2,688 matches
-
legată prin finalități și sensibilitate de filosofie, sprijină, după caz, mișcarea de idei novatoare, explicând raporturile dintre fenomenele umane și cele fizice, dintre starea de sănătate și condițiile de viață, și, filosofează eclectic, uneori original, doar, în parte și experimental. Fascinația ideilor este fata morgana a secolului și nu experimentul. Spitalele și universitățile nu sunt acaparate de cercetarea complexă, cu rezultate imediate și de perspectivă. Autoritatea rațiunii, ca sursă de cunoaștere, descoperire și asimilare a datelor experienței, vrea secolul mai unitar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care se prezintă ca niște culegeri în care sunt repertoriate un număr oarecare de tehnici oratorice eficace asupra publicului, arta sa nu poate fi deosebită de cea a oratorului. Iată că de acum înainte ea începe să exercite o adevărată fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu privire la aceasta, Părintele Rapin, atât de des numit de mine, observă: "Trebuie să ne intre bine în cap că trăsăturile firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spiritul Iluminismului. Dovada acestui fapt o reprezintă strigătul plin de orgoliu al tânărului Musset (1810-1857), care nu și-a făcut încă debutul pe scenă: "Je ne voudrais pas écrire ou je voudrais être Shakespeare ou Schiller!"70Astfel începe o nouă fascinație pentru literaturile nordului, în timp ce până atunci, în Europa, numai țările latine, cu marile lor perioade de apogeu, Renașterea italiană, Secolul de Aur spaniol, Clasicismul francez, jucaseră rolul de far. După Anglia și Germania, mai târziu, va urma rândul Rusiei. 5
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorului. Ceea ce-i fascinează pe Simboliști în teatrul de umbre, este faptul că reprezentarea acțiunii este aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de umbre, față de Simbolism este imensă. Și el încearcă să se apropie de invizibil, dând formă, în apariții fugitive, unor umbre fantomatice. Umbra dublă din Pantoful de satin (Le Soulier de satin), care încheie cea de-a Doua
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doresc să transforme în profunzime locul teatral. 2.1. Artaud și "teatrul cruzimii" Două influențe alăturate, teatrele orientale și Suprarealismul, sunt la originea concepțiilor scenice ale lui Antonin Artaud (1896-1948). El este unul dintre primii, după Claudel, care a resimțit fascinația teatrelor orientale, în același timp cu descoperirea entuziasmată, în sânul grupului suprarealist 26, a violentei cruzimi a lumii visului și inconștientului pe care va dori să o aducă pe scenă. În Teatrul și dublul său (Le Théâtre et son double
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Caragiale au avut rolul unor "dependențe catalizatoare" cum le numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aproximări succesive, de interpretări relative și provizorii"1. Imposibilitatea epuizării prin "analiză în retortă" a acestui fenomen complex generează, paradoxal, nu deznădejdea, ci dimpotrivă, determinarea, ambiția continuării demersului critic, speranța decriptării acestei "enigme"2 care își exercită puterea de fascinație de milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la puncte de vedere anterioare, fie, pur și simplu abordează fenomenul dintr-un unghi diferit, se înscriu în efortul colectiv meritoriu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate la lumina zilei, Mona experimentează și teama provocată de metamorfozarea instantanee a inofensivului Miroiu într-un exaltat care pare să fi pierdut contactul cu realitatea: Necunoscuta (cu o anumită îngrijorare): Nebun? Profesorul: Da. Nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai, Costică? Cât a avut și tata la vârsta mea. E o chestie de ereditate. În școală încă, ne asigură Jenică, fiind întrebat de profesor cu ce-i egal volumul cubului, Costică a răspuns prompt: Depinde de cub.40 O fascinație locutorie asemănătoare exercită și simpaticul bărbier Mișu Fumuriu, personajul nuvelei P.N.V. din ciclul Nuvele bărbierești al lui Victor Papilian. Respectivul descendent al vicleanului Figaro amintește instantaneu de spiritualul Mitică, strămoșul său autohton, prin cameleonismul replicilor și prin șarmul neprețuitelor sale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei in dialog, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 221226. Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. Mihăilescu, Dan C., "Fascinația și comedia puterii", Revista de istorie și teorie literară, I, nr, 21, 1994. János, Szász, "Urmuz și Kafka", România literară, an XVI, nr. 32, joi, 11 august, 1983. Mladin, Constantin-Ioan, "Strategii lingvistice și perilingvistice în traductologie principii și analiză de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1981. 21 Mircea Tomuș, op. cit., pp. 371-391. 22 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, pp. 7-8. 23 Dan C. Mihăilescu, Cuvânt înainte la I.L.Caragiale Despre lume, artă și neamul românesc, Editura Humanitas, București, 1994, dar și în Fascinația și comedia puterii I, "Revista de istorie și teorie literară", I, nr. 21, 1994, p. 157, în care face un inventar aproape complet al perechilor de trăsături contradictorii atribuite personalității caragialiene: "În galeria epitetelor, pe lângă "marele" și "maestrul" Caragiale revin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
112 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 354. 113 Urmuz, op. cit., p. 56. 114 Dan C. Mihăilescu inventaria, între alții, atributele ambivalenței din comportamentul și caracterul lui Caragiale, pe pagini întregi din articolul Fascinația și comedia puterii, apărut în Revista de Istorie și Teorie Literară, I, nr, 21, 1994. 115"It makes us suddenly discover the absurdity of the familiar and the familiarity of the absurd" [t. n.], Koestler, Arthur, Varieties of Humour, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
forțele psihologice, progresează în simțul răspunderii iar agentul este profund implicat în actele sale (persoana însă nu este un concept simplu, unitar, imuabil, neexistând o persoană-model, exterioară față de cursul istoriei umane).37 Grecii sunt de asemenea primii pentru care sursa fascinației este Celălalt (nu animalul, nu plantele, nu cosmosul), atitudine care capătă expresie încă de la Homer, cu sentimentele de milă și teroare fundamentate filozofic ulterior de către Aristotel.38 Odată cu "ordonarea" structurii logice individuale și culturale, spiritul grec impune aceeași ordine riguroasă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
contact cu altele, se influențează reciproc și câștigă un grad de complexitate.140 Campbell mai vorbește și despre patru funcții majore ale unei mitologii funcționale: prima ar fi cea mistică, menită să trezească și să mențină în individ sentimentul de fascinație și respect față de misterul existenței, fără teamă și cu participare activă 141; a doua ar fi aceea de a oferi o imagine a universului în acord cu cunoștințele științifice ale vremii 142; cea de-a treia este de a valida
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt texte fantastice care "permit mai eficient decât cele realiste să se pună în scenă întrebări socio-istorice".184 Să ne oprim și asupra studiilor mitodologice și mitocritice ale lui Gilbert Durand, pentru care mitul este un fenomen capabil să exercite fascinație durabilă asupra psihicului colectiv și care recomandă uzul în mitocritică al unei "mitanalize", "care să fie pentru un moment cultural și un ansamblu social dat ceea ce psihanaliza este pentru psihicul individual"185; el este cel care în studiile sale ajunge
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rezistă singură, că depinde de "contramitologii" la fel de puternice, chiar dacă miturile se întrepătrund iar opoziția, în consecință, nu este netă (religia medievală nu a reușit să anihileze cultura precreștină, diabolizarea oficială a Occidentului în comunism a dat naștere mitului subteran al fascinației acestuia, ateismul vehement a întărit credința religioasă, erodată mai acut în contextul libertății de conștiință a Vestului).225 Contestări ale mitului Evident, au existat contestări ale capacității mitului de a da seama despre adevăr încă din Grecia antică, chiar și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și calități supraomenești (nu doar curaj, ci lipsă totală de frică, nu doar amabilitate ci de-a dreptul sfințenie, nu doar cunoaștere, ci omnisciență), așteptându-se să fie în viață precum pe ecran, vocabularul folosit în relație cu ei denotând fascinația și adorația, iar admiratorii refuzând să vadă eventualele defecte nu din credulitate, ci din acea dorință de care vorbeau Winnicot și chiar Huizinga în legătură cu jocul, de "a face să fie", de "ca și cum". Cinematograful este unul dintre mediile în care mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ne surprindă că și anumiți mitografi au devenit figuri mitice, captați în formule ambigue, contradictorii, intrigante.377 Acest fenomen este vizibil tot în cazul celor trei mari romantici ai secolului XX, Jung, Eliade și Campbell. Toți trei au determinat atât fascinația adulatoare cât și oprobriul publicului și al specialiștilor, atât prin opera cât și prin biografia lor. Acuzați tustrei de conservatorism, chiar de simpatii de extremă dreaptă, și chiar de antisemitism, au fost de asemenea apărați cu patimă, stabilirea adevărului rămânând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
benzi desenate, renunțăm la a fi doar "ochi" și devenim și "urechi").520 Există coduri semiologice digitale (vorbirea zilnică) și analogice (fotografia, imaginea, gesturile, mimica), explică autorul, iar cele din urmă sunt guvernate în mare parte de inconștient, de unde și fascinația imaginii, a cărei putere nu rezidă în enunțare, ci în evocare (ceea ce este evocat este mai important decât ceea ce se arată, deoarece se află în raport direct cu indicibilul și revelează ceea ce într-un discurs formal ar cădea sub incidența
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
obiect, și în care legea este ineficientă) se manifestă însă și mai explicit în banda desenată polițistă (crime comics), care sub morala pedepsei realizează cele mai sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după război, într-un context de oboseală și iritare accentuate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care sub morala pedepsei realizează cele mai sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după război, într-un context de oboseală și iritare accentuate (au existat chiar mesaje de prietenie față de URSS, în care eroii americani țin prelegeri, sfătuiesc, explică și avertizează, militând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și zeii au în comun tocmai ierarhia în continuitate, distincția dintre forță și putere (autoritate), precum și rezidența, Asgard sau Olimp fiind asemuite castelelor medievale ori sediilor moderne din zgârie-norii impunători.761 În fine, universul comics împrumută direct din mitologie și fascinația pentru magie, dar într-o dualitate doar aparent opozițională dintre magie știință, reverența manifestată față de știință fiind doar alibi pentru structuri magice, rezultând într-o veritabilă magie a științei (populată de roboți, rachete, mutanți, călătorii în timp, stații orbitale și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost tipărită în România pentru o perioadă îndelungată, fără însă a crea o școală de desenatori ori scenariști. Mai mult, din 1982 au fost interzise importurile în România, ceea ce a sărăcit și mai mult consumul autohton de bandă desenată.844 Fascinația autorilor francezi față de România se manifestă chiar mai amplu după schimbarea de regim, distrugerea Bucureștiului ca urmare a megalomaniei paranoice ceaușiste impresionându-i pe occidentali, mulți dintre aceștia construind pe baza lui o pleiadă de lumi imaginare: Benoît Peeters (Les
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dacă textele antice greco-romane au oferit fundamentul pentru universitatea europeană modernă, distincția dintre adevărul religiei și lumile păgâne ale mitului a contribuit la fabricarea unui alt context, contrastant cu cel oficial, însă în Renaștere se schimbă macazul, tensiunea constantă între fascinația față de senzualitate și pasiune pe de o parte și pietism și ascetism pe de alta fiind o importantă sursă a modernității, consideră Robert Ellwood, The Politics of Myth, p. 20. 264 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 11. 265 Obiectivitatea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]