1,988 matches
-
țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”. Cu ocazia aniversării a 80 de ani de viață, fosta lui studentă Alina Ilașcu-Paraschiv a coordonat publicarea volumului omagial "Ștefan Oprea, față și profil în 80 de fărâme" (Ed. Dana Art, Iași, 2012), în care au fost incluse 80 de fragmente critice, interviuri, consemnări, mărturisiri, semnate de specialiști recunoscuți.
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Ralea a constatat că opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu este stăpânită de o concepție radical-pesimistă asupra naturii umane. Scriitoarea a răspuns acestui reproș, afirmând într-un interviu publicat în revista "Viața literară" că personajele sale au în ele și o fărâmă de umanitate ce iese la iveală în clipele de nenorocire precum boala sau moartea. Portretele realizate sunt pline de realism, fiind lipsite de caricaturizare. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Internațional de Inventică din Cluj-Napoca (2009). Tot în 2009 i s-a conferit cea mai înaltă distincție de stat a Republicii Moldova - „Ordinul Republicii”. În 2014, la Congresul IBBY din Mexic, a fost inclus în IBBY Honour List 2014 pentru cartea „Fărâme de suflet”, drept una din cele mai bune cărți pentru copii și urmează să fie tradusă în toate limbile țărilor membre ale Consiliului IBBY. Cărțile sale „Fărâme de suflet” (2011) și „Victoria speranței” (2003) au câștigat premiul „Cartea anului” în
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
IBBY din Mexic, a fost inclus în IBBY Honour List 2014 pentru cartea „Fărâme de suflet”, drept una din cele mai bune cărți pentru copii și urmează să fie tradusă în toate limbile țărilor membre ale Consiliului IBBY. Cărțile sale „Fărâme de suflet” (2011) și „Victoria speranței” (2003) au câștigat premiul „Cartea anului” în Moldova. Cartea sa „A doua șansă” (2011) a câștigat premiul „Simpatia copiilor” (la ediția a VIII-a a Salonului Internațional de Carte pentru Copii, 2004). La ediția
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
a apărut în următorii ani în traducere franceză și germană, înainte de a fi inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Subiectul nuvelei îl constituie anchetarea de către Securitate a bătrânului Zaharia Fărâmă, fost director al unei școli primare de pe strada Mântuleasa, și relatarea de către acesta a unor întâmplări stranii petrecute într-un trecut apropiat.<ref name="Ștefănescu 2/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pe fostul lui elev, Vasile I. Borza, ce se mutase recent acolo după ce devenise maior în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Bătrânul dă peste un necunoscut, ce nu admite posibilitatea unei confuzii. Apariția învățătorului într-o casă rezervată ofițerilor pare suspectă, iar Fărâmă este adus la Securitate și anchetat de ofițerul Dumitrescu, colegul lui Borza. Învățătorul dă răspunsuri incoerente și începe să relateze fapte incredibile (precum dispariția unui copil într-o pivniță părăsită ce reprezenta un portal de trecere pe Tărâmul celălalt sau
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
sau zborul fără oprire al unei săgeți trase de un alt copil năzdrăvan pe nume Lixandru) petrecute într-un alt timp și într-o altă lume, divagând permanent în ciuda încercărilor anchetatorului de a-l aduce la subiect. Întâmplările istorisite de Fărâmă s-au petrecut cu câteva zeci de ani în urmă. Relatarea sa începe cu expediția unor elevi ai școlii de pe strada Mântuleasa pe maidanele Bucureștilor în căutarea unei pivnițe inundate care ar reprezenta, după spusele băiatului tătar Abdul, un spațiu
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
din strada Calomfirescu (aflată în cartierul Mântuleasa). Acțiunea este descoperită, Economu se sinucide, iar Anca Vogel, care pare a fi implicată și ea în această afacere, este destituită. Alți anchetatori caută să descopere implicații politice în relatările fabuloase ale lui Fărâmă, încercând să afle de la bătrân motivul fugii lui Darvari în URSS și identitatea actuală a lui Lixandru, prietenul aviatorului, ce nu mai fusese văzut de nimeni după 1932 și despre care cred că ar trăi în prezent sub un nume
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
motivul fugii lui Darvari în URSS și identitatea actuală a lui Lixandru, prietenul aviatorului, ce nu mai fusese văzut de nimeni după 1932 și despre care cred că ar trăi în prezent sub un nume de împrumut. Timpul trece, iar Fărâmă este eliberat. În finalul nuvelei, învățătorul se plimbă iarăși într-o vară caniculară pe strada Mântuleasa și este abordat de un necunoscut care se recomandă a fi fostul lui elev, Vasile I. Borza, dar afirmă că nu-și mai amintește
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pe strada Mântuleasa și este abordat de un necunoscut care se recomandă a fi fostul lui elev, Vasile I. Borza, dar afirmă că nu-și mai amintește de el. Falsul Borza fusese trimis de Lixandru pentru a afla ce știe Fărâmă. Nuvela este împărțită în 11 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Întâmplările nu urmează o cronologie strictă, fiecare fragment fiind format dintr-un nucleu realist și din relatări ale unor fapte din trecut. Copilăria lui Mircea Eliade este
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Mântuleasa...”. "„Am început-o, ca atâtea alte cărți, fără să știu ce se va întâmpla în capitolul următor. Descopeream acțiunea pe măsură ce scriam. Știam doar că voi povesti confruntarea a două mitologii: misterele, melancoliile și frumusețile îngropate ale Bucureștiului evocat de Fărâmă și scepticismul, cruzimea, încrederea acerbă în automatizare, statistici și tehnologie a celor care-l vor ancheta”", va afirma mai târziu. Eliade scria într-un ritm destul de alert (12-15 pagini pe zi). Pasiunea și nerăbdarea ce-l mistuiau făcea ca scrisul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
100 de pagini. În ciuda faptului că soția sa era entuziasmată, scriitorul nu era însă mulțumit de rezultat, descoperind implicații noi și nebănuite pe măsură ce scria. Acțiunea nuvelei se întrerupea la sfârșitul capitolului 6, după cea de-a doua vizită a lui Fărâmă la Anca Vogel. Eliade a încercat reluarea scrierii odată ce s-a întors la locuința sa de la Val d'Or (din periferia vestică a Parisului) și apoi în vara următoare, dar fără succes. După mai bine de zece ani petrecuți în
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
inedit", scriitorul a avut două încercări zadarnice de reluare a scrierii nuvelei la 27 iulie 1959 și la 9 mai 1966. Abia a doua oară a putut să întrevadă continuarea acțiunii întreruptă după cea de-a doua vizită a lui Fărâmă la Anca Vogel, găsind două finaluri posibile. Textul era foarte stufos, iar autorul decide să taie din el pentru a elimina aspectele satirice. Soluția finală este găsită întâmplător. Eliade recitește textul la 28 octombrie 1967 pentru a găsi un fragment
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
este găsită întâmplător. Eliade recitește textul la 28 octombrie 1967 pentru a găsi un fragment pe care să-l publice în revista "Destin" și începe să scrie continuarea nuvelei „în alt stil”, accelerând ritmul anchetei și reducând ponderea relatărilor lui Fărâmă. "„Am mai scris proze literare, dar n-am putut încheia Pe strada Mântuleasa decât într-o săptămână, neobișnuit de grea (cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967 la Chicago
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către Securitate, acesta fiind bănuit că știe secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului care încercase să-și viziteze un fost elev pe care i se păruse că îl recunoaște
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului care încercase să-și viziteze un fost elev pe care i se păruse că îl recunoaște în persoana unui maior, Vasile I. Borza. Fărâmă este cercetat de mai mulți anchetatori, inclusiv de către temuta Anca Vogel (considerată de Monica Lovinescu și de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se intimidează și începe să
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția orientală a celor "O mie și una de nopți" pentru a-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere informații referitoare la acte de spionaj sau comploturi cu tentă politică. Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori intră totuși
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
acte de spionaj sau comploturi cu tentă politică. Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori intră totuși în anumite momente în jocul lui Fărâmă, păstrând încă în suflet un rest de candoare din copilărie. Mircea Eliade descrie în cunoștință de cauză modul de desfășurare a interogatoriilor polițienești și atmosfera sumbră din sediul instituții represive, ceea ce dovedește că s-a documentat atent probabil prin ascultarea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
și deloc inocentă a fostului învățător de a forța pătrunderea în temutul aparat polițienesc pentru a da de urma lui Lixandru, eventual și a lui Darvari. Sintagma „pe la două și un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul fragmentar al relatărilor sale. Autorul mărturisea că s-a gândit la o parabolă a omului fragil care supraviețuiește în condiții grele prin talentul de a povesti. Celelalte
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a gândit la o parabolă a omului fragil care supraviețuiește în condiții grele prin talentul de a povesti. Celelalte personaje sunt prezentate cu detalii puține, dar esențiale, fiind caracterizate din punct de vedere psihologic prin gesturile și replicile lor. Învățătorul Fărâmă trăiește într-un timp mitic ce pare să existe doar în imaginația sa, el fiind, în concepția lui Eugen Simion, „un tip eminamente profan care, prin narațiunile lui, creează o lume fabuloasă, o lume ce supraviețuiește prin semne”. Personajul ajunge
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
întâmplărilor biblice, metamorfozată în urma unui blestem. Un alt element mitologic prezent în nuvelă este puterea magică a întineririi biologice pe care o posedă Marina și care va mai apărea în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din fabulosul folcloric sau magic. Finalul enigmatic al nuvelei contribuie la revenirea la o stare fantastică, aducând personajul parcă printr-o buclă temporală într-un cadru asemănător celui de la
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două moduri de a înțelege viața: viziunea sacră și viziunea profană, dintre emoția artistică și informația seacă, dintre mitologie și politică. Profesorul Sorin Alexandrescu își construia interpretarea pe aceeași structură duală, adică pe coexistența în același text
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a nuvelei pentru Teatrul Național Radiofonic de către Doina Papp, a avut premiera la 24 martie 1992 în regia artistică a lui Titel Constantinescu, fiind prezentată din nou în 1992, 1993, 1997 și 2007. Distribuția a fost formată din Constantin Codrescu (Fărâmă), Dana Dogaru (Oana), Silviu Stănculescu (superiorul), Adriana Trandafir (Zamfira), Răzvan Ionescu (Lixandru), Mihai Dinvale (Darvari), Mircea Constantinescu (Iozi), Ion Siminie ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Mihai Barta (regia de studio), George Marcu (regia muzicală) și ing. Luiza Mateescu
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Regina Maria relatează în amănunt în ,,Povestea vieții mele” dezvoltarea acestui proiect din tinerețea sa: ,,Dragostea mea de născociri originale și fărâma de fire copilărească ce păstrasem în ființa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică și nostimă, sus, în frunzișul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; așadar, îmi desenă o căsuță drăgălașă
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]