2,397 matches
-
exegezele an volum, pe care l-a intitulat modest și alb Scriitori, cărți, reviste, purtând date an limitele deceniului optzeci (cel mai extins studiu, despre Viața Românească an perioada interbelică, fiind din 1989). Dar am găsit și succinte dar dense exegeze din anii nouăzeci. Recitite sau citite ăntre coperțile volumului, unele dintre aceste studii capătă brusc relevanță, dovedind finețe analitică, informare și riguros spirit critic. Vetustețea e, aici, o prezență rară și nesemnificativă. Că dl. Leonte se dovedește a fi, ăn
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
an perioada interbelică. E, nu e exagerat să notez, piesa de rezistență a volumului. Aici dl. Liviu Leonte ași da măsură convingătoare a capacității sale de analist al unei perioade a importanței, publicații literar-culturale. Am citit an câteva rânduri, pentru exegezele mele, acest segment din istoria revistei ieșene și pot depune mărturie, ăn cunoștință de cauză, că studiul e atent, judicios și, de aceea, bun. S-ar cuveni, ca de acum ănainte (pentru că, până acum, a rămas neștiut ăntre paginile vreunei
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
consolidată prin această nouă apariție. În cele patru capitole, de fapt patru mici eseuri autonome, ale cărții, Figura colecționarului canadian apare de opt ori, transformîndu-se abil în figura centrală a întregii construcții. Cumințenia Pămîntului, în jurul căreia pare a se organiza exegeza autorului, nu este decît un pretext autoritar în tentativa de încadrare stilistico-tipologică a bizarei apariții. Ceea ce Pogorilovschi ignoră, și nu avea cum să nu ignore pentru că el nu e decît un diletant în zona artelor plastice, este faptul că întreaga
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
mai degrabă pentru a-și duce la apogeu obsesiile, decât pentru a încerca să acosteze la un țărm al liniștii. Figuri complementare, Poetul și Revoluționarul trag la același atelaj, împingând istoria în groapa de unde încerca să iasă. În absența unei exegeze profunde, mitul poate prinde aripi gigantice! Deși vorbesc limbaje în aparență diferite, cei doi ne împing în aceeași direcție a devenirii istorice: „Tzara vorbește despre flori, suflet, despre divinul din noi și despre degete, în timp ce Lenin ne spune cât de
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
mari artiști și coregrafi care au dat viață unor spectacole antologice. Cartea Ancăi Florea ne face să retrăim o asemenea epocă de emulație artistică și să avem nostalgii. Contribuția sa este deosebit de meritorie, ea se înscrie pe linia unor serioase exegeze istoriografice într-un domeniu în care s-a scris, din păcate, puțin. Așteptăm cu nerăbdare publicarea volumelor viitoare care ne vor procura noi și mari bucurii spirituale.
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
a urma indicarea cîtorva cauze ale „exceselor”: resentimentele față de falsurile efectuate sub comunism, zonele „încețoșate” ale conștiinței etnice, complexele de inferioritate. Așadar, criticul nu separă, ci încearcă a conjuga, a propune o salutară unificare a elementelor ce par antagonice. Înnoirile exegezei consacrate marilor autori le consemnează cu un simțămînt al firescului: „Se conturează astfel, pe ansamblu, imaginea unui Creangă nu doar «corosiv», ci și iconoclast, într-o «lume în care valorile tradiționale sînt degradate cu voioșie», unde «nimic nu mai e
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
interpretativ este un act de înțelegere și explicare, intepretarea în sine are un caracter performativ: ea produce, dă naștere unui nou univers care nu exista înainte. Exemplul cel mai limpede și lesne de înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între două tipuri de autorități: cea care se exercită direct (textul sacru), și cea care oferă acces la autoritatea primară (comentariul). Cu timpul, prima autoritate, cea directă, e doar întrezărită, pentru că nu mai sîntem
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
care se exercită direct (textul sacru), și cea care oferă acces la autoritatea primară (comentariul). Cu timpul, prima autoritate, cea directă, e doar întrezărită, pentru că nu mai sîntem conștienți de ea decît prin intermediul celei de-a doua, comentariul. Distanța dintre exegeză și text se reduce în însuși actul intepretării, ca act performativ, care menține vie iluzia textului pe care îl intepretează, creînd însă altul. Acest altul este ceea ce Iser numește emergență. Cartea se poate descrie cel mai bine ca fiind o
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
de câteva volume. În primele două sunt restituite prozele scurte (I, 1994; II, 1996), în următorul apar însemnările de călătorie (III, 1997), iar apoi, într-o succesiune firească, romanele (IV, 1998, și V, 1999). Volumul VI (2000) cuprinde scrieri de exegeză teologică, evocări de istorie literară și articole pe tema socialistă, într-o accepție social-democrată anterioară anului 1946. Ritmul de apariție a ediției era foarte bun (un volum pe an), iar subvențiile au venit consecvent (pentru primul volum, de la Fundația Soros
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
articole, pe care ne propunem să le scoatem la lumină în volumele următoare ale ediției noastre, dacă împrejurările ne vor fi favorabile". Avertismentul e de rău augur. În nota la volumul VIII, apărut în 2003 și cuprinzând excelente pagini de exegeză teologică, Teodor Vârgolici își anunță încheierea misiunii editoriale înainte de termen. Principalul motiv invocat este absența unei bibliografii complete a publicisticii lui Gala Galaction, pe care Teodor Vârgolici nu o mai poate întreprinde de unul singur. Reproduc pasajul final al acestei
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
textele consacrate lui Eminescu. Inițiativa lui Sîrbu riscă să nu fie schițată decât ca intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum invitația adresată ciobanului mioritic de a nu lipsi nici din această exegeză. Așteptam filmul din 1976 al lui Jean Petrovici ca pe un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut parte de o aiuritoare deziluzie. Mihai Eminescu, cu un scenariu
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel mai reacționar romancier român”. Nu-i de mirare că a ținut să reformuleze, în cheie personală, „gnosticul și ezotericul” Craii de Curtea-Veche. Adică „scriptura” cu a cărei „exegeză nocturnă” reușea să redebuteze, în 1981, bătrînul Vasile Lovinescu. Craii și morții a fost deja comentat - pertinent - în România literară de către Marius Miheț. Nu avem însă de-a face, cum pare a crede tînărul meu confrate, cu o „rescriere”, ci
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care trebuie să aibă un foarte dezvoltat simț al faptului concret: „de aceea critica făcută de poeți are atâta valoare” (Funcția criticii). Cu misterul începe arta și sfârșește și exegeza ei, printr-o înțelegere a artei ca artă. „Sunt chiar dispus să propun ideea că există în orice mare poezie ceva ce trebuie să rămână inexplicabil, oricât de complet l-am cunoaște pe poet, și că acest lucru contează cel
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
considerabilă de prudență, iar "fascinanta tentație" a confruntării cu textul caragialian este sistematic reprimată. Aceasta nu înseamnă însă că demersul său este cu totul lipsit de utilitate; dimpotrivă, cartea poate prezenta interes pentru oricine dorește să se inițieze în vasta exegeză consacrată operei lui Caragiale (în primul rând pentru elevi și studenți), cu condiția să nu se oprească numai la atât. Meritul cel mai important al lucrării este tocmai acela că invită, implicit, la o (re)lectură a (meta)textului caragialian
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
roman, își construiește o identitate și își asumă un rol. Efemer, neverosimil, el ne spune, dintr-o perspectivă proprie, de dincolo de ziduri și de moarte, o poveste despre vii și despre morți. (Nu e loc, din păcate, aici, pentru o exegeză; am făcut-o altă dată). IV. Interpretarea tradițională vrea ca Athos, Porthos și Aramis să fie auxiliarii unui D'Artagnan-liant. Eu cred că muschetarii sînt doar trei, pentru că sînt priviți din perspectiva celui de al patrulea, adică tot a unuia
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
spuneam - o face cineva care pare a uita aproape toate reminiscențele și simbolurile lecturiale; ca și analizele interesante și „docte”, făcute de cunoscuții și celebrii cunoscători ai operei dostoievskiene. Care, e drept, a fost relativ prost cercetată și înțeleasă de exegeza apuseană, excepția revenind pe seama câtorva, puțini, printre care, cu siguranță, se numără filosofii ruși expatriați la Paris. Un secol aproape, până spre cel de-al doilea război mondial, atenția analiștilor, la noi și în Apus, se îndrepta cu precădere spre
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
ori o cu totul altă așezare față de atâtea și atâtea docte concluzii profesorale. Prin curajul și calmul febril al poetei și eseistei care ne dăruiește, odată cu aducerea în pagină a atâtor nume ilustre și noi, pentru mulți, din literatura și exegeza marii Țări și Imperiu al Răsăritului. Prin candoarea și nevoia irepresibilă, tipică unui creator autentic, de a înțelege valorile. Valorile eterne și mereu moderne, actuale și inactuale totodată, desfid modelele, curentele pasagere și nu rareori sufocante, de prin universități și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Tudorel Urian Calificată adesea drept sumbră, paradoxală și cinică, gândirea expusă în opera lui Emil Cioran a fost mereu o tentație pentru eventuale exegeze din perspectivă clinică. Citind din volumele lui Cioran numeroasele pagini despre moarte și sinucidere, savurându-i cugetările născute din disperări și dezamăgiri, cunoscându-i angoasele și depresiile, pașii te îndreaptă, în cel mai natural mod cu putință, spre teritoriul psihanalizei
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
sa cu achizițiile de ultimă oră ale teoriei semiotice, se poate constata și demonstra că anticipările barbiene în acest sens nu erau întâmplătoare (Mincu) Mai mult, poetul intuiește experiența metaliterară din Prăbușirea casei Usher, de E.A. Poe cu mult înaintea exegezelor moderne (idem)." Exemple de acest fel abundă și se extind în tot soiul de istorii ale științelor și tehnicii, improvizate, enomiastice, autohtoniste. Departe de a fi doar simple curiozități, ci elemente ale unei "metode" cu puternice proptele politice, ele impregnează
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
jovialitate și mult umor, Alex. Ștefănescu demonstrează în puține rînduri (pe baza unor citate semnificative din autorii în cauză), de ce unele texte rimate nu sînt poezii, altele epice nu sînt proză, iar comentariile aplicate operei altor scriitori nu reprezintă, întotdeauna, exegeze literare. Cele mai multe dintre numele „scriitoriilor" analizați nu spun nimic celor familiarizați cu viața literară românească, iar citatele din operele lor plesnesc de umor involuntar, nonsens și prost gust. Cu atît mai de mirare (și mai grav!) apare faptul că unele
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
-i oferită de cineva din public. Influența cărții asupra sa, asupra creației sale pare a fi covârșitoare, compozitorul va vorbi adesea despre textul respectiv, îl va impune elevilor săi la compoziție etc. Critica, polemica, chiar sarcasmul care au însoțit adesea exegeza asupra lui Stockhausen, încă de la sfârșitul anilor 60, când muzicianul s-a dedicat muzicii "intuitive", și care s-au intensificat odată cu începutul ciclului Licht, au neglijat până acum această influență. Aceasta s-ar observa la nivelul simbolurilor centrale și al
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
literară a ultimelor decenii, Ștefan Borbely semnala, în cadrul criticii noastre postbelice, prezența unei linii ideatice neomanieriste, care se revendică de la Panovsky și Hocke. Ea ar fi identificabilă “pe coordonata Edgar Papu - I. Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
limba spaniolă și note de Dan Munteanu Colán, Editura Leda, 2013, 768 pag. Scriitorul ca nomad Biografia și opera lui Roberto Bolaño au intrat în legendă înaintea dispariției sale fizice și legenda se tot amplifică prin valul de traduceri, de exegeze critice, de abordări ale poeziei și prozei latino-americane. Recunoașterea sa ca mare creator a venit târziu, mai ales că s-a considerat înainte de toate poet și proza l-a consacrat: revelația sudamericană a anilor ’90, a cărei glorie sporește în
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
pe sine cu romanul postum, 2666, creație sfidătoare și monstruoasă. Merită din plin laude Editura Leda, care l-a publicat, merită pledat pentru o cale care să aducă în limba română și alte cărți ce fac obiect de studii și exegeze nu doar în cultura spaniolă, ci și în spațiul anglo-saxon și francez: Literatura nazi în America, Al Treilea Reich, și mai ales 2666.
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]