3,283 matches
-
nu conțin, totuși, aceeași metaforă 39. 38 Idem, op.citată , p.134 39 1. H.Wald, op.citată , p. 135-138 28 Propoziția nu se adresează numai rațiunii, ci și afectivității. Unele propoziții au latura informativă pe primul plan, altele, latura expresivității. De altfel, latura expresivă ocupă primul plan nu numai în propozițiile artistice, ci și în propozițiile interogative, optative, imperative, exclamative, e tc . Într-o propoziție interogativa este împinsă în prim-plan nu forma logică ci forma extralogică - întrebarea. In vreme ce
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
60 14. Roșca, Al. și colectivul, „Psihologie generala”, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1986 20. Stăniloaie, Dumitru, „Iisus Hristos sau restaurarea omului", Editura Omniscop, Craiova, 1993. 22. Wald, Henri, „Structura logică a gândirii", Editura Științifica, București, 1962. 23. Wald, Henri, „Expresivitatea ideilor", Editura Cartea Românească, București, 1986. EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași - 700497 Tel.:0730.086.676; Fax: 0332.440.730 E-mail: editura@pimcopy.ro www.pimcopy.ro R Tipar digital realizat la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
23 • Capacitatea de operare cu noțiuni, judecăți, raționamente ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Slabă • Inteligență: ο concretă ο abstractă ο creatoare ¾ Limbajul • Volumul: ο bogat ο redus ο extrem de sărac • Exprimare: ο corectă ο greoaie ο incorectă • Expresivitate: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Slabă • Conduita de ascultare: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Nesatisfăcătoare • Deficiențe de limbaj: ο oral / de pronunție dislalie ο citit / lexie dislexie ο scris / grafie disgrafie ο altele (bâlbâială
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
handicapul lingvistic, realitate pe care sociologul Basil Bernstein o desemnează cu ajutorul termenului generic de cod restrâns : o realitate lingvistica precara, subdezvoltare vădită a limbajului, întârziere în dezvoltarea generala si mai ales în dezvoltarea gândirii, impregnare a limbajului cu elemente nonverbale, expresivitate exagerata, gestica expresiva. Teoria codurilor sociolingvistice asociază codurile restrânse cu o structura sociala locala și apreciază că aceste coduri au, în principiu, un potențial redus de schimbare, reflexivitatea individului fiind, în acest caz, limitata. Aceste coduri realizează semnificații legate de
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
mi s-au îngreuiat din nou de tristețe, dinții au prins buza de jos și pe urmă am unit sprâncenele în unghi ridicat ca să nu-mi dea lacrimile."336 În pofida legăturilor mai mult ori mai puțin stricte cu o conveniență, expresivitatea ochilor etalează și blamează erosul. În sensul adausurilor hiperbatice, edificatoare pentru celelalte "trăiri", citirea progresivă prezintă relația doamna T. Fred Vasilescu din unghiul sensibilității accentuate a personajului masculin, sensibilitate nesesizată de cei mai mulți: "...Prietenii mei cred sincer că nu am inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cursul său Evoluția estetică a limbii române, afirmă că dialectele sunt rezervoarele limbii literare: „O limbă literară care s-a impus trebuie menținută și cultivată ca limbă unitară, Provinciile pot da cel mult expresii discrete, poetice sau de îmbogățire, de expresivitate.” Critică pe Sadoveanu pentru abuzul de moldovenisme și pe Delavrancea pentru abuzul de provincialisme muntenești. Pe linia cercetării dacoromânei, Densusianu a ajuns la dialectul istroromân. Astfel „Istoria limbii române" va fi și o istorie a dialectelor din sud. În 1927
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și vrăjile „prezintă multă imaginație și derivațiune, cu bogăția de cuvinte pe care nu le întâlnim în altă parte atât de mult ca aici” Descântecele și vrăjile, alcătuiesc obiectul vastului studiu Limba descântecelor,. Densusianu își concentrează atenția mai mult asupra expresivității limbii descântecelor și vrăjilor. El subliniază caracterul lor înapoiat, dar de o mare bogăție estetică explicând sursa acestor frumuseți. „Versuri cu relief poetice ne dau însă cu deosebire vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte a studiului este consacrată formei și înțelesurilor vechi de limbă ale descântecelor și vrăjilor. Semnalează numeroasele latinisme dispărute din uzul conducându-1 spre perioada de începuturi ale limbii române. Capitolul Expresivitatea în descântece scoate în evidență notele stilistice proprii acestei specii. Sesizează rolul repetiției sinonimice care are o frecvență mare în descântece având uneori valoare expresivă mare. Procedeul acesta este arhaic, alte trăsături specifice descântecelor fiind repetarea prin adăugarea unui prefix
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
genurile de literatură populară, cele mai bogate în formele de aliterațiune sunt proverbele, ghicitorile, jocurile de copii, freaturile sau frământările de limbă și descântecele. " După 1920, în cursurile despre Evoluția estetică a limbii române surprinde contribuția unor scriitori la îmbogățirea expresivității limbii române. În comunicarea din 1925, Vorbirea populară din puncte nouă de vedere arată trăsăturile principale ale stilului oral țărănesc din proza epică : frecvența mare a dialogului, onomatopeelor, a propozițiilor interogative, repetiția, înlăturarea propozițiilor prin simple alăturări sau cu ajutorul conjuncției
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
din a doua. Alalicul are posibilitatea să pronunțe unele silabe și cuvinte, dar pe care le folosește foarte rar. Are posibilitatea să înțeleagă unele cuvinte izolate, dar este incapabil să descifreze sensul propoziției. Carateristici comune pentru toți alalicii: lipsă de expresivitate, rigiditate în mișcări și comportament, voință scăzută, deficite de atenție 152". Tulburări de dezvoltare a limbajului Mutismul psihogen Fără să țină neapărat de domeniul psihologiei speciale, mutismul psihogen reprezintă refuzul subiectului de a vorbi, chit că limbajul său este funcțional
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ne afectează direct din primul moment, prin modalitatea subiectivă de inducție ideo-afectivă realizându-se înseși premisele intuitive ale psihodiagnosticului expresiei: • nevroticii impresionează prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
De la Viena ajunge la frontiera cu Italia, unde intră nu înainte ca pasagerii să fie dați cu DDT și declarați buni pentru Occident. Pe 19 octombrie 1945, exilul deportatului-narator ia sfârșit, Armistițiul, distins cu Premiul Campiello (1963), având forța și expresivitatea unui roman de Louis-Férdinand Céline sau a celebrului tablou "Urletul", semnat de norvegianul Munch. Răul absolut cu care a venit în contact nu l-a împins pe Primo Levi la tăcere sau la meditație teologică (vezi cazul lui Wiesel), ci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fost martorul, actorul și cronicarul a două milenii de istorie mondială. Epocile și evenimentele curg încrucișându-se necontenit, se amestecă, ca și cum memoria lui Ahasverus ar fi fost un recipient inepuizabil pentru un perpetuum mobile de aduceri-aminte, selectate în funcție de mesaj și expresivitate dintr-un colaj de secvențe spațio-temporale copleșitoare. El se află aproape pretutindeni de-a lungul veacurilor: în răscoala contra ocupației romane din Palestina, la Roma, câțiva ani mai târziu, și tot la Roma, câteva secole mai încolo, asistând la căderea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este pentr·u creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern poate fi un cocteil de Purcell și Prince. Anxiosul, febrilul, cinicul contratimp în care se agită personajele capătă o și mai mare expresivitate, sun incidența gloselor autorului, fie că e vorba de meditație filosofică, de frivolitate relaxantă sau paradox în contra ideilor primite de-a gata. Memorabile sunt comentariile și formulările privind muzica instrumentală și, în general, tot ceea ce înseamnă limbaj tehnic, valoare, interpretare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu numai un recital al protagonistului-narator, ci și o galerie de memorabile personaje de plan secund, cum ar fi Anita, secretara și purtătoarea de grijă a Unicului, zugrăvită într-un climax de măști plastice atingând cele mai înalte cote de expresivitate. Detaliile sunt puse în abis, de vreme ce Victor rememorează nu numai moartea Martei, ci și episodul-rapel-quiproquo legat de prostituata Victoria, cu care avusese chiar o incisivă relație orală în acea ploioasă noapte madrilenă, și care va nimeri fulgerător sub roțile unui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spre a se face din ei potențiali cyborg luciferieni. Dacă romanul "Fără pereche" (Editura Univers, 2000) impune pe scena narațiunii de azi figura fără de timp și spațiu a revoltatului oniric și tenebros, Jucăria este în primul rând o performanță de expresivitate a textului, un compendiu al tuturor stilurilor epice posibile, de la origini până în prezent, inclusiv al deriziunii tip Urmuz. Căci ce altceva ar putea să însemne inventarierea mărunțișurilor din nesfârșita magazie a memoriei inutile sau deturnarea visului și a viului într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cât se poate de evident că potențialul interpret al unui astfel de text, emblematic pentru maniera de construcție a lui Acosmei, are de luptat cu toate inerțiile de lectură ale unui cititor obișnuit să ceară de la poezie metaforă, simbolism și expresivitate formală (instanța auctorială îl avertizează de altfel onest chiar de la început, într-o inedită artă poetică ce deschide cartea, Palinodie, să nu ceară "argumente/ nici înveșmântarea ideii în materie sensibilă"). Și totuși, deși poemelor marca Acosmei pare a le lipsi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor Români (2010). Carmelia Leonte este cu siguranță una dintre cele mai valoroase voci prin care se exprimă Iașul poetic actual. Vibrația profundă a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care o recomandă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și în acest ev al barbariei oripilante. Pe bună dreptate, ornicul de pe peretele poetului e pus să îi arate, mereu, "ora plecării spre cele șapte raiuri/ spre epilog sau erată" (Ora domestică). Pentru asemenea distilării meșteșugite ce dau relief unei expresivități deopotrivă calde și rafinate, cea care este datoare cu o erată este însă cel mult critica literară. Referințe critice (selectiv): Al. Piru, Panorama deceniului literar românesc 1940-1950, 1968; Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, II, 1968; G. Călinescu, în Literatura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și o tehnică de investigație. O astfel de interpretare este adecvată pentru analiză Parizienei, deoarece depășește lectură de tip clasic a dimensiunii epice, lăsând nevalorificata originalitatea expresivității sale de natură teatrală. Mai multe considerente, de ordin literar și metaliterar, ne-au făcut să adoptăm perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral proiectată pe scena unui român. Spectaculozitatea, vizualizarea și expresivitatea sunt semnele în care se recunoaște teatralitatea, în general [v.Pavis, 1991, p.365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-lea este, preponderent, a imaginii [v.Hamon, Imageries. Littérature et image au XIXe siècle, 2001]. Reprezentarea are un caracter polifonic, fiind o densitate de semne, care, paralel cu textul, se bazează pe numeroase sisteme extraverbale. Pariziana exploatează diversele resurse ale expresivității: cea a verbalului se dublează eficient cu cea a paraverbalului. Că în teatrul lui Artod, cuvântului îi este rezervat ultimul rol, iar primul gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cultură a actului teatral, fundamentând căi ale creativității în domeniul teatrului. Dacă Meyerhold și Tairov sunt acaparați de ideea organizării spațiului scenic, în care actorului îi este destinat rolul de a-l simboliză, pentru Stanislavski problemă centrală este cea a expresivității actorului. Dominantă vizuală devine principiu generator al constituirii imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit sourire en coulisse" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
datorează ceva predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3.2.1. Observații preliminare Tehnică leopardiană a cuvântului vag derivă din convingerea că unele cuvinte sunt încărcate de expresivitate datorită ambiguității lor intrinseci, a puterii de sugestie și a capacității de a rezona alături de celelate din context. În Zibaldone există liste care conțin un numar destul de redus de asemenea termeni, dar care ar putea fi completate prin analiza atentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]