2,253 matches
-
poezie, una din cele mai puțin înțelese creații eminesciene, după opinia eminentului editor Perpessicius. Dificultățile în stabilirea formei exacte și definitive și în interpretarea estetică riguroasă izvorăsc, între altele, din absența manuscrisului întreg. Streinu aduce dovezi ale multiplelor ezitări ale exegeților care "cereau" poetului o logică stringentă și infailibilă. Bogdan Duică, bunăoară, "cu imensa lui știință de a clasifica florile, de a le înnumăra petalele și sepalele, de a le descrie climatul și a le analiza compoziția solului, era un botanist
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care să ne dea iluzia că autorul și-a uitat măcar din când în când scopurile instructive." IV. ÎN OGLINZILE CRITICII ȘI ISTORIEI LITERARE Încă de foarte tânăr, Vladimir Streinu a avut parte de o critică receptivă. Cei mai importanți exegeți ai perioadei interbelice - E. Lovinescu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
său de totdeauna - Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu era lancia unui copac tânăr." În volumul Interpretări critice , Valeriu Cristea include recenzia sa la microbiografia lui Vladimir Streinu, Calistrat Hogaș, sub titlul sintetic Critică științifică și artistică. Este apreciată cu deosebire capacitatea exegetului de a domina materialul istorico-literar, păstrând "toate proporțiile cuvenite, examinând cu atenție acele aspecte ale vieții și operei care contribuie la formarea unei imagini pozitive, dar nerespingând adevărul numai pentru motivul că ar putea să fie în favoarea scriitorului respectiv." În
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ale Paginilor de critică literară (cel de-al treilea a apărut, cum se știe - abia în " și deci nu putea fi încă discutată. Articolul, generos în citate probante, este semnificativ și instructiv din cel puțin două motive. Mai întâi pentru că exegetul detectează la Vladimir Streinu o benefică discrepanță între afirmațiile teoretice și exercițiul critic aplicat. Grigurcu sesizează permanenta "corupere" a sforțărilor teoretice în "nebuloasa artei". Ideea este reluată în termeni încă mai expliciți: "Cronicile literare, tocmai prin mularea lor pe obiect
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
versului liber,"Alexandrinul" românesc, Versul popular și versul liber ș.a.Ă. Când apărea faimosul, multdiscutatul și multcontroversatul Dicționar al lui Marian Popa , Vladimir Streinu se stinsese de un an. N-a avut prilejul să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: "Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
împărtășire a experienței de cunoaștere, suport pentru cunoașterea vie a principiilor. Metoda cusană mobilizează într-un crescendo complicativ facultățile sensibile, cele raționale, cele intelectuale sau contemplative ale ființei umane, culminînd cu posibilitatea experienței mistice sau unitive. Dar, așa cum observă un exeget al doctrinei cusane, Bernard McGinn, cardinalul a rezolvat în maniera sa tipică problema modului cum îl putem vedea noi pe Dumnezeu, și anume răsturnînd ecuația : doar înțelegînd cum ne vede Dumnezeu putem sesiza cum îl putem noi vedea pe Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu legea rațiunii, dar declară în repetate rânduri că rațiunea este caracteristica distinctivă a naturii umane și că legea naturală este în armonie cu natura rațională. Wolfgang von Leyden, editorul Eseurilor despre legea naturală și unul dintre cei mai reputați exegeți ai lui Locke consideră că filosoful englez ar fi amestecat, din dorința de a justifica legea naturală, patru categorii de fapte: sensibile, raționale, logice și dogmatice (legea naturală este legea divină care îi obligă în egală măsură pe toți oamenii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dreptului natural era necesară și pentru că o serie de elemente din filosofia lui Hobbes fuseseră incorporate în ideologia tory, iar ceea ce făcuse posibil acest lucru era ideea lui Hobbes că suveranul nu este parte a contractului original. O serie de exegeți importanți ai filosofiei lui Locke (Peter Laslett, în primul rând) au considerat, în schimb, că adversarul direct din Al doilea tratat este tot Filmer, chiar dacă se fac anumite aluzii și la doctrina lui Hobbes. Conform altor exegeți, Locke produce în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
O serie de exegeți importanți ai filosofiei lui Locke (Peter Laslett, în primul rând) au considerat, în schimb, că adversarul direct din Al doilea tratat este tot Filmer, chiar dacă se fac anumite aluzii și la doctrina lui Hobbes. Conform altor exegeți, Locke produce în Al doilea tratat o teorie științifică a societății, întemeiată pe ontologia din Eseu asupra intelectului omenesc; prin urmare, tratatul nu trebuie neapărat considerat ca fiind o polemică. Peter Laslett a argumentat că tratatul îl viza pe Filmer
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
la urmă. Va fi interesant de văzut ce soluție va alege Clarendon Press pentru a găsi un echivalent prestigioasei ediții Laslett a celor Două tratate despre guvernare, de la Cambridge University Press. Peter Laslett a fost unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei politice a lui Locke. El a arătat că cele Două tratate au fost scrise între 1679 și 1683 (în timpul Crizei Excluderii) și, prin urmare, că nu constituie manifestul Revoluției Glorioase. De asemenea, Laslett a argumentat că Al doilea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Oxford, 1963. Strauss, Leo, Natural Right and History, The University of Chicago Press, Chicago, 1953. Yolton, John, Locke and the Way of Ideas, Oxford University Press, Oxford, 1956. Între anii '80 și '90 ai secolului trecut, o generație nouă de exegeți și interpreți și-a făcut apariția, producând lucrări remarcabile, cei mai importanți fiind: Richard Ashcraft, Mark Goldie, Ian Harris, John Marshall, James Tully, Carole Pateman, John A. Simmons, Jeremy Waldron, David Wootton. Lucrările mai importante ale acestor autori figurează în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care s-ar fi desprins de hipostaza eternului îndrăgostit și s-ar fi căsătorit (era prejudecata lui Maiorescu, dar poate nu numai a lui). Nimic mai eronat decît ideile sau opiniile din atare conjecturi. Și asta pentru că puțini, foarte puțini exegeți au văzut pînă la capăt marele proiect al gîndirii eminesciene, faptul că drumul acesta atît de anevoios prin științe (numite într-un anume spirit istoric "punți ale filosofiei") era totodată și actul nașterii unei metafizici pentru care avea, cum observa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
à la maniere de. Prevalîndu-se parcă de puterea simbolică a tetraktys-ului din filosofia greacă, ipoteza lui Sergiu Al. George era cercetată, alături de Eminescu, și prin codul creației altor trei personalități ale culturii române: Constantin Brâncuși, Mircea Eliade și Lucian Blaga, exegetul aducînd și confirmînd astfel în luminișul demonstrației sale construcțiile și temeiurile creației a patru autori din aceeași matrice stilistică. Pentru Eminescu, adevărul privitor la confluența unor dominante ale operei cu spiritul culturilor fondatoare, ne referim în mod expres la spațiul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
52, o ruralitate din care nădăjduia să facă piatra de încercare a unității noastre sufletești și, totodată, mediul care să faciliteze întruparea acestei unități în creații culturale reprezentative. Pe fundalul unui asemenea portret în acvaforte, să rămînă oare, pentru unii exegeți, tot o nedumerire rațiunea pentru care Mircea Vulcănescu a optat, la un moment dat, pentru administrativ, preocupare cu caracter dominant și acaparator-agresiv a unui autor parcă devorat de arcanele posibilului?! Orice s-ar spune însă, Mircea Vulcănescu rămîne chiar și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ilegitim, întregul în părți izolate, așa cum, aparent, se întîmplă lucrurile într-o pictură de-a lui Salvador Dali, acolo unde Venus din Milo e închipuită de imaginația suprarealistă a artistului ca fiind alcătuită dintr-o succesiune de sertare (în care exegeții au dat peste vid). Tocmai de aceea este prudent și dubitativ în concluzii: "Ești mediocru în școală, bine; dar școala nu e tot. Ești mediocru în carieră, dar nici ea nu e tot. Că ești mediocru la sindrofie, asta nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe Bergson, îl citează în franceză atunci cînd își redactează teza de licență, după cum, tot aici, alătură trimiteri la unii dintre exegeții filosofului francez: Réné Berthelot, Le pragmatism de Bergson (1913, vol. al II-lea din Un romantisme utilitaire), Richard Kroner, Henri Bergson, Logos (1910), Georg Simmel, Zur Philosophie der Kunst (1922). Făcute într-o atare cheie, reflecțiile lui Cioran asupra timpului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
receptări superficiale, fapt experimentat de altfel de critic printr-o demonstrație ingenioasă. Folosind o comparație călinesciană, aș zice că poemele lui Sorescu, dar și alte texte, pot avea o față de in și alta de mătase. Lectura lor, făcută de un exeget cu antrenament hermeneutic, lipsit de crispare și ezitări, de tatonări retorice și diluate, trebuie astfel să atingă pragul corelațiilor posibile și al curenților de profunzime care le susțin. M-a surprins însă, în comentariile poetei-critic, faptul că eseistica lui Sorescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
plecăm de la axiomele geometriei, situația se complică un pic. Am putea ajunge la o teoremă matematică folosindu-ne doar de analiza conceptuală, dacă plecăm de la un set de axiome. Pentru asta trebuie, desigur, să luăm inferența matematică drept analitică. Există exegeți care oferă chiar o astfel de interpretare, pentru a cărei susținere se folosesc, după cum am văzut mai sus, de primul paragraf din secțiunea a V-a a Introducerii la Critică 5. Problema cu această interpretare iese în evidență imediat ce ne
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dar autorul, Vasile Nicolescu, personajul-cheie al întregii afaceri pe atunci director al Publicațiilor din fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp și ca prim exeget al unei opere interzise, prilej și de mică glorie personală. Toate acestea se pot susține, într-adevăr. Personaj ambiguu, cu calități și defecte, agravate să recunoaștem și de poziția sa oficială total ingrată, plin de oscilații, de care nu era
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a armatei etc. Țara urma să fie organizată ca o monarhie constituțională independentă, dotată cu un guvern responsabil și cu o adunare reprezentativă, și în care drepturile și libertățile fundamentale erau garantate. Reprezentantul statului la Constantinopol trebuia să fie român. Exegeții “fenomenului” 1848 consideră că, printre cele mai importante efecte ale revoluției de la 1848 se poate nota efortul de stabilire a coordonatelor programului de construcție a României moderne, dar și momentul în care a luat naștere diplomația românească modernă; personalități culturale
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
analiză a lui Eliade "par lui-même", face și o clasificare a numelor: de familie, prenume, toponime, nume-titlu, nume-simbol, nume-model, mitonime 25 (cu aplicare pe nuvela În curte la Dionis). Asupra importanța onomasticii în proza lui Eliade atrag atenția și alți exegeți; Ilina Grigori face referiri la studiul lui Dragomir Costineanu, Une interprétation des nouvelles de Mircea Eliade par l'éthymologie des noms propres și interpretează numele domnișoarei Christina (din nuvela cu același nume) ca expresie a unui dublu mincinos. Ca și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în universul oniric 17, lucru confirmat de o speranță mărturisită de Eliade în Jurnal, că atunci când editorii vor îndrăzni să publice traducerea nuvelelor sale fantastice, va începe consacrarea sa "ca autorul unei opere, iar nu numai ca istoric al religiilor, exeget al miturilor sau romancier"18. De aici, și regretul pentru anii pierduți (zece la număr) în care a "sacrificat" literatura: "am renunțat să scriu romane (singurul gen literar care-mi îndestula talentul)... pentru a impune o nouă înțelegere a lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedere, Eliade își numea nuvela, "parabolă a omului fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul acesta, "poate, în împrejurări grele, să se salveze"380) a fost analizat de majoritatea exegeților lui Eliade: "fragilitatea și lipsa de coerență, fragmentarismul unei ființe modeste"381, "fragilitatea ființei"382, ca și "reprezentarea"383 lui Eliade în acest personaj, "asemănările importante între Mircea Eliade omul și bătrânul Zaharia Fărâmă"384. Vorbind despre termenul central al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Tătaru, ieșirea din Istorie este imaginată ca o "coborâre", o ieșire "posibilă doar pe poarta morții, sub imperiul lunii și al zeiței Diana"911. Capitolul 5 Considerații finale Dorindu-se autorul "unei opere, iar nu numai ca istoric al religiilor, exeget al miturilor sau romancier", echivalând imaginația literară cu imaginația mitică, imaginația literară cu munca științifică (analoage structural și "perfect compatibile"), convins de "valoarea literară a materialelor de care dispune istoricul religiilor", cercetări în care vede posibile "izvoare uitate ale inspirației
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de spectacol, prin care moartea este anulată, traduce conceptul de "coincidentia oppositorum, model mitic"), Melania, Mavrodin; despre libertatea interioară (Elefterescu), despre strigoi în relație cu sărbătoarea Paștilor, valorificare a mitologiei românești (Pașchievici) etc. Numele asupra căruia își opresc atenția cei mai mulți exegeți este Ileana (cu variantele ei, Leana, Lena), un nume despre care Liviu Petrescu spunea că este "fără discuție, simbolic, cu atât mai mult cu cât este de fapt un nume de adopție"12 (este vorba de Leana din În curte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]