6,056 matches
-
țări care au realizat arhitectura nouă. Mai întîi s’a lucrat teoretic. Karel Teige și alții în Stauba au reușit să influențeze și generațiile vechi. Nu au fost specialiști cari au pregătit terenul, din care cauză putem vedea pe unele fațade încă influența diferitelor curente. Reforma venea dela plastica nouă și se oglindea la început în exterior. Mai tîrziu numai s’a reușit reforma dispozițiunilor de plan. Încurajatoare a fost influența profesorului arhitect din Praga Kotera care și înainte de războiu încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca să-și croiască drum în banda lui Hoshino... Bătrânul a continuat să-i vorbească în șoaptă, dar Gaston nu-l mai asculta. Era pur și simplu fermecat de priveliștea din jur: luminile multicolore ale magazinelor, de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau apariția la ieșirea din stația Shibuya. Puzderie de oameni în jurul lor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
încă în piațeta din fața gării. Ceața alburie a dimineții începuse deja să dea la o parte perdeaua nopții. Autobuzele nu circulau încă, iar magazinele erau închise. Ici și colo mai ardea câte un felinar albăstrui. Gaston s-a rezemat de fațada gării și privi în sus, la stele. „Un idiot minunat“, exclamase Tomoe cu o seară în urmă, înainte de plecarea trenului. Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când judeca prea aspru bărbații. Bineînțeles că sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în stăpânire de ciori, și, la căderea întunericului, păpăludele încercau să dibuie cele câteva turme de capre rămase la balta din câmpie. Casele și clădirile își pierduseră frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate de colibele sclavilor eliberați de pe pământurile romane, ridicate din te miri ce materiale. Străzile erau murdare și împuțite. Dincolo de asta, nu se mai știa dacă orașul era arian sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un titlu care mă onorează. A surâs ironic și m-a cazat într-una dintre odăile rezervate diaconilor, la etajul doi. Din camera mea cu fața spre for puteam să văd, aplecându-mă pe fereastră, toată rampa de scări și fațada palatului consular. L-am întrebat, în timp ce-l cercetam pe însoțitorul meu, dacă îmi era îngăduit să aduc omagiul meu episcopului, care, în chip ciudat, nu se făcuse văzut. Andras, mimând regretul, mi-a spus că episcopul Magno era bolnav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Hiyya. La Ravenna evreii erau ținuți la mahala, printre oameni fără căpătâi și răufăcători. Casele lor se deosebeau de celelalte, nu fiindcă erau mai arătoase, ci doar mai curate. Vecinii creștini, din ură sau din invidie, obișnuiau să urineze pe fațade și uneori scriau cuvântul perfidus, cu excremente. Răbdători din fire, evreii curățau și dădeau cu var chiar de mai multe ori în cursul anului. Nu e de mirare, așadar, că, fiindu-le frică să nu fie atacați în propriile case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în necontenită rivalitate între ei și nu pregetau să-și demonstreze puterea călcându-i în picioare pe locuitorii sărmani care-i urau din această pricină. Iată de ce acest loc era prielnic celor care voiau să se ascundă sau să uneltească. Fațada bisericii Sant’Apollinare avea două turnuri, un cvadriportic și un pronaos, unde ne-am așezat să mâncăm, la adăpost de soarele amiezii. Prin fața noastră treceau pelerini și preoți de tot felul. În timp ce încercam să găsesc pe cineva de la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
perpendiculară deasupra mării, alături de ruinele unui castel roman. Urcușul până acolo nu era deloc ușor. Porțile în vremea aceea erau căptușite cu plăcuțe de fier, și zăvoarele de pe dinăuntru rezistaseră până și la un berbece improvizat. Ferestre nu existau pe fațadă; se deschideau sus, doar deasupra prăpastiei. Am încercat porțile sub privirile hulpave a peste treizeci de soldați și am hotărât: - Nu vă pot lăsa să faceți asta, nu înainte de a vedea ce se află în interiorul acestei biserici. Unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă, apasă unul după altul toate butoanele interfonului. Aude țârâitul strident răsunând În liniștea apartamentelor. Clădirea e În curs de restaurare, partea inferioară a fațadei e acoperită de schele mascate de o pânză imensă, pe care un fotbalist faimos apără o lovitură de pedeapsă, proiectând mingea Înspre transversala porții și zburând spre cer cu o mișcare foarte elegantă. Pentru că el ține cu Roma, gestul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de irosit. Sigla galbenă de neon păru să se aprindă atunci când localul luase foc, iar M-ul sângeriu trona ca pe un grătar de flăcări, până când plasticul se lichefie și M-ul se Înclină și căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca un crater. Doar atunci Zero prinse portiera și o Închise, iar În interiorul camionetei se lăsă Întunericul. a patra oră Printre ușile de sticlă ale blocului turn ieși o femeie, Înfofolită Într-un impermeabil. Cum Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii din ziua de azi, căci și el, În tinerețe, respectase prea puțin Însemnele puterii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sălile de operație. Oricum, cu mult timp În urmă, Înainte ca tati și mami să se fi născut, clădirea fusese vândută, iar noii proprietari o restauraseră. Fără Însă a cheltui prea mulți bani, mergând Înainte - de fapt, culoarea roșie de pe fațadă se desprindea ca și coaja de pe un cartof, marmura falsă a scărilor se fărâmase, iar lemnăria se deteriorase repede, iar acum Îți era greață doar la gândul de a atinge balustrada unsuroasă. Din apartamentele Închise venea pe scări miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acolo sus Încă se mai păstrau urmele lor - amprente de picioare foarte mici, ale fetiței care nu mai era. Se aplecă peste balustradă. Cu șase etaje mai În jos, strada Carlo Alberto nu se mai zărea - doar vârfurile teilor și fațada seminarului Russicum, de pe cealaltă parte a străzii. Se Întrebase mereu ce putea fi clădirea aceea austeră și puțin lugubră. Nu văzuse niciodată pe nimeni intrând acolo. Pe balcon Încă mai era suportul de Întins rufe și mașina de spălat așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spus repede povestea, iar eu mi-am luat cele câteva ierburi pe care le țineam la uscat pe grinzile colibei mele. Doamna aproape că alerga. Abia am avut timp să-mi dau seama că ieșisem din grădină. Am trecut dincolo de fațada casei lui Nakht-re și mi-am amintit prima zi în care văzusem acel loc, cu o viață în urmă. Lumina soarelui poleia suporturile aurite din fața templului, în care flamurile atârnau fără viață în aerul nemișcat al dimineții. Casa lui Ruddedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O mască, Într-adevăr. Casa pescarului, unde se adunaseră cu toții, părăsind hotelul al cărui aspect Împodobit făcea să se simtă Încă și mai tare absența nunții, dădea spre port și scăpase neatinsă de valul de zugrăvire În culori vesele a fațadelor, votat de primărie În anul care trecuse. De cînd erau zidurile acelea În picioare, cei din familia Kermeur nu tremuraseră niciodată atît de mult. Nici măcar atunci cînd Marie Îi Înștiințase că se Înscrisese deja la școala de poliție. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o privire spre un teren de tenis umbrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune. Cei mai tari puteau rezista mult. Celorlalți li se părea foarte repede că tăcerea era insuportabilă și cedau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
traulere. CÎnd șantierul trecuse printr-un moment dificil, cu zece ani În urmă, Christian, pe atunci cu o situație financiară foarte bună, investise bani În afacere și devenise, cum era și firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dispoziția Mariei. Ea opri motorul și-l ajunse din urmă. Se Îndreptară Împreună spre una din rarele clădiri care scăpaseră de distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, dar și de reconstrucția sălbatică de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul mărginit de sălcii. Mai sus pe drum se vede pub-ul pe care l-am remarcat în prima noapte, cu fațada ornată cu coșuri de flori. În depărtare, se aude tropot de cai. Nu există absolut nimic care să facă notă discordantă. Totul e calm și blând și pare că există aici de sute de ani. — Samantha ? Nathaniel a observat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai înțeleg nimic. Deci Arnold nu mi-a luat apărarea absolut deloc. El este cel din cauza căruia am fost dată afară. Nu-l cunosc deloc pe omul ăsta. Tot șarmul ăla plin de bonomie și de veselie - e doar o fațadă. E o nenorocită de fațadă. Cu un sentiment subit de greață, îmi amintesc cum, a doua zi de după cele întâmplate, a insistat să rămân unde sunt, și să nu mă întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mi-a luat apărarea absolut deloc. El este cel din cauza căruia am fost dată afară. Nu-l cunosc deloc pe omul ăsta. Tot șarmul ăla plin de bonomie și de veselie - e doar o fațadă. E o nenorocită de fațadă. Cu un sentiment subit de greață, îmi amintesc cum, a doua zi de după cele întâmplate, a insistat să rămân unde sunt, și să nu mă întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în cale ca să nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
contează. Cel puțin, bine că nu vorbesc ca un avocat. Plec de la Starbucks cu capul în jos și pornesc pe stradă, apoi dau colțul și văd treptele binecunoscute de granit și ușile de sticlă de la Carter Spink. Mă uit la fațada familiară și mi se strânge inima. Mi se pare ireal să fiu din nou aici. Ultima dată când am văzut aceste uși le împingeam nervos pentru a ieși, înnebunită de panică ; convinsă că mi-am distrus iremediabil cariera ; convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. SÎnt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gîndește-te. Ascunsă În spatele acestei fațade cenușii se află Întreaga societate a celebrităților londoneze ! — Bună, Alexander e acasă ? spune Lissy stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]