2,832 matches
-
27 aprilie 1949 la Piatra Neamț ‐ d. 9 ianuarie 1970 A început să scrie versuri la 14 ani. Ținea un jurnal, model Anna Frank, dar și desena. După liceu a devenit studentă la pictură monumentală, la Institutul Grigorescu. Avea un creion fermecat, lucra cu siguranță și malițiozitate, uneori — versurile ei, ca și desenele, până și fotografiile, că avea pornire și talent și în această privință, luptau să dea expresie până și poezii lor lui Blaga... Aflăm că poeziile ei, strânse în volumul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întinde punți Către zarea depărtată. N‐ am să mai colind prin munți Niciodată, niciodată. Singur am să trec sub tei Cu o inimă‐ ntristată. N‐am să mai iubesc femei Niciodată, niciodată. Va dispare‐ al vieții plai Cu lumina‐i fermecată Stele n‐ am să văd și cai Niciodată, niciodată. C‐ am ajuns un om bătrân Jalea‐n ochii mei s‐ arată. N‐am să mai adorm în fân Niciodată, niciodată. Am să plec într‐ un târziu Cu o inimă‐ntristată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la mare și în sânu‐i falnic are Multe falnice comori, Multe văi încântătoare, Grădini multe, roditoare, Codri, păsări, stele, flori. Are cruci de amintire Pe morminte de eroi Monumente de mărire Din vremi mândre de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața - început de zi. ”Bună dimineața, Marina mea scumpă!”, spuse și bunica
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
aproape, nu numai că trece direct prin stomac, dar și îngrașă ceva de speriat. Deci, vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste bot pe nesătuii aceștia... Nostalgii necesare Am scris în toate zilele acestui an, despre tot felul de chestii, de la oameni cu capul pe umeri, până la prostie completă și iremediabilă, o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu pași fară urmă. Îmi pune degetul arătător pe buze, mă privește cu ochi de chihlimbar, își aranjeză fundițele și îmi șoptește ca pe o taină: -Sssss! Apleacă-te și tăiește! Plimbă-te! Cheia e la tine. Tu ai condurii fermecați. Cu pași împleticiți, privind înapoi, suflă ploi de aur și lumină peste femeia din mine...De atunci, timpul nu s-a mai măsurat în clepsidre. Timpul meu s-a măsurat în fascicole de lumină. Anii mei de liceu Complexe puternice
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zi, am vorbit din nou, apoi Într-o vineri când mama și tata nu erau acasă iar tu aveai antrenamente m-am furișat cu el la un suc. Atunci ne-am sărutat prima oară. ― Câți ani are? am Întrebat eu fermecată. ― Nouăsprezece. ― Zodie? ― Vărsător. Ca și mine. ― Culoarea părului? ― Șaten Închis. ― Sună perfect, am spus Încetând cu interogatoriul. Am zâmbit. Spre deosebire de a mea, povestea de vis a Mariei avusese deja un final fericit și asta Într-un timp atât de scurt
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Mircea ar trebui să-i spună toate acestea... Dida se rotise lent, în dreptul ferestrei, spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut cu ochiul, obișnuita zvâcnire din ochi și din sprâncene, ca de fiecare dată când era vorba de astrala sa persoană. Picioarele crăcănate, pe taburetul din fața fotoliului, absent și important, catadicsind doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
între cei doi copii, ținându-i cu câte un braț de după mijloc, în timp ce ei se aplecau rezemându-se de ea, alintându-i și sărutându-i pe rând, sau îi sălta pe genunchi, cuprinzându-i într-o îmbrățișare dublă, un cerc fermecat de îmbrățișări, cântece și râsete. — Trec pe lângă ei cât pot de încet, a continuat Tom. Un spectacol ca ăsta trebuie savurat, așa că, de cele mai multe ori, mă prefac că scap ceva pe jos sau mă opresc să-mi aprind o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am dezvăluit gândurile și i-am spus că fusesem o pesimistă. În urma învățăturilor lui, anii de gheață formați de întunericul dinăuntrul meu se topiră și plutiră în derivă, departe. Am simțit lumină și căldură. Precum o barcă rătăcită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
regulă, zice Mao. Își ia un prosop fierbinte de pe un vas cu aburi și îl pune pe obrazul umflat. Sunt mulțumit de munca ta. Spectacolele par a fi bune. Dar nu te lăsa purtată pe ele ca pe un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc să-i pomenesc de nedumerirea mea. În ultima vreme, sunt multe lucruri cu care ne nedumerim unul pe celălalt. Nu le clarificăm. Asta ca să păstrăm pacea. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lacrimile. Îl urăsc pe Mao. Mă urăsc pe mine însămi pentru că pășesc pe această cale. Când șeful pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l și lăsându-i pe haine urme de arsură. Gărzile mele de corp mă urmează. „Țintesc” spre pieptul lui și, până la urmă, el dă înapoi. * Ea se schimbă. Ritmul temperamentului ei reflectă toanele lui Mao și felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apt pentru confruntarea cu rèul! Matei, declarat necombatant în lupta cu rèul! Apoi, ca și cum mi-ar fi trecut prin trup un val de cèldurè și de mângâiere, îmi amintesc cè trebuie sè ajung acasè! Precipitându-mè, smulgându-mè din cercul misterios și fermecat care se formase în jurul meu, anunțându-l pe Ilarie, Trebuie sè plec! NOW! Nu pleca ! mè roagè el cu inflexiuni feminine în glas, măi rèmâi puțin! Crezi cè ai vèzut tot, Matei, dar nu știi nici pe sfert din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa că se resemnă să-i privească pe cei doi dansând. De fapt, doar pe Napoleoană. Plutea trecând de la un dansator la altul și de la cadril la pyrrhica, vals, galop, mazurcă și mult îndrăgitul lancier, recent adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori trecea pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din palme, așa cum cerea una din figurile dansului. Savura beția pe care zâmbetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care o răpise pe fata împăratului... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ireală. Dar era doar o impresie. Prințul o simțea deja în dimensiunea ei reală. Un trup gol mirosind a rouă, a ierburi, a zi bună. Cei doi câini, un anatolian și un afgan mare, simțeau și ei asta. O însoțeau fermecați, căutându-i mereu transparența verde-albastră a ochilor. Manuc oftă, mulțumit că mai era încă în viață. Nu murise. Dar cât de aproape fusese de moarte. Dacă ar fi înghițit din acea „împărtășanie”, acum ar fi fost deja mort. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când vine vremea răsturnărilor, nimeni nu-i poate opri cursul, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voi cumpăra unul nou, mâine-dimineață îți cumpăr unul nou, din banii pe care îi vom primi la nuntă, iar el a spus cu vocea aceea joasă, lipsită de viață, dar nu mai găsești așa ceva, acesta este un termometru vechi și fermecat, însă eu mă încăpățânez, îți voi aduce unul, vei vedea, îți voi aduce unul exact la fel, voi primi bani la nuntă și din toți banii îți voi cumpăra unul exact la fel, iar migrena se strângea în jurul capului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grijă hainele; cred că am putea folosi cu ușurință aceeași cremă de corp și același parfum unisex. Dar nu ne topim unul în celălalt când facem dragoste. Nu ne pierdem unul în altul ca să găsim altceva în loc, ceva straniu, rar, fermecat. Suntem mereu clar separați și, deși încercăm să ne facem reciproc să ne simțim bine, nu reușim niciodată să depășim această izolare. Înainte să-l cunosc pe Patrick, credeam că mai bine de atât nu e posibil. Și, poate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]