționează că exprimarea este improprie, deoarece nevăstuicile nu au mandibula configurată în așa fel încât să poată suge ouă sau sânge. "Metamorfozele" lui Ovidiu pot fi o sursă anterioară pentru aceeași etimologie. Ovidiu descrie cum Iunona ordonă zeiței nașterilor - - să împiedice pe Alcmena să-l nască Hercule. Servitorul Alcmenei - Galanthis - a observat-o pe Lucina cum stătea în apropierea camerei de naștere și că aceasta previne nașterea prin mijloace magice. Galanthis iese
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
pseudoștiințifice care ajung în mod vag la cunoștința lor, dar și ea are ca element comun respingerea identității rome. O afirmație auzită din partea unor rudari din Oltenia este că aceștia ar fi descendenții direcți ai dacilor. Alt mit pornește de la etimologia populară a cuvântului „rudar”, care ar fi derivat de la „rudă”. Când românii au ieșit din Turnul Babel, unii ar fi întrebat: „Śińe vińe [cu noi]?” și răspunsul ar fi fost „Păi și rudele noastre, rudarii”. În Bulgaria s-a consemnat
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Când românii au ieșit din Turnul Babel, unii ar fi întrebat: „Śińe vińe [cu noi]?” și răspunsul ar fi fost „Păi și rudele noastre, rudarii”. În Bulgaria s-a consemnat credința în originea tracă. Tot în această țară, pe baza etimologiei populare, conform căreia cuvântul „rudar” ar veni de la cuvântul slav "rod" („neam, clan”), s-a întâlnit ideea că rudarii ar fi descendenții primelor clanuri bulgare venite în Balcani. În legătură cu ocupația tradițională a rudarilor, în Bulgaria s-a înregistrat explicația cum
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Inocența (sau nevinovăția) este o lipsă de vinovăție cu privire la orice fel de crimă sau delict. Într-un context juridic, nevinovăția se referă la lipsa oricăror dovezi juridice cu privire la vinovăția unei persoane. Substantivul românesc "inocență" are etimologie multiplă: : „inocență”, „naivitate” și : „calitatea de a nu fi vătămător”, „blândețe”, „nevinovăție”, „caracter frumos”, „virtute”, probitate”, „curățenie morală”. La rândul său, substantivul francez "innocence" este un împrumut din latină: "innocentia". Etimologia cuvântului latin "innocentia" este legată de rădăcina indo-europeană "Nek-
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
juridice cu privire la vinovăția unei persoane. Substantivul românesc "inocență" are etimologie multiplă: : „inocență”, „naivitate” și : „calitatea de a nu fi vătămător”, „blândețe”, „nevinovăție”, „caracter frumos”, „virtute”, probitate”, „curățenie morală”. La rândul său, substantivul francez "innocence" este un împrumut din latină: "innocentia". Etimologia cuvântului latin "innocentia" este legată de rădăcina indo-europeană "Nek-", "Nok-", care are semnificația „a cauza moartea cuiva” (rădăcina "Nek-" s-a transmis, în limba română, în verbul "a îneca" [în+neca], care este moștenit din latină: "neco", "necare": „a ucide
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
conotația o viziune optimistă asupra lumii, în special în cazul în care lipsa de cunoștințe provine dintr-o lipsa de ilegalitate, întrucât o mai mare cunoaștere vine de la a face rău. Această conotație poate fi conectat cu un popular falsă etimologie explica "nevinovat" ca însemnând "nu știe" (latină "noscere" (A ști, a învăța)). Real etimologia este de la general negarea prefixul "în-" și latină "nocere", "rele" sau "vinovat". Persoanele care nu dispun de capacitatea mentală de a înțelege natura faptelor lor pot
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
cunoștințe provine dintr-o lipsa de ilegalitate, întrucât o mai mare cunoaștere vine de la a face rău. Această conotație poate fi conectat cu un popular falsă etimologie explica "nevinovat" ca însemnând "nu știe" (latină "noscere" (A ști, a învăța)). Real etimologia este de la general negarea prefixul "în-" și latină "nocere", "rele" sau "vinovat". Persoanele care nu dispun de capacitatea mentală de a înțelege natura faptelor lor pot fi considerate ca fiind nevinovate, indiferent de comportamentul lor. Acest sens vine de la utilizarea
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]