6,379 matches
-
de mimetism ale ființelor vii, de la ciupercile otrăvitoare care aromesc a trufe, dar te fac să latri, la gândacul ce semănă perfect cu un băț uscat și nu este înfulecat de păsări, până la șarpele de culoarea pietrelor care îți dă fiori de admirație abia după ce ai călcat pe el. Eiii, gândești, dacă și oamenii ar putea să se... Nici prin cap nu-ți trece că oamenii, mă rog, doar unii dintre ei, folosind marea inteligență cu care au fost căpătuiți de
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
sângur di lucru la fântânî! Eheee, luaț’ aminti, nu-i di glumî... Ucenicii dădură din cap cu înțelegere, sau poate ca să înghită prunele cu care se tratau, scuipând sâmburii în ochii motanului, iar domnul Aristică se simți cuprins de un fior, deoarece la cât îl știa de tâmpit pe Lică îi era imposibil să creadă că acesta născocise din capul lui povestea aceea atât de tulburătoare. - Daaa, da’ n-o știț’ pi ceia cu fimeia din Diocheț’, cî mii mi-o
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
pe munte. Sezonul de vizitare se închisese, doar priciul cel mai apropiat de vârf a rămas deschis pentru noi. Acolo aveam să dormim peste noapte. Cu o zi înainte de plecare m-am uitat la prognoza vremii și m-au trecut fiorii: urma să fie ploaie deasă, cu intensificarea vântului... Temperaturi de zero grade Celsius la vârf. Mă mai uit o dată chiar înainte de plecare, prognoza se schimbase la temperaturi negative. Ooops! Prima reacție a fost să intru într-un magazin să cumpăr
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
brocard să simt ploaia până la ultima picătură cum îmi lipește rochia de trup să-i simt căldură cum se prelinge până la glezne mângâindu-mi sânii și coapsele ca un preludiu ... să alergăm cu picioarele goale prin iarbă atingerea să producă fiori cu o pofta nebună de dragoste.. apoi îngemănați cum nu am fost niciodată s-ajungem până la cer să ne legănam pe arcul curcubeului după ploaie și să coborâm odată cu o ploaie de stele pe pământ. nu ar fi fantastic? (dacă
ELEGIE EROTICĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352487_a_353816]
-
de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă luna, palidă, pustie - / De vânt se clatină copacul - / Și simt fiori de nebunie (Crize, 1965:134), poetul nu poate fi înțeles decât numai printr-o metamorfozare a fiindului său, într-un eu luminat de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de toți cei care erau și urmau să vină. Acei
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de nebunie (Crize, 1965:134), poetul nu poate fi înțeles decât numai printr-o metamorfozare a fiindului său, într-un eu luminat de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de toți cei care erau și urmau să vină. Acei „fiori de nebunie” nu sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Autorului Ne-am împărțit unul altuia pământul Cu rădăcini avide de plăcere Din reavănul prea verde s-a crispat avântul Nu ne-a păsat! Vrut-am abisul să ne dea durere Din pieptul meu de ceară s-au mai topit fiorii Din mintea ta de sculptor s-au amăgit apusuri Am înghițit lumina, am sărăcit și norii Cu ale noastre buze am sfârtecat răspunsuri Cu degete de luna ți-am căutat tandrețea Pe ochii tăi alunecam în cer Sorbeam din nemurire
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
muncă!? Auzi întrebare provocatoare! După ce că și-a expus viața! La Revoluție! Și după. Când au venit minerii. Ehei, ce zile frumoase! A fost șefa grupului de femei. De întâmpinare! Zile și nopți! Nopți, grele! Ce-mi povestește! Te ia cu fiori. Romantică, mama soacră! Și baronii ăștia, ce drăguți ! I-au dat fiicei mele, l-a majorat, o mașină personalizată. Un Hummer. Din Afganistan. Cu numărul Aba ! Cum nu-i Aba? Ba da! Eba e tuta ailaltă! S-o vezi pe-
TABLETA DE WEEKEND (64): EI, LASĂ, NU-I CHIAR AŞA DE RĂU ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350532_a_351861]
-
o stea. MIROSUL DEMNITĂȚII Miroase-aici a demnitate, Și nu mă satur de parfum, Și-mi văd trecutul prin lumină, Și văd prezentul ca prin fum. Din curtea lor cu un obor, Din izul ei de oseminte, Dinspre osuare, cu fior, Îmi vine sufletul cuminte. Îmi văd străbunii și bunicii, Le văd și palmele bătute, Mă miră tainele furnicii, Și gândul dă să le sărute ! Mâna miroase-a demnitate Prin unghii rupte de pământ, Și i se-ntinde din dreptate Și
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
îndreptă spre ieșire. Era puțin înainte de ora începerii programului și voia, puțin egoist, să se bucure o clipă, singur, de splendoarea acestei dimineți. O dimineață unică, așa cum de fapt ne sunt toate clipele vieții, gândi profesorul, cuprins parcă de un fior poetic. Aflat acum pe terasa înaltă privi peste grădina care aseară era tristă și pustie. La ceasul acesta, deși la fel de pustie, părea scena unei feerii ale cărei personaje întârziau să apară. Ceva însă era complet în afara logicii peisajului. Ceva îi
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
cu simțul umorului, începu să râdă din toată inima, iar Filica, de mulțumire că-și găsise tărtăcuța, îl luă în brațe și-l pupă temeinic pe obraji. Profesorul îi simți trupul pietros, mirosul și căldura de femeie tânără, iar un fior ce-l credea de mult uitat îl străbătu fierbinte. Pentru o secundă poate, mâna i-a întârziat pe talia încă zveltă și mlădie. Dar numai pentru o secundă... - Hai, du-te, Filițo, că nu de alta, dar îmi ies vorbe
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
și măresc interesul pentru discurusul liric. Admirabil este și jocul abil organizat între inspirație și ardența trăirilor, pe rugul cărora pare să ardă, pe de-antregul, conglomeratul de imagini și de forță pasională a expresiei, făcîndu-l pe cititor complice raportului dintre fiorul lirc și harul poetei. (Maria Diana Popescu) CARMEN TANIA GRIGORE POEME Camera mea Camera mea poate fi agresivă uneori, îmi sfâșie cuvintele, îmi rupe singurătatea, pândește momentul în care îngenunchez și adorm cu fruntea topită în pagina tensionată ca și
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
bancă pentru a respira aerul curat al nopții și să privească luna care strălucea hipnotic, luminând de una singură întreaga urbe. Cum Trică, în perioadele de cruntă depresie matinală, citea, neștiind ce face, chiar poezii, se simți cuprins de un fior fierbinte, venit din zona abdominală și rămase așa, ca prostit, pe bancă. După un timp însă, văzu uimit cum luna se mișcă printre copaci și chiar se așeză lin în fața băncii iar din ea ies niște ființe de o frumusețe
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
bancă. După un timp însă, văzu uimit cum luna se mișcă printre copaci și chiar se așeză lin în fața băncii iar din ea ies niște ființe de o frumusețe comparabilă cu a fetelor care pozează goale în revistele de profil. Fiorul lui Trică se transformase în groază, dar s-a liniștit când le-a auzit vorbind. De fapt, nu vorbeau, scoteau, așa, niște sunete asemănătoare unor scheunături, foarte dulci și melodioase, dar se înțelegea perfect ce spun. - Trică, venim de la mii
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
își lipiră trupurile calde și frumos mirositoare de el, cât despre limbuțele lor trandafirii și iscusite, ce să mai vorbim! Pe scurt, Trică intră în extaz, așa cum numai stăpânii de haremuri pot să o facă și din când în când fiorul acela devenit acum fierbinte îl trecea din creștet până la călcâie, iar superbul său ADN pleca, picătură cu picătură, pentru a salva o lume pierdută undeva în negura cosmosului. Cum însă și divinitățile au resurse limitate, după un timp Trică spuse
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
mă trimiteau în lumea visurilor. În acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă a unei veioze pentru citit, unor jocuri erotice de toată frumusețea și senzualitatea de care am fost în stare amândoi, trăind prin toți porii farmecul și fiorii unei minunate nopți de mai, finalizând spre dimineață, într-o descătușare fizică sublimă, dar și o îngemănare sufletească fără precedent. Cum zorii zilei se reflectau în ferestre, am adormit îmbrățișați până aproape de prânz. Când s-a trezit, Miruna nu a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
dor Pus în cumpăna albastră E un strigăt înspre stele Aici în viața noastră Să te astâmperi azi din ele Nu-i nimic fără lumină Nu-i nici zbor acum spre nori În mireasma ta senină Ce-ți deșteapt-ai tăi fiori Iat-Ardealul cum privește De la Cluj de la Brașov Și cu picuri zugrăvește Ce-i curat și ce e mov Plasma vie a-nțelepciunii Este vie în Ardeal Și-i lansează acum pe unii Ce n-au chipul stins și pal Ce
CÂNTEC ȘI IZVOR- ARDEALUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350635_a_351964]
-
care-l deschise lângă fereastră. Eu nu o părăseam din priviri; simțeam că așa îmi făceam mai mult curaj. Oricum, avea o stăpânire de sine, vizibil superioară mie. Era rațională în tot ceea ce făcea. Încă nu se ”pierduse” în mrejele fiorului de dragoste. Am încercat să-mi găsesc de lucru prin cameră, însă parcă nu avea nicio noimă tot ce făceam. Ea părea că nu-mi dădea importanță, încerca să nu mă bage în seamă, își aranja lucrurile în șifonier și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
ca o femeie tânără și plină de dorințe nemărturisite și neîmplinite. Bine a zis, cine a zis, că dragostea nu are vârstă! Sânul îi alunecă din cupa sutienului alb și fin dantelat. Mătasea îmi gâdila vârfurile degetelor și-mi transmise fiori de plăcere în tot corpul. Toată ființa sa degaja un parfum suav de violete. M-am oprit din nebunia instinctului carnal și m-am așezat mai cuminte, alături de ea. Mi-era teamă să merg mai departe. I-am văzut în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
aproape de școală sub pretextul că învățăm la istorie sau la română, o așterneam pe iarbă și priveam unul în ochii celuilalt până ne îmbătam unul de altul. Poate veți zice: dansul deșertăciunii! Ciudatul meu zeu Verlaine mă pândea peste tot. Fior nou, muzică nouă, univers vrăjit de tragedia unui Crist al idealului neîmplinit și al iluziei. Și acum în pat cu Căprioara priveam pe geam, zdrențe de nori, stele negre, lumi oloage, îmi strigau numele: Abel, nu există nici un zeu etern
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
alături cresc dulci și rotunzi ca și rodii- Stelele-n cer mișcă-auritele zodii. Ne-om rezima capetele-unul de altul Li surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm,- astfel de noapte bogată Cine pe ea n-ar da viața toată?”. Fiorul întâlnirii cu ființa iubită cuprinde nu numai sufletul poetului, ci și natura care-l ocrotește. De altfel dragostea la Eminescu în toate poeziile lui se desfășoară în „marea carte a naturii”, în codru mai ales. Bunica lui Mihai spunea că
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
discrepanțelor, o poezie născută din confluența a două direcții diferite, tradiționalismul și modernismul născut din negarea curentului care l-a precedat. Dar toate au ceva în comun, toate exprima omenescul, au puterea de a ne incita, de a ne transmite fiorul poetic și dincolo de text, permițându-ne să ne proiectăm într-un spațiu imaginar, într-o lume deosebită. Cartea de față pune în valoare aceasta dualitate într-un mod direct, neconvențional. Cititorul poate să constate singur toate aceste evidente adevăruri. Oriunde
SIMBIOZE LIRICE (VOL 1) – ANTOLOGIE DE POEZIE CONTEMPORANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351275_a_352604]
-
Că despre preț, putem vorbi, dar teamă mi-e că ne este frică să o facem, fiindcă știm că ar putea fi îngrozitor. Dar chiar dacă zicerile lui Harry Ross nu sunt numai umoristice, sau distractive, chiar dacă uneori ne pot da fiori, merită să le citim. Vom descoperi adevăruri care ni se par cunoscute de veacuri, dar la care nu ne-am gândit niciodată. Iar dacă ne scot din tihna noastră mult prea prelungită este, fiți siguri, spre binele nostru. Mihai BATOG-BUJENIȚĂ
FARMECUL TAINIC AL JOCURILOR DE CUVINTE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351271_a_352600]
-
de timp și spațiu trăind astfel liberi și neîncorsetați de nicio piedică în calea vieții. Azi și maine. Să iubim, să sperăm, să credem cu putere că suntem în mâna Creatorului. Să ne punem pe altarul Dragostei divine simțind astfel fiorul bucuriei, biruinței și a bunelor simțiri care cântă mereu același moment la plus infinit, oprind timpul într-un azi plin de împlinirile materiale și spirituale. Marina GLODICI Cluj-Napoca 28 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: Marina GLODICI - DESPRE AZI ȘI MÂINE / Marina
DESPRE AZI ŞI MÂINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351355_a_352684]
-
era într-un film cu extratereștri. Probabil, cineva dorea să-l înveselească.. Băiatul nega inca o dată. Situația devenea de-a dreptul ciudată. Copilul a făcut un gest explicit. A dus degetul arătător spre propriul piept arătând apoi spre el. Un fior l-a străbatut, cutremurându-se. Lânga puști a apărut o tânăra femeie și l-a mângâiat pe creștet. Bărbatul se ridică brusc, încordat ca un arc. Bătăile inimii își accentuau ritmul: „Mama?” Femeia a aprobat, făcând semn din cap. Puștiul
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]