2,011 matches
-
Ringgren, transl. John Ț. Willis, Revised Edition, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan. Acest monument de erudiție colectivă a celor mai prestigioși bibliști protestanți prezintă lemele în ordinea din dicționarul ebraic pe rădăcini. Informația este structurată astfel: 1. etimologia respectivei rădăcini; 2. delimitarea familiei de cuvinte; 3. stabilirea împrumuturilor și transferurilor semantice; 4. construirea câmpului semantic și delimitarea lui prin examinarea relațiilor de sinonimie și antonimie; 5. analiza sintactica pentru a se depista trăsăturile distinctive ale lexemelor (se consemnează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să refacă și să completeze lucrarea lui Ghaz"l. Textul sau este aproape de două ori mai lung și, spre deosebire de predecesorul său, a dezvoltat mult partea propriu-zis lexicografica. Prezintă amănunțit diferitele interpretări care s-au dat fiecărui termen și opiniile cu privire la etimologie. Citează de fiecare dată definiții foarte precise ale maeștrilor sufi (pe care ii numește și el al-maš"yiƒ) în legătură cu semnificația numelor divine. Arareori însă dă numele acestor maš"yiƒ. Cand o face, sunt nume cunoscute, ca: ‘Abd All"h b
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
subiect, delimitează sfera de interes a propriului studiu, ce exclude aspectul „spiritual”, mistic al comentariului numelor divine, limitându-se la cel lexicografic, în sens larg, preocupat de „stabilirea semnificației sau a semnificațiilor posibile ale unui calificativ divin, ținând seama de etimologie, de utilizarea în limba curentă, în Coran dacă e cazul, precum și de ceea ce se știe despre Dumnezeu, de ceea ce spune despre El Coranul, de modul în care șIslamulț își reprezintă ființă Lui, acțiunea Lui în univers, relația Lui cu omul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
DM „Dieu”; YA „Allah”; Arb „God”. Daniel Gimaret, în a sa carte de referință citată mai sus, spune că aproape toți lexicografii arabi au considerat că este vorba de un nume derivat de la o rădăcină arabă, și deci având o etimologie, și doar unul singur, ‚all b. A≤mad, a menționat și posibilitatea ca el să fie un nume propriu instituit ca atare (mawdó‘), principalul său argument fiind de ordin gramatical: elementul al este nedisociabil de restul; în formulele de invocare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
său argument fiind de ordin gramatical: elementul al este nedisociabil de restul; în formulele de invocare, el subzista doar în cazul lui All"h (se spune y" Ra≤m"n, dar y" All"h). Divergențele încep când este vorba de etimologie: de la rădăcina ‘LH, WLH, LWH sau de la persoană a III-a masculin a pronumelui personal? În ipoteza că All"h ar veni de la al + il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nenorocire. Același verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha bi„a se statornici (undeva)”: All"h este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe il"h de la waliha îl", „a dori cu ardoare, a tânji după”: All"h e dorit de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Arb „the Everlasting Refuge”. Apare o singură dată, la v. 112, 2. Sensul lui nu a putut fi stabilit cu certitudine, după cum se poate constata și din varietatea echivalentelor propuse de traducători. Comentatorii, și în special lexicografii, care pornesc de la etimologie, si anume de la verbul œamada, „a se îndrepta spre”, interpretează termenul că „Cel spre care ne îndreptăm, la care recurgem în primejdii”112. Acest sens este cel ales de Arberry. R. Blachère îți justifica opțiunea pentru „le Seul” prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru paradigma comicului caragialian, și anume ironia, parodia și grotescul. În cazul fiecăruia se va pleca de la sumare considerații teoretice, probate mai întâi prin textele caragialiene și ilustrate apoi prin opere semnificative din perioadele următoare. 3.1. Modul satiric Dubla etimologie posibilă a termenului de satiră este utilă înțelegerii semnificației acesteia mai întâi ca formă artistică eterogenă ( lat. Satula = salată, amestecătură) și apoi ca manifestare polemică, de reprobare, prin asocierea cu spiritul inconformist, libertin, contestatar, impulsiv și bufon al lui Dyonisos
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist"poate indica, fără prezumție, o anumită maturitate artistică la nivel național. 3.12. Modul umoristic Etimologia, variantele, raporturile cu alte moduri, istoricul abordărilor etc. pot constitui, în cazul umorului, o lucrare în sine de dimensiuni apreciabile. Spre exemplu, bibliografia de dată mai recentă întocmită de Don L. F. Nilsen (Humor Scholarschip. A Research Bibliography) pentru diversele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a cărui notă distinctivă este cea de compasiune, de simpatie și înțelegere față de moravurile și micile defecte percepute ca rezultate inerente ale condiției umane. Cel dintâi aspect este specific persoanelor înzestrate cu așa-zisul "simț al umorului", sens susținut de etimologia termenului (lat. humor, "umoare, secreție glandulară care, după Hipocrat, hotăra dispoziția sufletească a omului"). Autorul cu talent umoristic îmbină tandrețea cu veselia, gravitatea cu surâsul, convertește spiritul în predică jovială, se erijează în moralist bonom care nu sancționează, ca satiricul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autor l-a ajutat să descopere inepuizabile surse de comic provenind din invazia erorilor înregistrate la toate compartimentele sistemului limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular. Amintim câteva semnificative ilustrări ale fiecărui aspect. Astfel, în cuvinte și sintagme construite pe baza unor "etimologii populare"119 precum ,,renumerație", "scrofulos", "lege de murături", ,,fidea", ,,cioclopedică" etc., sau în cele provenite din "hiperurbanisme"120 precum ,,famelie", "nifilist", în neologisme neasimilate de tipul ,,adrisant", ,,bampir", ,,soțietate", intervin mutații fonetice cu efect ilar. Același efect e stârnit de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nenea Iancu. Schița Conferencia, de pildă, înveselește prin intermediul aceluiași tip de conferențiar semidoct "rostogan" din ciclul Un pedagog de școală nouă. Așa cum acesta le explica elevilor înțelesul genului neutru prin exemplul "catârului, carele nu-i nici cal, nici iapă"134, etimologia descoperită în cazul termenului "tanc" este la fel de edificatoare: Englezii, domnilor, sunt oameni încăpățânați. La dânșii nu merge cu to be or not to be, sau, pe românește: zis și făcut. Și, în adevăr, cum spusei adineaori, în ziua de 17
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
uman. Și, deoarece în literatura de specialitate acești termeni apar de multe ori nediferențiați, sinonimi, se impune delimitarea lor teoretică. În delimitarea cât mai clară a planului uman se pleacă de la conceptul de individ și se analizează semnificația lui. Conform etimologiei cuvântului (lat. individuum), noțiunea de individ are prin excelență un sens biologic, sugerând însușirea de unitate indivizibilă a organismului cu mediul înconjurător (mediul natural). Este o unitate biologică ce se afirmă atât în interdependența funcțiilor și organelor între ele, cât
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
încifrat. În ansamblu, textul Fluxului conștiinței se refuză accesibilității. Acest refuz a început ca o absență a incidentului, care a fost înlocuit de emoție și gând. Mai mult de emoție pentru Virginia Woolf și T.S. Eliot, mai mult gând (inclusiv etimologia, ca filozofie a cuvântului) la James Joyce. Evoluția eroilor nu mai aduce în prim plan un trup refuzat categoric de Woolf ci o inteligență în mișcare. Dacă nu e istorie, nu e nici împăcare finală. Lectorul care citește un roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru ca virtutea, legea morală să triumfe. Componenta etică a Jurământului îndeamnă la specializare continuă ca să excludă eroarea, compromisul și compromiterea medicului și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin doceo, -ere = a învăța mereu, căci, bolnavul sigur crede că „doctorul“ le știe pe toate, că este doct în toate ramurile medicinei, științelor medicale și mai mult decât atât. și nu este întâmplător, că din lumea medicilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
caritabilă și experiența medicală empirică s-au dublat pe parcurs, deși, în secolul XII unele Concilii interziceau călugărilor să practice medicina, făcând loc medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din Cartagina, funcționând în Sevilla spaniolă, în cele 8 volume ale Etimologiilor sau Originilor ca și în Despre natura lucrurilor scrise în latină, înscrie texte medicale din înaintașii cunoscuți, cum face și Benedict Crispus episcop de Milano în Comentariul medical, inspirându-se din Pliniu cel Bătrân și Dioscorides. La Monte Cassino, călugărul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Chinuit toată viața de un ulcer devenit incurabil, moare în cursul unei operații, într-o clinică din Viena. B. și-a uimit contemporanii prin bogăția cunoștințelor pe care le stăpânea. A lăsat un număr impresionant de contribuții în filologie, semantică, etimologie, onomastică, toponimie, folclor, etnografie. A scris versuri, a dat traduceri, a fost un distins ziarist. Cele mai multe dintre lucrări se ocupă de etimologii, dar el pune în mișcare un complex de factori, depășind lingvistica. Metoda comparatistă, folosită cu suplețe, le înscrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
contemporanii prin bogăția cunoștințelor pe care le stăpânea. A lăsat un număr impresionant de contribuții în filologie, semantică, etimologie, onomastică, toponimie, folclor, etnografie. A scris versuri, a dat traduceri, a fost un distins ziarist. Cele mai multe dintre lucrări se ocupă de etimologii, dar el pune în mișcare un complex de factori, depășind lingvistica. Metoda comparatistă, folosită cu suplețe, le înscrie într-un orizont enciclopedic. Notele, întinse, dense, oferind sugestii, rectificări, alcătuiesc ele însele un studiu. După Hasdeu, B. a avut cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
enciclopedic. Notele, întinse, dense, oferind sugestii, rectificări, alcătuiesc ele însele un studiu. După Hasdeu, B. a avut cea mai bună pregătire pentru lingvistica comparată prin deplina stăpânire a limbilor clasice, germanice, romanice, slave, a maghiarei. A dat rezolvări definitive în etimologie, dar a fost atras de cuvintele rare, neînțelese (Etimologii, Între filologie și istorie), și de interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
însele un studiu. După Hasdeu, B. a avut cea mai bună pregătire pentru lingvistica comparată prin deplina stăpânire a limbilor clasice, germanice, romanice, slave, a maghiarei. A dat rezolvări definitive în etimologie, dar a fost atras de cuvintele rare, neînțelese (Etimologii, Între filologie și istorie), și de interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
gen pretinde să-i ofere societății o oglindă fidelă. 2.3.1. Amestecul tonurilor Conceput ca un gen complet, drama cuprinde genurile precedente. Louis-Sébastien Mercier, care consacră un întreg capitol din Nou Eseu despre arta dramatică definirii sale, explicitează astfel etimologia termenului: Acest cuvânt este scos din grecescul Δραμα (drama), care înseamnă literal acțiune; și este titlul cel mai onorabil ce-ar putea fi dat unei piese de teatru, căci fără acțiune [nu există] niciun fel de interes, nici viață." (cap
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mari obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de fapt, suntem lipsiți de contextul narativ indispensabil pentru cunoașterea personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astartexe "Astarte". Qos trebuie să fi prezentat trăsăturile complexe ale divinităților naționale deja menționate (Milkom, Kemoshxe "Kemosh"): patron al regelui, războinic, cu trăsături ale vechiului „zeu al furtunii”. Teonimul Înseamnă „arc” și, fără a putea specula prea mult asupra acestei etimologii, s-a presupus existența unei caracteristici vechi a unei zeități a vânătorii care ar face legătura, În ultimă instanță, cu tradițiile biblice legate de Esau. 4. Filisteniitc "4. Filistenii" Filistenii sunt un popor de origine egeo-anatoliană care făcea parte dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei din aceeași generație cu el, chiar și atunci când pot apărea forme ale unei lumi exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades" și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]