2,704 matches
-
alb, supraveghind mitocondriile. Privind sferele vii prin microscoape electronice. Rezolvând ecuațiile reduplicării. Uitând de mica mea moarte. De mica mea durere. De micile mele pulsiuni mistice. Atâtea cuvinte s-ar dovedi inutile. Atâtea tipare s-ar dovedi un cheag de fantasme. Aș da deoparte metafora artificială. Aș degusta frumusețea naivă a mitului. Aș redeveni geometru. L-aș împrieteni pe Platon cu Crick și Watson. Pe Iisus cu Lynn Margulis. Șirurile de cifre ar fi rugăciunea mea sobră, de eremit al retortelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e)ic este mai puțin îndrăgostit de obiectul propriei cântări și mai mult de cântarea însăși. De altfel, ca în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor, fantasmelor mai mult sau mai putin conștiente 22. Geneză mitului Parizienei confirmă "caracterul activ al miturilor, adică puterea lor de a mobiliza și orienta dorința" și faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
are nostalgia secretă a unui monarh, pe care îl găsește în persoana Parizienei, femeia care este o mitologie 38. Ea se construiește că mit deoarece este recunoscută ca atare de către un public care proiectează în femeia pariziana visele, fanteziile și fantasmele tabuizate. Depășind diferite manifestări individuale care atestă acest mit, mitul Parizienei se ridică la o semnificație colectivă: "C'est que la Parisienne, en ce temps-là, éveille leș désirs du monde entier. On l'invente dans leș steppes du Grand-Nord autant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important al bărbatului francez sunt femeile; ele constituie, cum menționează R.Barthes în Mythologies [p.26-32], terenul de vânătoare al bărbaților. Femeile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui Maupassant. Orașului îi este propriu, în mai mare măsură decât oricărui alt spațiu, spiritul aventurii, în care se suprapun anonimatul și hazardul. Parisul a impresionat întotdeauna prin fascinația de erotism și elegantă, legată de numele curtezanelor, mondenelor și Parizienelor fantasme literare mai seducătoare decât femeile reale. 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului. În monografia Portretul literar, Silviu Angelescu menționează: "Identitatea falsă aparține unui plan
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
portrete de mondene, asemănător cu cel pe care îl vom găsi mai târziu la Marcel Proust. Prestigiului poziției sale sociologice, Pariziana îi adaugă promisiunea unui erotism tulburător. Frédéric este sedus de capacitatea doamnei Dambreuse de a lăsa loc visului și fantasmelor: "Îl n'éprouvait pas à șes côtés ce ravissement de tout son être qui l'emportait vers Mme Arnoux, ni le désordre gai où l'avait mis d'abord Rosanette. Mais îl la convoitait comme une chose anormale et difficile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trimit datorită pertinentei semnelor și perseverentei sale. Limbajul corporal îl dublează pe cel verbal, susținându-l sau intrând cu el în conflict. Limbajul corpului este cel mai adaptat în exprimarea stărilor existențiale fundamentale: viața, moarte, dragoste, ura etc. El traduce fantasmele și dorințele. Influențat de ideile lui Appia, Meyerhold, scriind despre corpul actorului, sesizează tridimensionalitatea să ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poetul din Recanati starea ideală este cea de comuniune perfectă cu natura iubitoare, care ascunde de privirea omului urâțenia și durerea condiției lui limitate, dărindu-i astfel iluzia fericirii: Deoarece întreaga frumusețe și tot binele acestei lumi sunt iluzii pure (...) pure fantasme și plăsmuiri ale imaginației (...) natură a ascuns aceste adevăruri sub adâncimi de mister.367 Trăind sub semnul himerelor aducătoare de fericire, oamenii primitivi și în mai mică măsură cei din antichitate credeau într-o comuniune perfectă cu natura mama care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în care somnul acționează că filtru, si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete ideale: Tu, ce-mi inspiri iubire / din mult
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adevărului.404 În visele romanticului femeia este pură reprezentare, fără echivalent în realitate: ea înlocuiește complet adevărul, subliniază Luigi Blasucci și prin aceasta este diferită de viziunile petrarchești, cu care se aseamănă numai prin aceea că imaginea femeii este o fantasma oferită dorinței.405 Fragilitatea și transparența cu care poetul recanatez învăluie obiectul dragostei caracterizează toate viziunile onirice din Canturi. Într-o scrisoare din 23 iunie 1823 el preciza: Plusieurs fois j'ai évité pendant quelques jours de rencontrer l'objet
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care, la rândul său, oferă ființei un răgaz și actualizează puternicele iluzii din copilărie. Amintirea și visele se împletesc astfel în încercarea de a compensa nefericirea din prezent. Referitor la amintirile descrise de Leopardi, Antonio Prete afirmă că umbrele și fantasmele trecutului aduse din nou în fața ochilor poetului sunt mai apropiate de vis decât de un teatru al memoriei, precum în versurile: și-n clipă când mai dulce ți se lasă / pe pleoape somnul și suav, alături / mi se-așează umbra-ndrăgită-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Cesare Arici din 1818, care i-a prilejuit mai tarziu unele comentarii. Cugetările lui despre această operă vergiliană au ca subiect caracterul ei grecesc, singurătatea poetului latin, imaginile durerii sau cele ale naturii. Fericirea, Plictisul, Plăcerea, Durerea, Natura sunt fantasme ce anima Georgicele, prezente atât în Canturile leopardiene, cât și în unele poezii quasimodiene. Creionând portretul lui Vergiliu, Leopardi amintește, așa cum avea să facă și Quasimodo, singurătatea acestuia: Datorită minunatului rafinament al inteligenței sale, Vergiliu era destul de puțin priceput în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele mai multe ori, ființe preponderent carnale. În concordanță cu tehnică predecesorului său, unele construcții onirice quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a aducerilor aminte. Referitor la amintirile descrise de recanatez, Antonio Prete preciza că umbrele și fantasmele trecutului, evocate în versuri, sunt mai apropiate de oniric decât de un teatru al memoriei.531 Contaminarea motivului visului cu cel al amintirii constituie un punct comun al poeziei ambilor autori, fapt confirmat de felul în care Quasimodo aglomerează în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
me. (Riposo dell'erba). 366 E fammi vento che naviga felice / o seme d'orzo o lebbra / che sé esprima în pieno divenire (Curva minore). 367 Perché tutto îl bello e îl buono di questo mondo essendo pure illusioni, (...) puri fantasmi e sostanze immaginarie (....) queste verità la natură aveva nascoste sotto un profondissimo arcano, Zibaldone, 125. 368 Vissero i fiori e l'erbe, / vissero i boschi un dì. Conscie le molli / aure, le nubi e la titania lampă / fur dell'umana
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ales cu privire la imaginea femeii, cfr. Luigi Blasucci, "Petrarchismo e platonismo nella canzone Alla sua donna", I tempi dei Cânți, Einaudi, Torino, 1996, pp. 62-80. 388 La donna, cioè l'innamorata dell'autore è una di quelle immagini, uno di quei fantasmi di bellezza e virtù celeste e ineffabile, che ci occorrono spesso alla fantasia, nel sonno e nella veglia, quando siamo poco più che fanciulli, e poi qualche rară volta nel sonno o în una qualche alienazione di mente, quando siamo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ha nome, / or leve intra la gente / anima voli? (Alla sua donna). 404 Rivendicazione del diritto di coltivare l'inganno; risarcire entro la propria immaginazione i guasti prodotti dalla cognizione del vero, Luigi Blasucci, 1996, op. cît., p. 66. 405 Fantasma offerto al desiderio, Adelia Noferi, Îl gioco delle tracce, La Nuova Italia, Florența, 1979, p. 31. 406 Rivaleggia con Petrarca nella creazione di un'atmosfera satura di amore, M. G. Riccobono, op. cît., p. 291. 407 Căra giovinezza; è tardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de vedere militar, războiul din Irak a fost un mare succes, care nu se știe însă prea bine la ce a folosit, în tot cazul, transplantarea modelului democratic american în Irak și, de aici, în alte țări musulmane pare o fantasmă. Apoi, care vor fi consecințele pe termen lung ale acestei desfășurări de forță militară? Uneori nu strică și puțină cultură diplomatică. Victoria din Irak poate fi privită și altfel: Statele Unite au reușit să dărîme unul dintre cele două regimuri laice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Orașele Occidentului sunt pline de musulmani proveniți, într-un important flux de emigranți, din Orientul Mijlociu sau din Africa. Pentru Europa, Islamul face parte dintr-o realitate culturală și demografică ce caracterizează periferiile cele mai sărace ale marilor orașe. Clișee și fantasme iraționale vechi de secole izbucnesc aici tot mai des: credința fanatică, jihadul împotriva necredincioșilor și acceptarea pasivă a gimat-ului sau destinului, de unde seninătatea cu care se pleacă la moarte omorînd nenumărați nevinovați. De fapt, între lumea islamică și cea creștină
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fie cum sunt... ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 207). La Eminescu, trăirile grave sunt descrise cu ajutorul elementelor împrumutate din registrul artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie nouă "Eminesciana" I. o ascunzișurile măștii; o măștile ascunderii; o cvadratura cercului. CULIANU Ioan Petru [2006] (2012) Studii românești I: Fantasmele nihilismului. Secretele doctorului Eliade, Ediția a II-a, traduceri de Corina POPESCU și Dan PETRESCU, Iași: Polirom. o Insula lui Euthanasius. DEL CONTE Rosa [1961] (1990) Eminescu sau despre Absolut, Ediție îngrijită, traducere și prefață de Marian PAPAHAGI, Cluj: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tempus al copilăriei este justificată (cel puțin, în partea ei conștientizată) intratextual în Fragmentarium: "Copilul e un geniu. Asemeni acestuia mai are încă în perspectivă o lume a ideilor privirea clară, isteață, lipsa de conștiență a caracterului trecător al tuturor fantasmelor au întărit această idee în jurul său. Lumea copiilor e minunată. La aceasta (servesc) direct glumele sale și basmele (s.n.) actualizate și prietenii săi" ( ["Vârsta de 24 de ani..."] Eminescu: 2011, X, 309). 56 Varianta parțială ["Cugetări imposibile..."] prezintă același segment
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Plexus. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian. Colecția Biblioteca Polirom. Seria de autor Henry Miller. Iași: Polirom, 2010. Henry Miller. Nexus. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian. Colecția Biblioteca Polirom. Seria de autor Henry Miller. Iași: Polirom, 2010. Fantasmele unui expatriat Recent reeditatul (la Polirom) roman Primăvara neagră/Black Spring, în seria de autor Henry Miller, nu poate fi înțeles decît în contextul istoric și cultural în care a fost scris. Miller redactează textul, se pare, între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]