3,956 matches
-
și venind a casă l-am scăpat jos și s-o despicat sacul și de-atunci s-o împlut lumea de povești ș-am învățat și eu una și ț-o spun d-tale. Era odat-un om ș-avea doi feciori. Acu femeea era-ngreunată ș-o făcut un băiet, da el era sărac, n-avea cine i-l boteza. Iaca Pe - acolo era D-zeu și sf. Petrea. Și D-zeu i l-o botezat ș-o rămas băietul năzdrăvan. Da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră și-n casa ceea s-auzea un bocet. S-o luat ș-a-nceput cu luntricica a merge ș-a ajuns la casa aceea. Casa ceea, când a intrat, era un fecior de-mpărat prins de draci și-l muncia acolo-n toate zilele. 23* 355 {EminescuOpVI 356} - Ce faci aici, bade? - Iaca m-o prins dracii, c-am luat bani și eu nu pot scăpa de - aici. Eu am o împărăție
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe drum s-a întîlnit cu mama balaurilor. - Bună cale, voinice, zice baba. - Mulțămesc, mătușă. - Tare te-aș întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Așa era, cu douăsprezece capete. Strașnic de puternic. - Da, zice, D-ta câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului estui din sat. Ea i-au mulțămit și s-au pornit. Mai mergând, Se - ntîlnește c-un smău. - Bună cale, voinicule, de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bună cale, voinice, zice baba. - Mulțămesc, mătușă. - Tare te-aș întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Așa era, cu douăsprezece capete. Strașnic de puternic. - Da, zice, D-ta câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului estui din sat. Ea i-au mulțămit și s-au pornit. Mai mergând, Se - ntîlnește c-un smău. - Bună cale, voinicule, de mult te cat și nu te găsesc. Știu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a intrat în casă i-a zis: - Femeie, dă-mi o cofă de apă că ți-oi da averea cea mai mare. Trei cofe. Se îmflă, plesnește vasul. Se-nvoiește femeia să trăiască cu smăul și să nu-i omoare feciorul. Se face bolnavă. Miere de urs. Pădure și casă frumoasă. Când făcuse D-zeu lumea. Doi frățîni: Sf. Soare și Sf. Lună. Nu mai era lume pe pământ, numai ei doi era. El au vrut să se-nsoare și să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îl așteptă până intră în camera lui, apoi închise ușa zâmbind. Azimioară apăru după câteva minute, căutîndu-și țigările. Erau pe o măsuță, lângă odaia bătrânei. Glasul domol îi atrase atenția: ― ... și atunci, la Roșu împărat veni cel de-al treilea fecior. Tată, îi spuse, lasă-mă și pe mine să-mi încerc norocul. Balaurul cu șapte capete din pădurea Iasminului... Mă asculți, Mirciulică? Uf, urîciosule! Ai adormit... Locotenentul, buimac, se rezemă de zid. Termenii dumneavoastră de comparație, spuse Grigore Popa, ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu sunt prea mulțumite de prestația mea politică și voiau să mă retrimită la Priponeștii mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima perioadă de timp și asta datorită unei audiențe insistent cerută de mine la Vicepreședintele Sfatului popular al Regiunii Bârlad, din motive de ordin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fiindcă e vorba de viitorul copilului său. În sfârșit sunt primit într-un birou mare, cu fotolii moi, capitonate cu pluș și-mi cere să-i spun repede despre ce e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile - și toți profesorii nu-și pot desfășura normal lecțiile. M-a apostrofat imediat: „- Care profesori? Că în momentul de față, doar dumneata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
noastră, totul mediatizat intens de anumiți inși cu interese de apărat. La o oră puțin cam târzie, m-a sunat consăteanul meu N. Cornici, care mi-a spus că a fost plecat două săptămâni în Italia, unde are soția și feciorul mai mare, că totul e bine și că volumele mele sunt citite cu mare aviditate de grupul de români aflați în acea localitate. Înstrăinați, în căutarea mai binelui, simt mare lipsă de cărți românești. Mult m-am bucurat de cele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
internat pe timp de opt ani care ne-a pregătit și ne-a format pentru „misia noastră de apostoli ai neamului”, așa cum eram noi catalogați într-o vreme. Seriozitatea pregătirii și mai ales seriozitatea profesării era nota dominantă a unor feciori din lumea satului, meniți să luminăm satele din mijlocul cărora plecasem. Școlile normale de tip vechi erau adevărate focare de lumină și cultură. Într-un cuvânt, fiind produsul aceluiași tip de școală, am acționat aproape identic, fiecare în locul său de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acelui criminal eveniment comandat de oamenii din vârful Puterii. Lucrul acesta e accentuat subliniat în „Noapte, de istorie și Doina” (pag.115 ) când afirmați: „E atât de frumos/ acest pământ/ românesc/ De ce l-ați vândut?/ De ce îl părăsesc/ copii și feciori/... Căci cei bătrâni/ cu ochii în lacrimi/ cu durerea în suflet/ mor”. E o justă acuză ce aduceți - pe bună dreptate - clasei politice românești care, în loc să facă politica interesului național, au făcut politica interesului personal și de grup partinic și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
debut editorial, al unui erotic style insolent, care îi va atrage exmatricularea din liceu) este fiul unui ofițer de carieră foarte rigorist și al unei fiice de moșier cu sensibilitate artistică: dubla educație îi va marca inclusiv producția literară (romanele Fecior de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semn nevestei să-i ia și a dispărut într-o odăiță în spatele bucătăriei. În sfârșit, mi s-a adresat cu un surâs: - Vinul, mâncarea și patul de dormit pentru voi sunt incluse în preț. A făcut un semn către un fecior al său, poruncindu-i: - Opt pari, ascuțiți la meserie. S-a adresat apoi unui alt fecior: - Mergi la Frediberto, cel cu via, și spune-i să-ți dea vin. Noaptea ne-am petrecut-o în atelier, și, înainte să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a adresat cu un surâs: - Vinul, mâncarea și patul de dormit pentru voi sunt incluse în preț. A făcut un semn către un fecior al său, poruncindu-i: - Opt pari, ascuțiți la meserie. S-a adresat apoi unui alt fecior: - Mergi la Frediberto, cel cu via, și spune-i să-ți dea vin. Noaptea ne-am petrecut-o în atelier, și, înainte să ne culcăm, Gundo a fost curios să-i dezvălui înțelesul cuvintelor pe care le schimbasem cu călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul, Doamne, Trei feciori ca trei stejari! Dar din toți cel mai viteaz Prâslea era. Prâslea cel voinic și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uimită, bănuiala ei că de aici îi va surâde norocul, începuse să se confirme. Zâna cea bună îi spuse împărătesei că datorită faptului că a fost blândă, bună și credincioasă toată viața ei, acum, la căruntețe îi va dărui doi feciori frumoși cum nu au mai existat în toată împărăția, numai că unul va fi foarte curajos și viteaz, însă și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putea, vai și amar a fi de tine și lumea te-a povesti pe la toate colțurile din ulițe și pe la toate cotloanele caselor. Nu i-a fost ușor și greu a tras, dar Dumnezeu a ținut cu ea și iacată feciorii îi sunt mari și voinici și cuminți foarte. Măcar aceasta să-i fie desfătarea, acum când anii bătrâneții prind a bate la ușa sufletului ei. Soțul ei a fost medic, dar războiul nu l-a cruțat, ba din contra, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de acolo. Vorba ceea: „omul bun îi ca pita caldă”. Așa o fost și bietul bărbatuso Mărioarei, om bun, bun om, dar la omul sărac nici boii nu-i trag și biata Mărioara singura și-a petrecut anii, singură cu feciorii mamei, căci îi erau dragi ca lumina ochilor. Ar fi fost în stare să facă și crimă, dacă cineva ar fi îndrăznit a-i smulge și măcar un singur fir de păr din cap. Într-una din zile, feciorii îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu feciorii mamei, căci îi erau dragi ca lumina ochilor. Ar fi fost în stare să facă și crimă, dacă cineva ar fi îndrăznit a-i smulge și măcar un singur fir de păr din cap. Într-una din zile, feciorii îi erau plecați la școala, iar Mărioara a dat fuga la piață pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
smulge și măcar un singur fir de păr din cap. Într-una din zile, feciorii îi erau plecați la școala, iar Mărioara a dat fuga la piață pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul, încât ai amărî tot pământul. Bună ziua, jupâneasă! Ce vânt te aduce pe-aici? Apoi cum ce, cumetre? Am venit și eu să cumpăr de ale gurii sămi hrănesc feciorii, că-s bărbați în toată firea și au nevoie de putere, să se apere de tine, mârșavule! Ha! Ha! Ha! a început a râde bădia, dar nu era râsul dânsului. Știa el că cu Mărioara nu se poate pute el
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ioana-Diana Stanciu, clasa a V-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti. Și avea împăratul trei feciori și crescuseră mândri și frumoși și ar fi fost fericit alături de ei dacă o boală grea nu l-ar fi făcut să uite ce este bucuria. Mult au mai căutat un leac pentru boala împăratului, dar nimic nu reușea să
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
o boală grea nu l-ar fi făcut să uite ce este bucuria. Mult au mai căutat un leac pentru boala împăratului, dar nimic nu reușea să-i redea forța și sănătatea pierdute. Un vraci bătrân le-a vorbit însă feciorilor despre o pasăre măiastră cu pene de foc: când pasărea cânta, nu numai că cei care o auzeau se vindecau de orice boală ar fi avut, dar se făceau și tineri și puternici ca la 16 ani. Unde trăia pasărea
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
dar să îi dai pantofii doar când îți va zice că îți dă pasărea cu pene de foc. Bine, așa o să fac. Și a plecat spre soare răsare. A mers ce a mers și pe-nserate a ajuns la palat și feciorul de împărat. Dar, ce minune! Pantofii străluceau și puteai vedea ca în plină zi. Se întunecase deja. Prințesa însă era în grădină și se plimba la lumina lunii. Ea văzu strălucirea pantofilor și se apropie, dar luna fu acoperită de
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]