3,103 matches
-
de la clipe mai fericite, puține, ce-i drept, dar măcar pune suflet (și trup, firește) în ele: „Farmecul nopții era triumful voluptății/ Pămîntul răscolea pasiunea cu aroma,/ Luna trimitea dungi deschise umbrii,/ Sfințind iubirea verii în candele cu stele” etc. (Extaz). Altminteri, cînd scrie sfaturi de viață, e luptătoare aprigă și cu morală vitejească: „Fii rege pe suflet și gînd,/ Strînge oaste din zile trăite,/ Și-ncinge o luptă cu soarta,/ Din puterea ne-nvinsei dureri” (Lupta cu soarta). Din păcate
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
omogen acest concert incredibil: Neuer Ebracher Hof, chiar curtea imobilului în care am locuit, loc pe care l-am botezat criptic, în stilul lui Frank Herbert: Vortexul Stării Celor 11 Beri (prescurtat: VSC11B). Dar după câteva sâmbete de audiție și extaz acustic mi-a venit o idee: ce-ar fi să scriu o compoziție pentru clopotele acestui oraș? În febra ideilor, am schițat un sistem de control al loviturilor de clopot și un altul al combinațiilor dintre diferite sonorități. Ba chiar
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
genul de proză care poate deveni poezie decât genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că 'poezia' ține doar de vers. Scrisul meu e uneori 'liric', cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
o continuă frămîntare, de la o anxietate ce problematizează mereu, dovadă a împrejurării că postura religioasă poate comporta și o latură sceptică. Nu e vorba aici de beatitudinea credinței, ci de testarea ei prin dubiu, de tangență kierkegaardiană. Nu ne întîmpină extazul, ci o înclinație analitică, nevoia unei limpeziri prin rațiune. Aidoma unui Toma Necredinciosul pe tărîm speculativ, diaristul pipăie limitele existenței lăuntrice, o sondează pînă la stratul absurdului: "Ce-ar fi să fac anume gesturi ireparabile? Simplu, m-aș obișnui cu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
o lunecare pe toboganul "decadenței", ce-i provoacă nostalgia unei vîrste netrucate, cea a tinereții, singura care-i păstra identitatea. Pe cînd scria Cartea amăgirilor, îi era teamă să sfîrșească drept ... "întemeietor de religie": "La Berlin, la München, am trăit extazuri frecvente - ce vor rămîne pentru totdeauna culmile vieții mele. De atunci, n-am avut decît simulacre". Deci o amară sinceritate, o autenticitate a inautenticității ce anulează "impostura": Dacă n-aș crede în autenticitatea obsesiilor mele, m-aș socoti cel mai
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
explic că orice trebuie făcut serios și cu pasiune. Acum vreo săptămînă, la sfîrșitul obișnuitei înșiruiri a adăugat prețios. “Vreau să mă fac Aznavour. Charles Aznavour. Ce, n-ai auzit de el?”. Își pune CD-ul singur și cade în extaz. “Cum știe el, Charles, că noi sîntem aici și că-l ascultăm, habar n-am!” Cel mai tare îi place “la moeme”. Acum spune corect, “la boehme”. Și cu asta consideră că știe și limba franceză. Nu vrea să învețe
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
dacă între crime de asemenea amploare se pot face comparații de acest fel, dar sunt mai nenumărați“. Trecutul este, pentru personajele care încearcă să îl retrăiască, să- l retranscrie cu concursul unei memorii afective participative, povară și jertfă, reculegere și extaz cathartic. Desigur, așa cum s-a mai observat, eul-narator nu are, în ansamblul epic, o importanță majoră, în calitate de actant; însemnătatea sa rezidă în consemnarea și salvarea memoriei colective, expresie a identității unei etnii greu încercate: „Mai toți oamenii în mijlocul cărora mi-
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
modul contemplativ te străduiești să trăiești tu extatic, scos din tine, viața muzicii. Ambele ipostaze ascund o anume tulburare. În linii mari, muzica potențează trăirile omului întru dezechilibru. Deopotrivă bucuriile și tristețile ne scot parcă din noi, creând dezechilibre. Însuși extazul reprezintă o ieșire din sine. Paradoxal, el este o aspirație. Dar și o cale de comunicare sonoră. Există construcții sufletești, mai degrabă muzicale, exprimând stări care se desfășoară una dintr-alta ca într-o exaltare ce nu se mai curmă
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
comun prin pragmatismul lor (sunt cu precădere instrumente de informare), după cum lectura „pe diagonală” are afinități incontestabile cu lectura „de plăcere”, în virtutea „gratuității lor”. Cea mai atracțioasă este, evident, ultima. „Plăcerea” cititorului (avizat, se înțelege) duce la un soi de extaz căruia i se poate găsi o paradigmă mistică. Eul se golește de sine spre a se umple de o prezență similidivină pe care o introduce admirația față de scriitorul abordat. Din care pricină acest soi de lectură e selectiv, limitativ. Calitatea
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
conștiinței auctoriale, în măsură a plasa opera în raporturi inedite. Contemplația face loc unei investigații lăuntrice a operei, fără a se suspenda, intelectualizîndu-se, apelînd la sistemele culturale pentru o mai precisă înțelegere a ei. Acesta e, în esență, rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei disponibilități speculative. Nu fără acea stare emoțională care, legată de contactul cu scrierea preferată, înmănunchind reacția estetică și interpretarea ce i-o acorzi, naște acel simțămînt analog Erosului, „sentiment perimat
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
fractalii, cu o beție sexuală desfăcându-se în bande de frecvență cromatică, cu exploziile de lumină ale Tokio-ului noaptea, un oraș-vitraliu. Filmul pare un vis prelungit în care moartea și viața se regăsesc pe un registru extrem de variat de la extaz la oroare, un uriaș sintetizator programând o simfonie colorată până la insuportabil a senzațiilor. Imaginea te ține captiv în acest film, iar încercarea de a da sens turbionului de culori și sunete este sortită eșecului. În mod straniu, aceeași entropie controlată
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
Cosmin Ciotloș Marius Conkan, Extazul Sfântului Markon, București, Tracus Arte, 2012, 88 p. Hose Pablo, Google translate: Ștefan-Vodă, București, Tracus Arte, 2012, 26 p. Asupra lui Marius Conkan (n. 1988) mi-a atras atenția o cronică a lui Bogdan- Alexandru Stănescu, apărută acum vreo două
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
delimiteze un teritoriu numai al său. De vină a fost, probabil, și contextul. Fiind, în mod funciar, un insurgent (ca și cei mai buni dintre reprezentanții generației lui), el avea de redresat un handicap imens. Surprins, constat că, prin acest Extaz al Sfântului Markon, Conkan s-a ținut de cuvânt. Parțial s-a vorbit destul de mult, în cazul lui, despre doi versanți, unul mistic (coborând, desigur, până la William Blake), celălalt - vizionar (unde cap de afiș e Allen Ginsberg). O observație, după
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
Conkan într-un rând (p. 18), cât se poate de explicit. E un „verset” din crezul său. Literar, nicidecum religios. Cu excepția secvenței intitulate Cantos (care e inexplicabil de slab, autorul uitând, pe deasupra, regula elementară a formării pluralului în limba engleză), Extazul Sfântului Markon e o carte notabilă (dar nu mai mult decât notabilă), a cărei apariție poate însemna, în literatura română recentă, încheierea unei tendințe: aceea a poeziei „leneșe”, susținute de tribulații și racordate printr-un gălăgios act de impostură la
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
și femeia au drepturi egale, în temeiul unei "democrații" a spiritului creator. Autoarea savurează această "dezrobire" care, în cazul d-sale, îi aduce nu doar posibilitatea de-a "măcelări" după plac cuvîntul, ci și ieșirea din gineceu: "Cuvîntul este liber/ extaz negativ/ al melcului/ s-a dat liber crimei/ în cuvînt// eu cred că-s vie/ și-n mers; nu se petrece/ nimic deosebit/ se sfărîmă ziduri/ se sparg retine/ se afișează alte vieți/ alte prețuri" (Marfă). Putința de-a face
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
arheologul n-ar fi putut duce la capăt săpăturile la Isarlâc și Micene). Și aceștia sunt eroii preferați de Irving Stone (1903-1989), autorul american de romane biografic istorice datorită căruia generația mea s-a îndrăgostit de Michelangelo Buonarotti (Bucurie și extaz), Van Gogh (Bucuria vieții), Schliemann și Homer (Comoara grecilor) - dar care i-a „recreat” și pe Darwin, Jack London, sau Abraham Lincoln. Un mare entuziast, Stone avea mai multe motive să-l admire pe Schliemann: îi semăna prin firea pasionată
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
somnului nu-i neapărat regresiune vegetativă, cât nevoia de vis și de integrare în plasma naturii, a unei lumi mitologice, mai congruentă cu substanța "păduroasă și contradictorie a creației" (Ion Barbu). Parcă e și de prisos a mai spune că extazul hipnotic, vegetal, complementar tăcerii, are vădite articulații blagiene, inclusiv un anume retorism păgubos. În ce măsură ajunge monedă specifică e mai greu de spus în câteva cuvinte, oricum abundă patosul subiectiv, tensiunea extatică, visul cu tentative statornice de contrapondere cugetătoare, slab vizionară
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
centru al alchimiei profetice. Dan Stanca unește poetic psihologia trecutului cu apocalipsa imediatului. Cititorii fideli prozei lui Dan Stanca vor regăsi în roman obsesii și preocupări mai vechi, precum lumea jurnaliștilor, teoriile conspiraționiste, sexualitatea maladivă, căderea în viciu, parabola eschatologică, extazul morbid, infernul casnic și altele. Craii și morții lasă deoparte spațiile fricii și ale terorii - simple cadre aici, insistând pe un timp specific al morții. Eroii îmbătrânesc brusc - ca în basmul ființei -, semn al detenției interioare, al practicării unui tip
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
din tot adâncul sufletului meu, întotdeauna. Da, simt acuma că Dumnezeu mă iubește, că el mă atrage la inima sa, că eu mă fondez în el." Și Lenau continua să delireze, cuvintele sale fără șir se pierdeau într-un veritabil extaz. Emilia a notat în jurnalul său unele dintre aceste gânduri: ,,Sufletul meu nu este, ca acela al oamenilor unei alcătuiri obișnuite, o suprafață netedă pe care se oglindesc toți cei care se apropie, el este făcut din înălțimi și adâncuri
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
minute destul de mirat de ceea ce mi se părea a fi o improvizație despre lucruri care-ar fi sunat mai credibil în gura unui matematician, după care am plecat, iritându-i în mod vădit pe-o parte dintre ascultătorii aflați în extaz. La ieșire, altă surpiză: un călugăr, de data aceasta tânăr, vindea cărți "de specialitate", frumos aranjate pe-o masă. Pe margine, o serie impresionantă de casete înregistrate cu discursurile a diverși "eremiți" și "sihaștri" - toți bărboși, toți purtând greutatea lumii
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă spre devoțiune, ci propria noastră neputință. Avem a face, constată Sergiu Miculescu, cu un "creștin revoltat, din familia lui Iov. Natură ciclotimică, oscilează între extaz și circumspecție. Ocolind structura bisericească ce i se pare degenerată, formalizată, Eugen Ionescu apelează compensator la forme primitive ale metafizicului, precum superstiția. Ea ar intra în clădirea simțămîntului religios, chiar dacă "pe scara de serviciu": ŤSuperstiția caracterizează pe cel care nu
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
al celeilalte, un fapt era indiscutabil: ele erau gîndite și realizate la o temperatură înaltă, iar culoarea, idiferent de natura pigmentului și de puterea lui calorică anticipată, era susținută prin explozii repetate, prin revărsări sangvine și prin incontinente stări de extaz. Cu toate acestea, Cerăceanu este, în esență, un intimist, însă lumea lui, fie aceea deschisă, a peisajului, fie aceea delimitată sever, a interiorului, este una a senzațiilor pure și a unei vizualități debordante. În acest sapațiu atît de restrîns, cu
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Bădoiu Raluca Cântărețul în vârstă de 65 de ani a fost în extaz încă din luna noiembrie, cănd aștepta să vină pe lume cel de-al doilea copil. Se pare ca perechea celebra a apelat la aceeasi mamă surogat care l-a născut și pe primul lor fiu, Zachary. Micuțul a fost născut
Elton John și iubitul său, din nou părinți. Vezi cine este mama-surogat by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72892_a_74217]
-
pe care îngenunchi. Și din chivoturi căptușite cu satin scot psaltire și alăute evreești. Iar îngerii coboară din cer icoane ale împărăției. Doamne, mîngîie-mă aproape. Din icoane dau muguri și frunze și răsar Trei Dumnezei care merg împreună" (Psalmul 36). Extazul eului poetic se extinde panteistic-dionisiac, prin contopirea creaturii cu tot ce ființează, surpîndu-se zidurile ce au despărțit-o de sfera celorlalte animate și a înanimatelor, într-un unic torent al energiilor vieții. Psalmistul se întîlnește cu Nietzsche. Principiul întunecat, irațional
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Intr-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]