3,312 matches
-
artistic par să dea foarte rar naștere la fii și fiice la fel de reușiți În domeniul lor, și bănuiesc că asta vine din faptul că imboldul de a crea, care trebuie să fie Întotdeauna, În parte, același cu nevoia de a evada din realitatea cotidiană, este mai bine Întreținut - În ciuda teoriei educaționale moderne - nu de un mediu propice, plin de Înțelegere și „creativ“, oferit din copilărie, ci de opusul lui, obținut prin „curățire“ și Îngrădirea instinctului natural. (Nouă zecimi din orice creație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
intelectului și al educației, fie pe calea cea mai simplă, și anume având-o la Îndemână - dispare pentru cei mulți, care trăiesc deja efectiv Într-un sistem ajutător În spațiul cosmic, o creație a științei, lipsiți de posibilitatea de a evada, cultural sau economic. Însă problema nu este, sau este minimă, că natura Însăși se află Într-un pericol iminent sau că noi vom pierde legătura cu ea doar pentru că avem mai puțin acces la ea. Un număr de specii, habitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Împușc becațe, am Înaintat aiurea și În ultima clipă am făcut un ocol, poate ca să mă pot orienta. Cel puțin era pe măsura reputației pe care i-o acordase odată un fermier din Moor: parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
inima privind la tine. Smaranda surâde blând, ghemuită la pieptul lui. Hai să petrecem timpul permisiei tale la Sinaia. Ce spui, vrei? Nici nu știi ce bucurie îmi faci! Mi s-a urât de explozii, incendii, ruine, moarte. Vreau să evadez, undeva departe. Sunt însetat de liniște, de spații largi și calme, unde să am tovarăș doar frumusețea ta. Am uitat cum este să trăiești și numai tu mă poți face să-mi aduc aminte! Marius, în viață se întâmplă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la Buchenwald încă din 1937 pentru propagandă comunistă, în timp ce fratele lui mai mare, Jan Milecz, activează bine mersi in cadrul Royal Air Force 142. Cât despre pretinsul locotenent Dussek, a condus o rețea anti-germană încă din 1937. Arestat în 1939, a evadat de sub escortă chiar în ajunul execuției, ca să fie găsit "înecat" în Dunăre. A "reînviat" la Bratislava sub numele fals de Dussek, înflăcărat adept al Reich-ului. După cum vedeți metodele noastre de investigare nu dau greș niciodată. Nu pomenește nici un cuvânt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu mă refer la cazurile strict politice, cum a fost, de pildă, acela al lui Ion Ioanid. Arestat în 1952 sub acuzația de a fi făcut parte dintr-o organizație contrarevoluționară, este condamnat la 20 de ani de muncă silnică, evadează în 1953, este prins și închis din nou, cu o pedeapsă suplimentară, iar în 1964 este grațiat. În 1969 primește aprobarea de a face o călătorie turistică în Elveția și obține azil politic în Germania, unde în 1970, la München
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
vom privi împreună picturile din biserici..." Un ideal de asemenea grație estetică, încât contrastul realității e primit de cititor ca un pumn în obraz. Pe când era elev, Grass s-a înscris ca voluntar la Marina de Război, tocmai pentru a evada din atmosfera lugubră a casei în care locuia, crezând că poate trăi eroic-idealist. Valul l-a dus în Reichsarbeitsdienst în 1942 și, în noiembrie 1944, în Waffen-SS. Elevul de 17 ani s-a trezit aruncat în luptele "ultimei sute de
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
Marina Constantinescu Mergînd cu mașina spre teatrul din Ploiești, încercînd să evadez psihic din acel bară la bară epuizant de enervant, am plonjat, prudent, în amintirile mele legate de spectacolele lui Radu Afrim. Imagini fel de fel mi se derulează, ca la cinematograf, prin fața ochilor. Mi-a plăcut de la început teribilismul lui
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
unde se opriseră și ale mele: era clar, Nineta nu ezitase să curme singură o viață care "nu mai mergea". Acum am o iluminare: nici a mea nu mai merge, adică n-ar mai merge chiar dacă printr-un miracol aș evada și reuși să fug din țară. Îi voi trimite prietenului meu, fostul judecător, un bilețel pe care să scriu un singur cuvînt: Nozinan. El știe ce este acest calmant; e "un băiat foarte bun", cum îi spuneam adesea, când luam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
muncești zece și uneori șaisprezece ore. Pentru cel mai mic murmur, carcera, desculț și fără manta. Câțiva mai bătrâni făcură pneumonii și muriră. Credeam că e vorba doar de un val de represiune, ca să ne învețe minte să nu mai evadăm, dar brutalitățile continuau și chinuit de nesomn și de aceste culcări care mă trimiteau istovit în mină, într-o noapte rămăsei în picioare, refuzai să mă mai culc... Câțiva mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
umane care se sperie la gândul că își leagă viața pentru totdeauna de un singur om. Ulterior ași fi aflat că ea era legată chiar pe toată viața și că ar fi vrut să se întoarcă acolo de unde încercase să evadeze. Lovitura pe care aș fi primit-o ar fi fost mai greu de suportat decât doi ani de pușcărie... ... Dar să presupunem, îmi spuneam iarăși și iarăși, că ipoteza aceasta a damnării ei (neputința de a-l părăsi pe dipsoman
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de tenor rosti, în engleză, din tavan: - Gilbert Gosseyn, ești cu totul sub controlul nostru. Aici, nu-ți poți folosi super-creierul pentru a evada. Deși cuvintele transmiteau o posibilitatea la care Gosseyn deja se gândise, auzind-o rostită cu voce tare, înțelese: "...Asta este ce au învățat în timpul excursiilor în care m-au trimis..." Nu mai era, deci nici o îndoială: această nebunie era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Toate erau închise și așa rămaseră. După o vreme, îi veni o idee: "..S-ar putea ca aceasta să fie o metodă de a mă epuiza fizic..." Și încă nu se putea convinge să încerce dacă putea sau nu să evadeze dodecimal. Această corvoadă fără sfârșit îi provocă altă reacție neașteptată: se simțea mai puțin dornic să ajute. Pe măsură ce minutele și milele - cum i se părea - treceau, se declanșa o reacție talamică. Pornise de-a lungul primului coridor gândindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în momentul-cheie: Iată-l întins aici, omul care putea să facă saltul pentru toți. Aici, în Gilbert Gosseyn Trei, stătea ultima posibilitate care, se spera, putea rezolva o necunoscută veche de două milioane de ani. Parcurgând distanța fără sfârșit, ființele umane evadaseră dintr-o galaxie condamnată. Dar, din cauza naturii condamnării, plănuiseră să se întoarcă daca ar fi aflat vreodată cum să inverseze direcția blestemului; un punct aici și unul acolo. Un prezicător și un super-creier, o persoană care putea "vedea" la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe care n-o cerusem și de care nici una dintre părți nu reușea să mai scape. Mă simțeam obligat, șantajat să zâmbesc și să merg mai departe, duhnind a parizer, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până la urmă, am evadat din subsol, ieșind în lumina toxică a „Universității“. Am tras adânc în piept, umplându-mi plămânii cu aer din centru: rece, pișcăcios, colorat de gazele eșapamentelor. Abia atunci am început să mă simt puternic, colosal. Aproape că meritam un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am mai răspuns; de mulțumit, nici atât. N-aveam pentru ce. Era ca toți polițiștii: amabil și conștiincios ca o conopidă. Am sărit din nou în mașină și-am luat-o spre casă, cu Brutus mieunând discret. Îmi asortase bancheta, parcă evadasem dintr-un depozit de făină. Ideea bună era însă alta, nu aia cu secția de poliție. Am oprit în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu bătrânei sosiți să-și trateze artritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
senin și ascultător. Sigur că azi nu era mai rău, puteai să zici orice, să asculți orice, să te vezi cu oricine. Nu mai trânteai perna pe telefon, să n-audă securiștii ce vorbești prin casă. Puteai să călătorești, să evadezi în Spania la cules de căpșuni sau în Italia după struguri. Nu-ți mai trebuia buletin ca să invadezi Bucureștiul, iar mașinile nu mai circulau doar din două în două duminici, să iasă economia la benzină: în prima și-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu breton și tocuri isterice. Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște doamne care au uitat să-și poarte hainele și feminitatea; fetele se prăbușeau în taxiuri murdare sau erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
semănau, aranjate cu eleganță pe spătarul scaunului. Pentru o fracțiune de secundă, m-am simțit gelos. Apoi am cercetat împrejurimile. Camera avea o singură ușă: o împingeai și treceai direct în bucătăria lui Mihnea. Pe-acolo îmi făcusem planul să evadez. Am apăsat pe clanță și-am rămas cu ea în mână. Cuiul de susținere lipsea, cineva improvizase, răsucise o sârmă în loc și firul se rupsese. Sau poate era un dispozitiv special, să nu poți deschide ușa fără zgomot. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru o grefă sau un transplant; chirurg abil, îmi îmbrobodisem iubita, silind-o să-și petreacă mai bine de doi ani din viață cu propriul lobotomist. Hărțuită sexual și trepanată psihic, fetița mea se hotărâse-ntr-o bună zi să evadeze și, eliberându-se din laboratorul de inginerie genetică al sufrageriei, luase calea domiciliului părintesc. Abia acum, jubilau pițipoancele, Adina-și făcuse dreptate. „Ironic, amicul...“, a mârâit Mihnea. „N-ai fi zis, dacă te luai după caligrafie. Cine-i Adina?“ „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar duce de râpă lumea. Și mai era ceva. Mihnea avea într-un fel dreptate. Mă regăseam în toată istoria asta cinico-siropoasă a lui Paul, parcă și vorbele sunau uneori asemănător. Mă simțisem și eu bătrân și vulnerabil, gata să evadez pe-o altă planetă. Avusesem și eu partea mea de ciocniri cu mamaiele de pe stradă. Iubisem și eu ca un prostănac și mă trezisem la timp (povestea cu fata inspectorului, de care am mai pomenit). Se potriveau multe lucruri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu nimerea pe scară sau pe haine își căuta un scaun. Lumea se-aduna pe lateralele unei mese infernal de lungi, ca automobilul lupului din desenul lui Tex Avery. O umezeală acră, care l-ar fi făcut pe Bălcescu să evadeze din temniță, desăvârșea tabloul, umplându-ți plămânii nu doar cu aerul sănătos al culturii, ci și cu cel dospit al prafului de tencuială și-al sporilor de mucegai. Pe lângă vedetele zilei, prin sala de la ultimul etaj mai trecea și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le viola, le zicea iar săru’mâna și ieșea pe geam; nu era periculos, le împușca doar dacă țipau. Prin ziare se mai scria că borfașii ar fi conduși de celebrul Tily Raicovici, cu sute de condamnări la activ, care evada tot timpul săpând tunele pe sub pușcării. Firește, toate poveștile sunau grozav, dar fiecare avea câte-o hibă. Pe strada Câmpineanu se-afla cu adevărat un cenaclu, dar nimeni nu știe să-l fi frecventat vreodată hoți sau pungași (poate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seama că nu poți. Am lăsat-o deci pe Maria acasă și-am pornit binedispus cu metroul spre Universitate. Entuziasmul mi-a fost temperat pe drum de atmosfera sufocantă din vagoane; dar, despre asta, cred că am mai vorbit. Am evadat după două stații, direct la Teatrul Național, în noaptea săpată prin luminile bulevardelor. Caragiale creștea la locul lui, în peluză, iradiat de ierburi și buruieni. Acolo sfârșise, betonat în peluza pe care tinerii mâncau sandwichuri sau ascultau 2Pac. Măcar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
instituții, pentru a atrage atenția în vederea achiziționării, folosirii, frecventării. Relațiile dintre parametrii discursului publicitar sunt reprezentate în Schema 4: Schema 4: Schema de funcționare discursului publicitar al". Discursul ludic Divertismentul este una dintre funcțiile importante ale mass-media. Individul poate să evadeze sau să își îndepărteze atenția de la probleme, poate să se relaxeze, să trăiască experiențe de natură estetică, să petreacă în mod diferit timpul liber. Vom denumi ca ludic acel discurs care poate să îndeplinească această funcție. O dată cu ascensiunea mijloacelor de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]