2,195 matches
-
panteon complex, cu peste o mie de zei și zeițe, cu infățișări mixte de oameni-animale , cu abilități și defecte,ce vegheau asupra feritilității, agriculturii și asupra mijloacelor de trai.Religia era celebrată la temple, conduse de preoți ce acționau în numele faraonului și zeilor, ce se ocupau de întreținerea obiectelor de cult și indeplineau ritualurile, unde muritorii de rând aduceau ofrande zeilor pentru a le îndeplini rugăciunile și a-i feri de spiritele demonice și de vremurile grele. Credința puternică în viața
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a-i feri de spiritele demonice și de vremurile grele. Credința puternică în viața de apoi i-a făcut pe egipteni să pregătească corpurile decedaților pentru călătoria de dincolo, supunând-ule corpurile procesului de îmbălsămare și mumificare. În 1344 î.en. , faraonul egiptean Akhenaten a consolidat o nouă religie, Atonismul, declarând ca Aton va fi zeul suprem, , o zeitate universala, și interzice închinarea la toate celelalte, inclusiv la venerarea idolilor. Atenismul a pus astfel bazele monoteismului, credința într-un singur Dumnezeu. Ulterior
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
conectat Orientul Mijlociu de India și Europa.Însă comercializarea bronzului și dorința de dominație și control asupra resurselor va duce la primele războaie.În Meghido, pe teritoriul de azi al Israelului, la 16 aprilie 1457 î.en., noul, tânărul si ambițiosul faraon egiptean , Tutmes al III-lea, isi conduce fortele de 20.000 de oameni recruti (fermieri condusi la arme) si mercenari nubieni profesionisti, impotriva cetatii ce reprezenta un nod comercial vital în aceea vreme, stăpânită de o coaliție răzvrătită formată din
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
răzvrătită formată din forțe canaanite conduse de regele Kadeshului.A fost prima bătălie istorică înregistrată. Carele egiptene, cu o viteză de 25 km pe oră, reprezentau arma supremă a antichității.După lupte confuze și haotice, umbrite de șiroaiele de săgeți, faraonul Thutmose obține gloria mult râvnită.Ei au urmărit rămășitele armatelor ce au fugit din valea Megiddo, risipiți în munții din jur. Regele de Kadesh a reușit să-și evite moartea și captivitatea, fiind adăpostit în cetate. După victorie, egiptenii au
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Megiddo. Thutmose și-a extins imperiul la cea mai mare scală pe care a cunoscut-o vreodată Egiptul; pentru prima dată, un rege-zeu conducea destinele a milioane de oameni de la Sargon al Akkadului încoace. Două secole mai târziu, un alt faraon, Ramses al II-lea, cu cele patru divizii ale sale, va ataca orașul Kadesh pentru că râvnea la Ammuru aflat sub ocupatie hitită.Dar hitiții îi vor întinde o cursa lui.Ramses scapă datorită întăririlor trimise de aliații săi canaaniți.Ajunge
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
care îl aveau egiptenii. Popoarele mării s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah și Ramses al III-lea. Chiar și așa, civilizația piramidelor avea să intre într-un lung declin, nemaiputând să-și recapete gloria de altădată. În timp ce unele civilizatii mor, altele iau naștere.În bazinul oriental al Mării Mediterane, o noua
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
marinari pe care îl aveau egiptenii. s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah (cca 1213-1203 î.Hr.) și Ramses al III-lea (cca 1186-1155 î. Hr.), ulterior Popoarele mării (sau Popoarele Nordului) retragîndu-se probabil în insulele mediteraneene, unde ulterior s-au sedentarizat. Începând cu secolul al XI-lea î.Hr. referirile istoriografice cu privire la ei se
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
francez Gaston Maspero a preluat termenul și l-a popularizat în lucrările sale referitoare la supozițiile legate de aceste populații. Egiptenii antici îi numeau "Haunebu" cu un termen generic, echivalent cu (cei) "„ de dincolo de insule”", în timp ce inscripțiile de la Karnak ale faraonului Merneptah vorbesc despre" „ popoarele străine ale mării”." Două stele comemorative ale lui Ramses al II-lea (Stela Tanis II și Stela Assuan) vorbesc despre atacurile "Sherden"-ilor în Deltă, în prima consemnându-se faptul că o parte dintre pirați au
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
pentru a respinge atacurile hittiților : "„ ...răzvrătiții Sherden, pe care nimeni nu știa cum să-i înfrunte, au venit încrezători pe navele lor de război din adâncurile mării, niciunul nefiind capabil să le țină piept.”" (traducere aproximativă). Stela Assuan descrie victoria faraonului asupra unor populații din „Marele Verde”; dacă termenul se referă la mare sau la Deltă nu este clar, astfel că numai în prima interpretare avem dovada prezenței Popoarelor mării. Bătălia de la Kadesh (1274 î.Hr.), cea mai mare bătălie de care
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
ales din izvoare egiptene. În așa - numitul „Buletin”, o culegere oficială a relatărilor din război, precum și în poemul scribului Pentaur se precizează că "Sherdenii" capturați anterior au participat ca aliați ai egiptenilor și au avut propunerea de împărțire a armatei faraonului în 4 contingente. Ideea a fost preluată de Ramses, dar s-a dovedit dezastruoasă pe câmpul de luptă, hittiții reușind înconjurarea și atacarea separată a coloanelor. Tot în poem mai sunt menționați și "Lukka" luptând alături de armata hittită. Merneptah a
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
soția și copiii săi--- comandanții taberei, și ajuns la granița de vest în cîmpul de la Pereire...”" (traducere aproximativă). La auzul acestei vești, Merneptah s-a înfuriat „ ca un leu” și a convocat imediat curtea ținând apoi și un discurs mobilizator. Faraonul are o viziune cu Ptah înmânându-i o sabie prin care să-și înfrângă teama și pornește la război. În lupta care a urmat arcașii egipteni l-au avut alături pe „Amon ca un scut” după cum sună inscripția; dușmanii sunt
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
versiune aproximativă). Se pare că nici Ugaritul nici Alashiya nu au rezistat atacului Popoarelor mării. Conflictul a debutat atunci cînd Popoarele mării, enumerate ca : "Pelset, Sherden,Denyen, Weshwesh și Tjekker" au atacat Egiptul venind pe mare dar și pe uscat. Faraonul a reușit să-i înfrîngă în două mari bătălii, una navală, cealaltă terestră. Ramses al III-lea își construise o flotă ținută ascunsă în Deltă cu care a atacat vasele invadatorilor după ce arcași aliniați pe maluri au răspuns cu o
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
pe țărm, i-a pironit pe plaje, i-a măcelărit și i-a așezat despicați în grămezi ”" (variantă aproximativă). Tot din inscripții mai aflăm că Ramses al III-lea a populat sudul Canaanului cu supraviețuitorii bătăliei, cooptați ca supuși ai faraonului. Această acțiune a faronului rămâne controversată, neexistând dovezi în acest sens. Mai probabil că, incapabil fiind să le împiedice acțiunile, acesta a pretins doar că a hotărît să îi așeze acolo pe mebrii populațiilor invadatoare. Există mai multe teorii, care
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
a fost al doilea faraon din Dinastia a XX-a ( a trăit cca. 1221 - 1155 î.Hr. ). Este considerat ultimul suveran important al Noului Regat. A domnit 31 de ani, dar perioada este controversată (sunt minim nouă variante), cel mai probabil între 1186 - 1155 î.Hr. În
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
Rămân în istorie două episoade memorabile din perioada Domniei sale: prima grevă documentată din istorie,care a avut loc pe șantierul muncitorilor la mormintele din Valea Regilor în Deir el-Medinah și „Complotul din harem” descoperit în ultimul său an din viață (faraonul însuși moare în cursul procesului) amenințând succesiunea moștenitorului desemnat la tron (Ramses al IV-lea) în favoarea prințului Pentaure susținut de complotiștii de pe lângă regina Tiyi . Tatăl său a fost întemeietorul celei de-a XX-a Dinastii, faraonul Setnakhte, în timp ce mama sa
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
său an din viață (faraonul însuși moare în cursul procesului) amenințând succesiunea moștenitorului desemnat la tron (Ramses al IV-lea) în favoarea prințului Pentaure susținut de complotiștii de pe lângă regina Tiyi . Tatăl său a fost întemeietorul celei de-a XX-a Dinastii, faraonul Setnakhte, în timp ce mama sa era regina-consoartă principală, Tiyi-merenese. Dintre soțiile sale, mai importante sunt următoarele trei: 1) Isis (Iset) ca regină-consoartă de prim rang . Aceasta era probabil asiatică deoarece numele mamei sale (Hebnerdjent) fiind un nume sirian. I-a dăruit
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
perioada cât a stat pe tronul Egiptului au avut loc evenimente dramatice în zona de est a Mării Mediterane: marea invazie a popoarelor pe teritoriul Greciei de astăzi, distrugerea civilizației miceniene, războaiele troiene, migrația Popoarelor mării, prăbușirea Imperiului hittit, etc. Faraonul s-a confruntat în trei campanii de amploare cu atacurile libienilor (anii 6 și 11 ai Domniei) intercalate cu o tentativă de invazie din partea Popoarelor mării în anul 8 (cca . 1178 î.Hr.). În afara amenințărilor externe, situația internă era dificilă, cu
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
externe, situația internă era dificilă, cu mari probleme administrative, corupția era atotputernică, la fel și clanul preoților lui Amon (a căror influență a crescut pînă la a asigura o „Dinastie” paralelă cu cea oficială în vremea Dinastiei a XXI-a). Faraonul a încercat să desăvârșească opera organizatorică începută de tatăl său, să unifice din nou cele două mari provincii egiptene (Egiptul de Sus cu cel de Jos), să asigure o administrație eficientă și necoruptă, dar s-a lovit de obstacole insurmontabile
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
scrise (ambele redactate sub Ramses al IV-lea) - Marele Papirus Harris și Papirusul Judiciar de la Torino și inscripțiile săpate pe pereții templului său mortuar de la Medinet Habu. Începuturile guvernării sale se constituie într-o perioadă de reforme administrative și militare. Faraonul păstrează inițial cei doi viziri (un fel de guvernatori/prim miniștri) ai Egiptului de Sus și ai Egiptului de Jos, pentru ca după câțiva ani, nemulțumit se pare de tendințele centrifuge ale provinciei nordice, să le unifice sub o singură administrație
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
zona Levantului. După perioada războaielor duse în prima parte a Domniei, urmează o perioadă de relativ calm și stabilitate, mediu propice reluării unei intense activități comerciale. Se exploatează minele din Sinai și cele din sudul Canaanului (Timna, producătoare de cupru). Faraonul însuși patronează cel puțin o expediție în Punt menită să aducă produsele exotice solicitate de clasa egipteană rafinată (fildeș, aur, abanos, argint, animale exotice, etc). În ultimii ani ai domniei, însă, apare un lung șir de recolte slabe, favorizate după
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
reluarea lucrului în anul 29 al Domniei (cca. 1157 î.Hr.). Scribul Neferhotep descrie situația intolerabilă, accentuată de abuzurile administratorilor șantierelor și menționează lamentările lucrătorilor: „Ne este foame!” într-un papirus aflat acum la Muzeul egiptean din Torino. Cum a murit faraonul nu se cunoaște cu exactitate. Se presupune că nu din cauza "Complotului din harem", deși complotiștii au mărturisit utilizarea de diverse otrăvuri, vrăji sau incantații efectuate de practicanți ai " "Magiei negre"" asupra unor păpuși de ceară reprezentându-l pe . Înmormântat inițial
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
diverse otrăvuri, vrăji sau incantații efectuate de practicanți ai " "Magiei negre"" asupra unor păpuși de ceară reprezentându-l pe . Înmormântat inițial în mormântul său situat în Valea Regilor (KV11), mumia sa a suferit aceeași soartă cu a mai multor iluștri faraoni: a fost transportată în ascunzătoarea din Deir el-Bahari (DB 320) de către Marele Preot al lui Amon Pinedjem al II-lea în timpul Dinastiei a XXI-a. Acesta era îngrijorat de amploarea jafurilor comise de profanatorii de morminte, așa că a hotărât mutarea
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
asupra Greciei și a devenit principala putere în jurul Mării Mediterane. Antiohie cel Mare încheie în 203 î.Hr. un tratat cu Filip al V-lea al Macedoniei prin care cei doi se sprijinau în campania de cucerire a Egiptului ptolemeic al faraonului Ptolemeu al V-lea. Prima implicare romană în politica Greciei datează din anul 200 î.Hr. Republica Rodosului și Regatul Pergamului cer sprijinul Romei în conflictul cu Macedonia. Așadar, romanii trimit o armată în Grecia care va ataca Macedonia, obligându-l
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
Există o teorie care susține că rasa Basenji descinde din vechii câini sălbatici denumiți Pariah (sau Câini Pi), animale care mai rezistă și astăzi în unele zone sălbatice din India și China. Basoreliefuri foarte vechi din complexele funerare dedicate marilor faraoni egipteni redau silueta unor câini foarte asemănători culcați la picioarele stăpânilor, privind direct spre ei, sau surprinși la vânătoarea de animale, însoțind carele trase de cai. Declinul civilizației de pe Nil a făcut ca acești câini să fie tot mai rar
Basenji () [Corola-website/Science/322982_a_324311]
-
Cnossos este parțial distrus. În perioada 1200 - 1100 î.Hr. - invazia dorieniilor (din Pen. Balcanică), popor înapoiat cultural care distrug definitiv superba civilizație cretană. Bărbații cretani renunțau conștient și de bună voie la alura hieratică de zei coborâți din ceruri a faraonilor, preoțimii și nobilimii egiptene, refuzând imaginea tiranului absolut în casă și societate, imagine cultivată cu multă grijă de micenieni și (mai ales) de orientali. Din păcate, doar cretanii gândeau așa în acea perioadă, prea puțini și prea superiori morali, prea
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]