2,319 matches
-
paginile ziarelor și subiec tele relatărilor de tot felul. Sfârșitul războaielor napoleoniene și a celor de eliberare din Americi au declanșat un nou val de piraterie, după 1815 (corsarul din romanul omonim al lui Joseph Conrad e doar o ilustrare ficțională a acestui fapt). Jean Laffite a fost numai unul dintre numele de temut în zona Golfului Mexic, în epocă. După capitolul Nelson, corsariatul englez a fost abolit și trecut în zona pirateriei, așa încât acțiunile navale engleze și americane, la sfârșitul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
doctor și magistrat local ; guralivul Squire Trelawney, mare proprietar ; Alexander Smollett, sobrul căpitan al goeletei Hispaniola ; Jim Hawkins, adolescent gata de formare. Multe dintre scenele, portretele și focalizările obiectelor din roman sunt demne de un documentar despre GAP, în variantă ficțională. Primul portret al piratului Billy Bones are, în deschiderea poveștii, toate datele imaginare ale tâlharului de mare : părul terminat într-o codiță lungă până la umăr, mâinile noduroase, umflate, murdare și cu unghiile rupte, chipul brăzdat de o cicatrice făcută de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a avut acces deplin la mare târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu independența politică. Abia de atunci încolo a putut fi vorba de o națiune maritimă, capabilă să-și croiască propriul parcurs naval, istoric și ficțional. Astfel, literatura despre pirați e, în spațiul românesc, cvasiabsentă, ea nu ar fi avut, oricum, o bază documentară, cu nume, locuri și date, cu toate că porturile și schimburile comerciale pe apă n-au înlăturat definitiv, probabil, ispita tâlhăriei (un exemplu e
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mixtă, cu vele, motor și carenă întărită. Anvergura restrânsă a istoriei marinei române va fi stimulativă pentru unii dintre scriitori, care o vor compensa estetic. Pirații și aventurile pe mare se vor naște, la noi, numai în literatură, încercând specularea ficțională a unor deschideri din istoria maritimă cunoscută. Cel mai bun dintre autorii de gen a rămas, până astăzi, Radu Tudoran, cu precedente minore și o slabă concurență printre succesori. Momentul Radu Tudoran (cap compas Țara de Foc) Cea mai frumoasă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
-i corabie, Radu Tudoran a imaginat-o detaliat, de la construcție la realizare, în cartea pe care a scris-o. Ambiguitatea simbolică fată-corabie, pe care o întreține, la un moment dat, cârmaciul Gherasim, e justificată : goeleta Speranța, arhetip psihic și proiecție ficțională, merită iubită, au făcut-o și autorul, și personajele sale. Tema pirateriei e ilustrată, desigur, prin prezența antipaticului Spânu, dar nu numai. Sunt alte câteva trimiteri, în roman, sugerând o realitate istorică a secolului al XIX-lea, pe Marea Neagră și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
capăt, doar patrioți, când au văzut vase inamice, prin telescop. Dar repet, ei știau ce riscă. Pirații din cărți și filme, însă, au proiectat eroii de care Occidentul de după Secolul Luminilor a avut nevoie, indivizi care n-au riscat nimic, ficțional vorbind, căci au câștigat întotdeauna, spre satisfacția admiratorilor lor. Și astăzi, portretul clasic unui pirat implică un metisaj între costumația aristocratică a secolului al XVIII-lea (tricorn, redingotă cu nasturi mari, pantaloni trei sferturi, cizme înalte sau pantofi cu catarame
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
scheme generatoare, s-au fixat de-a lungul timpului în mentalul colectiv diferite moduri de a gândi existența, de a proiecta lumi posibile, compensatorii față de realitatea insuficientă, de a construi imagini ale identității și ale alterităților reale sau abstracte (inclusiv ficționale). Despre mit, schemă, mentalitate și reprezentare socială, despre narațiune și timp, dar și despre metoda de arheologie cu care poate fi abordat imaginarul vom discuta în continuare. În cadrul acestei "lumi interne" a mentalului colectiv, mitul, spre exemplu (la care apelează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
etc.). În acest caz, produsele imaginarului trimit mai puțin la o activitate autopoietică și în mai mare măsură la un model aleatoriu și ludic de evenimente de limbaj și de imagini. (Wunenburger, Imaginarul 16) Nici imaginarul literar sau în general ficțional, nici producțiile care se încadrează în genul fantastic, nici mitologiile populare nu interesează aici, ci identificarea, fie și parțială, ca demers prospectiv (cum am precizat, pe baza analizei unor formațiuni discursive identificate în câteva texte reprezentative, cu caracter filosofic sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
modelelor vetero- și neo-testamentare, în cei ai ritualului, ai cunoașterii (edificării de sine) sau ai penitenței. Narațiunea este factorul care introduce această perspectivă multiplă asupra timpului și asupra spațiului medieval, completată de un alt nivel, cel al "imaginarului imaginat", pur ficțional, la care acționează predominant, ca resort creator, fantezia. Imaginarul medieval românesc menține pentru transferul de mesaj, ca unități minimale funcționale, imaginea, simbolul și semnul. Discursul oficial (iconografia religioasă, exegetica religioasă, în timp chiar și istoriografia ca historiae) recuperează atât o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
purtat ca utopie, înțeleg că era doar o himeră complexă și perfidă. Astfel, uitându-mă la acele porți de suflet ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire, momentul de vedere a sinelui propriu răpus de autoiluzionare, inaugurează un alt parcurs pentru conștiința mea, cel al răsturnării întregii situaționări ce-mi aparținea pe fondul prăbușirii egoului meu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
putut picta Vincent van Gogh, dacă ar fi trăit în loc să comită suicid. Van Gogh a descris bine acest fapt: Dacă aș fi putut lucra fără această boală blestemată - ce lucruri aș fi putut face...". (cf. și Salzman 1996: 63) Alternativa ficțională propusă de Ackroyd este îmbrăcată intenționat cu elemente de gîndire critică ce au o parte de adevăr; iată ce spune profesorul fictiv Homer Brillo la un moment dat: Aceasta [influența medievalismului lui Chatterton asupra viziunii lui Blake] este una dintre
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
bogată, Primăvara apele vin mari (1960) și Pavilionul de vânătoare (apărut postum, în 1986) reconstituie crâmpeie din fresca societății românești a anilor 1888 și 1915. Ultimele două cărți au o bună documentare, aducând în plan narativ evenimente, personaje reale și ficționale, ca rod al conlucrării dintre ziarist și prozator. Îndeosebi Pavilionul de vânătoare, proiectat ca parte a unui ciclu despre neamul boierilor Măgureanu, se distinge prin tipologia de factură realistă. Paginile memorialistice ale lui T.-B. relevă, deopotrivă, har și plăcere
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
dimensiuni mari. Poate fi un roman de acțiune, polițist, de dragoste poate prezenta valori pshihologice sau doar un studiu social. Caracteristici: * au rol de agrement (desi Educația lui Cyrus este un roman didactic). * au caracter beletristic. * subiectul unui roman este ficțional în întregime (desi Moby Dick de Herman Melville conține pe lângă fapte și digresiuni). Un autor de romane se numește romancier. Baltagul 1. Date despre autor 2. Prezentarea conTinutului momentele subiectului 3. Personajele romanului; caracterizarea personajelor 4. Caracteristicile romanului 1. Date
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
planuri, În Liquidation: În piesa pe care o citește Keseru, În romanul al cărui narator este și care Îl conectează romanului Kaddish și nu doar acestuia. Tehnica narativă subtil referențială nu devine niciodată scop În sine, „experiment” pur, simplă realitate ficțională, suficientă sieși. Ea se relegitimează, convingător, ca intermediere expresivă, modulând vibrația textului În care se Înscrie drama existenței. * Liquidation amplifică, dar și contrariază, nu o dată, opera precedentă, completând-o. Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noapte sfântă... Închis sub comuniști pentru Transilvania, o carte de literatură-document, în care relatează întâmplările dramatice prin care a trecut în anii detenției. Celula cu suflete (1999), roman rezultat din aceeași experiență a detenției comuniste, îmbină memorialul cu unele episoade ficționale. Sunt prezentate ca într-un film diferitele categorii de încarcerați politici, de la membrii partidelor istorice la legionari, fiecare cu opțiunile și argumentele sale. Textul e alert, dens și semnificativ prin chipuri și situații, de un real dramatism. SCRIERI: Cercelul domniței
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
curente invocate de critică în privința „noului val” autohton de prozatori SF. Spre deosebire de majoritatea congenerilor săi, lipsa formației științifice nu îi permite să se adecveze rigorilor presupuse de codul caracteristic genului. Interesul autorului înclină către strategiile de expunere a unei lumi ficționale și nu către construcția narativă în interiorul acelei lumi. Se remarcă frenezia poetică a discursului, preferința pentru frazările ample, pentru improvizațiile lexicale, gustul accentuat pentru vag, neprecizat, obscur sau abscons. Invenția epică este cel mai adesea minimă, iar ideile se reduc
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
ca „spectacol al lumii”. Dincolo de inerența unor informații de ghid turistic ori a popasurilor în zona unui exotism atractiv pentru cititor, se observă capacitatea autorului de a stăpâni jurnalistic materialul furnizat de observația directă, care devine pe unele porțiuni cvasiomologabil ficțional. Rutina călătorului reușește să se disimuleze și să creeze sentimentul de inedit în desfășurare, fie și prin tranzitivitatea declarației emoționale, care invită cititorul la coparticipare. Montajele pe marginea realităților întâlnite au o dublă motivație: pe de o parte, livrarea de
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
timp și o mimesis dar și o figură a puterii de expresie a operei Înseși. De altfel, contradicțiile literaturii constau În coprezența și egala Îndrituire a mereu două interpretări antagoniste, pe care le-am putea restrînge sub un numitor comun: ficțional și metaficțional. Pe de o parte, literatură realistă În măsura În care reprezintă realitate socială, materială, etc., pe de alta realistă În măsura În care Își transmite - sau difuzează - propria realitate ca forță. Iar deciziile, la acest nivel, sunt decizii stilistice. Ca să ajungem la stil, trecem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
principiu rezistent la presiune. Cei cu rezistență scăzută, sau cei cărora oricum refuză presiunile de orice fel, aleg, generic, o literatură borgesiană: arheologică, fabulos-livrescă, care dilată timpul atît cît trebuie, adică pînă acolo unde i se pierd marginile și existența ficțională cîștigă În volum ceea ce pierde În autenticitate brută: Alain Nadaud, Pierre Michon și Gérard Macé (ultimii doi, “biografi romanțați” nu pierd din vedere latura lucrativă a instituției literare) sau, cel mai borgesian, Benoît Puech care, asemeni lui Eric Chevillard mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist de la WTC. Romanul său se Încheie cu un astfel de măcel - În care călăul este un terorist islamist iar victimele occidentali În huzur - avertisment ficțională a ceea ce urma să se Întîmple trei luni mai tîrziu. Acesta trebuie să fie rolul unui scriitor doritor (cu orice preț!) să se impună În fața unui public căruia să-i redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporan - care este adică Omul Începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat În lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la Îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau Încet-Încet
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o funcție critică, semnalînd permanent caracterul ficțional al scrierii. Tot atît de adevărat este Însa că influența celor două planuri unul asupra celuilalt poate funcționa invers: viitorul ficțional apare mereu credibilizat de informația reală cuprinsă În secțiunea prezentului, care-l determină plauzibil. Acestea fiind spuse, observăm că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o funcție critică, semnalînd permanent caracterul ficțional al scrierii. Tot atît de adevărat este Însa că influența celor două planuri unul asupra celuilalt poate funcționa invers: viitorul ficțional apare mereu credibilizat de informația reală cuprinsă În secțiunea prezentului, care-l determină plauzibil. Acestea fiind spuse, observăm că Posibilitatea unei insule este romanul houellebecquian cel mai autoironic În măsura În care această dimensiune putea fi decelabilă În celelalte scrieri. Ceea ce Înseamna că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]