177,792 matches
-
tunică militară și în care încăpeau tot atâtea cărți, groase. Pasiunea lui: cititul, fluturii și lucrurile vechi. Dedesubt, pusese un maieu bleu marinăresc trăznind a lavandă. O cochetărie de-a lui, de când se mutase în București având succesele acelea la femei care îl mirau și pe el, - pe vremea aceea, un băiat de treabă, la locul lui. Aruncând la iuțeală o privire în oglinda de bâlci, cu rama galbenă pictată cu păsărele verzi, zestrea coanii Lenuții, își aduse aminte cum îi
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
situația portului dunărean a început să se clatine odată cu apariția pe harta țării a portului Constanța și cu ridicarea Galaților, vorbind cu mândrie de faptul că la începutul secolului brăilenii consumau atâta șampanie cât toată }ara Românească, în afară de București, că femeile lor erau cele mai elegante din țară, că o înmormântare se făcea cu 24 de cai înhămați la dric și că marele șic al nunților era să-ți aprinzi țigara cu o hârtie care valora 100 lei aur." Dar și
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
o teamă, o frînă de mînă trasă. Conflictul omului de știință, doctor psihiatru cu biserica ca instituție rigidă, dogmatică este dublat de o traumă personală, care se infiltrează discret în discursul Marthei Livingstone. Ce se petrece cu fiecare dintre aceste femei bîntuite de angoase diferite, în lumi diferite, cu experiențe și trecut diferit, puse fața-n față într-un context tragic, rămîne atins absolut tangențial în spectacol. Din păcate.
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
sale de eternitate. Supusă măcinării continue, forma umană va rămâne la Moore redusă la o ultimă expresie definitivă, sugerată uneori de elementele pietrificate din sînul naturii. Controrsiunile marchează o suferință ce a chinuit și a oprit în loc definitiv o agonie. Femeia sugerează o moarte și o perpetuare în același timp. Forțe ce răspund sfîșietor din adîncurile unde se naște viața. E frămîntarea însăși a pămîntului pe care un cataclism îl răvășește și-i creează o înfățișare nouă. Trec prin fața Luptătorului cu
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
repetă și în alte spații de limbă spaniolă. Cu aprecieri deosebit de elogioase din partea publicațiilor literare. în Spania, revista Empireuma mi-a acordat, în cîteva rînduri, un spațiu amplu. The Barcelona Review începe unul din numere cu Cei trei copii-Mozart și Femeia solară, însoțite de prezentarea autorului. Reviste importante din Mexic și Columbia, Casa del tempo și, respectiv, El Malpensante au preluat prozele apărute în Spania. Caligraful, Cei trei copii-Mozart, Femeia solară, Labirintul de sticlă, Conviețuirea mea cu Erika, urmează altele... Revista
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
Barcelona Review începe unul din numere cu Cei trei copii-Mozart și Femeia solară, însoțite de prezentarea autorului. Reviste importante din Mexic și Columbia, Casa del tempo și, respectiv, El Malpensante au preluat prozele apărute în Spania. Caligraful, Cei trei copii-Mozart, Femeia solară, Labirintul de sticlă, Conviețuirea mea cu Erika, urmează altele... Revista El semanal digital a titrat: Opera lui Alexandru Ecovoiu și-a început călătoria. Joaquin Garrigos dorește să traducă Sigma... C.M.: Borges declara într-un interviu că suma operelor unui
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
observăm că Șahriar aude din gura lui Șahzaman istoria adulterului, dar ține mai presus de orice să vadă cu ochii lui. Calitatea de martor vizual este obligatorie. Nici o clipă nu le-a trecut prin minte străluciților șahi să caute o femeie cinstită. Ei nu caută binele, ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca tine și ca mine. Unicul mod de cunoaștere este cel vizual, care pretinde trăirea directă, timpul prezent și spațiul larg. Te
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
ci și de autoiluzionare: uitați-vă pe stradă și-o să constatați că nu suntem nici pe departe o națiune de Feți-Frumoși și de Ilene Cosânzene. Mi s-a întâmplat să aud prima oară gogorița "lipsei de reprezentativitate" din gura unei femei. Persoana despre care vorbesc muncește într-o tipografie. Abia a trecut de patruzeci de ani, dar arată cu cel puțin douăzeci mai mult: are părul rărit, în neorânduială, e veșnic neîngrijită și aproape complet știrbă. În același timp, e extrem de
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
multe case și disprețuiește oamenii." "Și atunci? Cum puteți vota pentru el?" "Nu-mi place Năstase, dar Băsescu e nereprezentativ. N-are față de președinte!" Renunț: când vine vorba de gusturi, argumentele n-au nici o importanță. Dacă nici nu relativ neatrăgătoarea femeie din fața mea nu se regăsește în Băsescu, ce pot face?! M-am întrebat de unde-o fi provenind brusca preocupare a compatrioților mei pentru etic și estetic. Ce mutație fundamentală s-o fi produs în societatea românească de-am ajuns să
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
Ion Simuț Am recitit de curând o selecție din povestirile lui Mihail Sadoveanu, alternativ cu reflecțiile și prozele lui Mircea Cărtărescu din volumul De ce iubim femeile. Nu există nici o similitudine, nici o intersectare între cele două lumi și două stiluri, radical diferite. Tocmai în aceasta consta plăcerea alternanței de lectură: în scurtcircuitarea a două modalități narative și a două viziuni incongruente. M-am gândit că ar fi
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi de foc... Nu mai spun nimic" (p. 34). Auto-cenzurarea e și ea semnificativă. Așa va proceda și altă dată Sadoveanu: își va lăsa bărbatul cucerit de vrăjile femeii să dea frâu liber senzualității, dar îi va opri relatările în pragul sexualității, atât din pudoare, cât și pentru a păstra misterul dragostei fulgerătoare. Ascultătorul se va interesa zadarnic de urmarea poveștii: " - Ei, cucoane Dumitrașcu? pe urmă? - Cum, pe urmă
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
boală grabnică, arzătoare și dulce, care - după cum recunoaște boierul - mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire!" (p. 67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc, își subjugă bărbații și pot face chiar crimă pentru iubirea lor, există în toată proza sadoveniană. Prozatorul pune în patima lor ceva diavolesc. Așa este Anița din O istorie de demult, așa este și hangița din
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
stâns..., cucerindu-l de îndată pe un musafir întâmplător, un pădurar, care îi înțelege dorința tot din privirile ca de "fiară necunoscută" (p. 306), căci "avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace" (p. 304). O femeie aprigă este și rudăreasa din 24 iunie, care, după cum spune unul din cei șapte sau opt iubiți, "are ea într-însa un diavol, pe care nu-l știe nici ea singură" (p. 409). O rafinată cuceritoare și subtilă intrigantă în
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii" (p. 439). În povestirile sale de dragoste, Mihail Sadoveanu nu pune cenzură senzualității, dar pune severă cenzură sexualității. Bărbații sadovenieni se îndrăgostesc brusc, în funcție de felul în care privesc femeile. În nota specifică de spiritualizare a patimii, ochii aprinși și sprâncenele arcuite ale femeii sunt părțile cele mai atrăgătoare și mai grăitoare pentru bărbat. În descrierea corporală, Sadoveanu nu coboară mai jos de gât: o singură dată invocă sânii (p.
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
În povestirile sale de dragoste, Mihail Sadoveanu nu pune cenzură senzualității, dar pune severă cenzură sexualității. Bărbații sadovenieni se îndrăgostesc brusc, în funcție de felul în care privesc femeile. În nota specifică de spiritualizare a patimii, ochii aprinși și sprâncenele arcuite ale femeii sunt părțile cele mai atrăgătoare și mai grăitoare pentru bărbat. În descrierea corporală, Sadoveanu nu coboară mai jos de gât: o singură dată invocă sânii (p. 310) și de mai multe ori evaziv mijlocul strâns de un brâu. Violența carnală
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra fiul în viață, ea trebuie să se culce cu
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
tocmai reușită. Dorothy în ipostaza pozitivă de mamă e marginală pentru dezvoltarea dramatică a filmului. în schimb, ea se mișcă, după cum afirma Laura Mulvey, "printre iconografii contradictorii ale maternității". Există și un aspect malefic al personajului, care oscilează - simbolic - între femeia falică și vagina dentata. Prima ipostază e evidentă în scena când Dorothy îl amenință pe Jeffrey cu cuțitul, acesta ocupând prim planul și fiind luminat special pentru a fi evidențiat în cadru. A doua ipostază apare prin juxtapunerea a două
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
o potrivită încheiere acestei dezlînate compoziții: "buna și frămîntata noastră planetă își va încheia încă o dată periplul circumsolar, conducînd cortegiul zilelor, lunilor și anotimpurilor la locul de unde a plecat și unde nu va întîrzia să pornească iarăși la drum" (Almanahul Femeia, 1982).
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus, Baccanala lovitura de trăznet de la începutul operei. Orchestra, vedeta oricărui spectacol wagnerian (dirijor Koscŕr Balazs). În amalgamul a două tradiții, constrânse să funcționeze împreună, una mitologie (Venus este Afrodita!), cealaltă istorie literară, două femei se înfruntă: zeița păgână și Elisabeth. în fapt, ele reprezintă un conflict pe care stă tot teatrul wagnerian: "lupta trupului cu sufletul, a iadului cu cerurile". Păcatul voluptății răvășitoare pentru omul iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care înțelege ceea ce lumea ei, înghețată în rigori, respinge. Între cele două, Tannhäuser (Molnŕr Andras) se zbate. "Ființa" aceasta neastâmpărată care este vocea umană, probabil insuficient instruită, are o autonomie imprevizibilă. Opinteli - respirație, dinamică, frazare - în primul act, ceva mai
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Am scris odată un text despre puterea de seducție a scriiturii. Limbajul e un afrodiziac extrem de puternic. Nu știu dacă nu greșesc, dar am făcut odată o socoteală, și-am descoperit că din zece oameni care-mi scriu, șapte sînt femei și doar trei bărbați. Cumva, cărțile mele au puterea de a cuceri. L-ai citit pe Federman? - Da. - Și ești de acord? - Da. - Dar să știi că nu e șarm. Îți spun eu ce e, pentru că nu trebuie să înțelegi
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
Străinătate. Este o carte despre dragoste în vremea Revoluției, despre hazard și despre prietenie, un jurnal scris la două mîini, o "casă" deopotrivă cu alcov și cu vedere la stradă. Intimitatea nefirească a spațiilor lipsite de intimitate, promiscuitatea închisorilor de femei, a străzii cuprinse de panică și bucurie, tot dansul dezordonat al contrariilor formează "subiectul" unei proze cu viraje bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre intrigile din cancelaria unui
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
exprime alte identități de grup, fără să ia seama la slăbiciunile care, involuntar, peste "caste" și "clase", îi aseamănă, la aceeași frică nelămurită care i-a unit și înainte, și-i ține legați și acum. Citita profesoară de engleză și femeia ușoară, aruncate de Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași personaj. Un personaj nehotărît, derutat, trecînd din toiul evenimentelor importante care, la mulți ani o dată, dau voie "plebei
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
ca un obiect pentru a fi un nud, iar nudul e condamnat să nu fie niciodată gol, pentru că nuditatea este o formă de îmbrăcăminte. Berger extrapolează această constatare, comparând expresia facială dintr-un tablou de Ingres cu cea a unei femei demi-goale dintr-o revistă. Aici intervin câteva remarci ce sunt utile în contextul interpretării filmului: "Pasiunea sexuală a unei femei trebuie minimalizată în așa fel încât privitorul să simtă că el deține monopolul asupra acestei plăceri. Femeile apar pentru a
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]