2,803 matches
-
M-am născut într-o familie a cărei unică bogăție au fost cei 8 copii, eu fiind al șaptelea "în clasament". Ocrotit de părinți și frații mai mari, m-am înălțat cătinel, trecând cu bine peste al Doilea Război Mondial, foametea din '46 și deceniile "comunismului victorios", ajutându-mă Cel de Sus să prind și revenirea la "vremurile de aur" de după '89. M-au înzestrat ursitoarele cu o sete neostoită pentru cunoaștere, pentru litera tipărită, cu o minte sprintenă, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ești nici măcar în Europa unde, percepția populară că există multe țări este încă foarte răspândită. Nu degeaba cineva a născocit o anecdotă foarte circulată la un moment dat pe Internet: ONU dorește să facă un sondaj mondial de opinie în privința foametei. Și a formulat următoarea întrebare pe care a răspândit-o în lume, așteptând răspunsuri: „Vă rugăm să ne spuneți care este opinia dumneavoastră cu privire la lipsa de hrană în alte țări”. ONU nu a primit răspunsuri de niciunde fiindcă în nici o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cărui unde, de la fund, țâșneau săgeți argintii de pești; scufundat într-o știoalnă, copilul îi privea cu ochi deschiși sub apă. Tot el își însoțea părintele care, având pușcă, bracona căprioare pe pârâul de deasupra școlii. Într-o vreme de foamete și război și împovărată cu trei copii, în satul sărac unde merindea trebuia adusă de la șes pe bani grei, familia Labiș nu avea cum să nu fie receptivă la ideile vânturate după război. Difuzată și prin intermediul școlii, propaganda comunistă făcuse
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
împotriva marilor proprietari și țărani înstăriți aveau loc atentate asupra persoanelor și bunurilor. Aceste zbateri interne, sporadice, erau, prin 1898-'99, favorizate de o situație economică mediocră: recolte mai mult decît slabe duceau ici și colo la cîte o adevărată foamete. Populația cerea pîine. La Milano, o răscoală populară, soldată cu un mare număr de morți și răniți, a costat guvernul marchizului Rudini, șeful partidului conservator. Consecință a acestei sărăcii și a slabelor venituri la buget, moneda se deteriorase (cînd am
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
reduceri de cheltuieli, mai ales în serviciile din străinătate de la cel al școlilor (alias propagandă) mai întîi, urmînd cuvîntul de ordine privitor la modestia de care ar trebui să dea dovadă Italia, după înfrîngerea africană. Revoltele din Milano, cauzate de foamete, l-au făcut să cadă de la putere pentru totdeauna. Baronul Sonnino, care milita în același partid, făcea figură de prim-locotenent și, în șoaptă, de rival mai ales ca urmare a duelului înțepător dintre marchiza Rudini și egeria baronului Sonnino
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Statele Unite cauză primordială a problemelor cu care erau confruntate economiile germană și italienă, și pregăteau convulsiile care au adus, în mare măsură, catastrofa din 1939 o neliniște tot mai mare agita spiritele în Italia, unde natalitatea mereu crescîndă și spectrul foametei prin suprapopulare făceau masele să aplece o ureche tot mai ascultătoare la aceste ațîțări, la expansiune teritorială cu orice preț. Dacă sloganele lui Mussolini care ofereau moartea în luptă ca bine suprem nu erau privite cu entuziasm, rămînea infiltrarea periculoasă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trăiesc în pace tot împreună cu populațiile din Palestina formate din hititți, heviți, iebusiți, filisteni și alte seminții, menținîn- du-și statutul de străini. Dar cum vremurile erau deasupra oamenilor, s-a întîmplat că: 26,1 ,,În țară a venit o foamete, afară de foametea dintîi, care fusese pe vremea lui Avraam,... 26,20 Robii lui Isaac au mai săpat în vale și au dat acolo peste o fîn-tînă cu apă de izvor. Păstorii din Gherar(în română cuvîntul gherar: luna ianuarie; ghera
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pace tot împreună cu populațiile din Palestina formate din hititți, heviți, iebusiți, filisteni și alte seminții, menținîn- du-și statutul de străini. Dar cum vremurile erau deasupra oamenilor, s-a întîmplat că: 26,1 ,,În țară a venit o foamete, afară de foametea dintîi, care fusese pe vremea lui Avraam,... 26,20 Robii lui Isaac au mai săpat în vale și au dat acolo peste o fîn-tînă cu apă de izvor. Păstorii din Gherar(în română cuvîntul gherar: luna ianuarie; ghera: a zgîrîia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
așa de mult încât nu mai aveau loc în cu șcă. Podul școlii a devenit cușcă pentru porumbei. Peste zece ani, după terminarea celui de al doilea război mondial, pe când eram student la teologie, în vara anului 1946, dominat de foametea cea mare, eram din nou la unchiul Dumitru, și de trei patru ori pe săptămână mâncam cu toții, pui de porumbel gătiți de tanti Mărioara. ADMITEREA. în toamna anului 1935, unchiul Dumitru m-a dus, pe cheltuiala lui să dau admitere
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
oile, porcii, până și păsările. A rămas numai cu caii. Mama a vândut covoare din casă și hainele care se puteau vinde, care aveau preț. Am rămas toți goi și fără mâncare. A fost, pentru noi, o primăvară cu o foamete cumplită. Nu erau nici ouă, nici păsări, nici miei, nici lapte sau brânză. Nu aveam decât mămăligă cu fasole sau cu varză murată. Când foamea sa întețit în casa noastră, tata a cumpărat de la un lipovean un butoiaș cu hamsii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dezvoltare pe termen lung, respectiv Agenda 21 . În preambulul acesteia se spune: Umanitatea se află într-un moment decisiv al istoriei sale. Ne confruntăm cu o disparitate crescută între popoare și în cadrul acestora, o creștere a sărăciei, tot mai multă foamete, tot mai multe boli și tot mai mulți analfabeți, precum și o deteriorare continuă a ecosistemelor de care depinde bunăstarea noastră. Prin integrarea și respectarea sporită a intereselor cu privire la mediu și dezvoltare vom reuși să facem posibilă îndeplinirea necesităților
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Mihai Apostu: Domnule Pântea, trebuie să începem cu o prezentare a dumneavoastră deși știu că este foarte incomod să vorbească omul Pântea despre artistul Pântea. Cristian Pântea: Sunt născut în anul foametei (1947), an de foc în spirala numerologică. Tatăl meu, Dumitru Pântea, a venit din Ciceul transilvan la începutul sec. XX, stabilit în “Țara Berladnicilor” căsătorindu-se cu Ana Bogescu, dintr-o famile de vechi târgoveți bârlădeni. Școala primară am început
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
N. Quinezu -, pe a cărei copertă apare ca director împreună cu Paul Bujor. În primul deceniu de existență a publicației S. dă la lumină studii, articole și comentarii pe teme economice, sociale și politice (Social-democratism sau poporanism?, Neoiobăgia d-lui Gherea, „Foametea constantă” și chestia agrară, Organizația locală, Fischerland, Țară de latifundii, Piemont românesc?, Formarea latifundiilor, „Pentru ce s-au răsculat țăranii”, Pe terenul principiilor...), câteva eseuri de critică literară (Cântarea pătimirii noastre..., Petroniu veacului al XIX-lea: Oscar Wilde, apoi Henrik
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
talentul narativ, participarea intensă la faptele relatate fac ca scrierea să aibă un anume interes artistic. Apar descrieri exacte și puternic evocatoare, ca înscăunarea episcopului Atanasie - un tablou amănunțit, plin de mișcare -, pasaje pur narative, precum grozăvia ciumei și a foametei din 1718-1719, o întâmplare cu botezul unor copii de țigani papistași, sau altele, în care povestirea e realizată cu ajutorul dialogului, căpătând tente dramatice: o slujbă a preotului Todor, terminată cu o gâlceavă foarte laică, surprinsă cu umor, anchetarea autorului de către
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
pentru că te prindea imediat... Și de la Gherla ați plecat la Canal... Da. La Canal, unde a fost perioada cea mai plăcută dintr-un anumit punct de vedere... În sensul că am scăpat de una din marile racili care ne ținea... foametea. Canalul a fost mai deschis din punct de vedere al mâncării, adică, respectiv, al mesei servite... De fapt, nu masa În sine conta, ci numărul de calorii, că asta contează din punctul de vedere al existenței, cu cât caloriile sunt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello: „Orgoliul musulman s-a spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că, după atâta persecuție, foamete, cum era În Închisori, veselia Îți crea un minim de confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că te simțeai bine sufletește, că te deschideai sufletește, suportai toate rigorile și mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Domnul colonel, murim de foame!”. Că erau perioade când era jale... dădea câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu În perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: „Aaa, ne e foame”... El așa În trecere și-n scârbă: „Și mie mi-e foame”... „Nu ne scoate la aer și avem nevoie de aer.” „Și eu am nevoie de aer.” Și un ziarist oltean
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Aiud, să trimitem un lot acolo”. No, și dacă-s de acord să merg acolo. Dacă spuneam că nu, poate că nu mergeam, da’ acolo aș fi vrut să lucrez, pentru că În celulă n-aveai ce face, și plus foametea... Cei mai În vârstă, când ieșeau la aer, la plimbare, cădeau... de trebuia să-i ducem noi... Acolo l-am fi mâncat și pe dracu’, dacă l-am fi prins... Dacă am ajuns să mâncăm o sfeclă pentru porci și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ianuarie 1949 că-n 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat ceea ce se numește și astăzi Declarația Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului... Și noi ziceam: „Uite, ăia votează și ăștia nu știu nimic, ne țin În foamete, ne țin În mizerie”... Deci noi n-am declarat altceva decât că suntem Împotriva comunismului... N-am avut arme, n-am avut cuțite, n-am avut nimic, decât eram Împotrivă, ca ideologie... Și ne-ntâlneam și discutam... Dar, la nevoie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ne-am adunat cu toții la fratele meu acasă. Și-acolo mama trimisese, săraca, o gâscă mare, prăjituri, aranjase totul și surorile mele gătiseră de dimineață și m-așteptau cu o masă-mbelșugată. O știut de la fratele meu, medicu’, ce foamete se duce-n Închisorile comuniste. Și-apoi am dormit acolo la ei și-a doua zi am plecat spre Satu Mare cu trenul și-am anunțat și-acasă, prin telefon, de la Satu Mare, că venim toți, că să știe că vin, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-aveai voie să vorbești cum vorbim noi, numa’ În șoaptă puteai... „Vă faceți bagajul!” Și unde v-a dus? În Delta Dunării, la muncă, În colonia Luciu Giurgeni... Acolo cum a fost, comparativ cu celelalte Închisori? Acolo o fost foamete mare... Când i-am văzut cum se reped să mănânce mălaiul care era de sapă... Mâncau exact ca vitele... Doamne, Maica Domnului! Mi-am făcut cruce. Măi, da’ se poate un lucru ca ăsta?! Și cum o făcut desecările În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau maiori, și ăia te Înjurau... Și m-au Întrebat, și am recunoscut: „Am dat și eu odată, dom’le!”. Da’ la anchetă ne dădea bataie, aoleo! Ti svânta În bataie... Am luat bătaie grea, mare, șî, plus de asta, foametea! Asta nu-ți mai spun, că-ți dădea cât putea de puțin... V-au bătut În timpul anchetelor? Da, la Galați ne scoteau la anchetă și noaptea, și ziua, până recunoșteai. Iar acolo băga În celula ta un microbist de-al
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adopțiune: „O, Dumnezeule, fă ca să se realizeze pentru România, patria noastră adoptivă, cuvintele pe care Moise le-a spus pentru pământul său: privirile Eternului să fie neîncetat întoarse către dânsul de la începutul anului până la sfârșitul lui... Domnul preservă România de foamete, de contagiune, de boala de tot felul care bântuie pământul. Binecuvântează recoltele sale. Binecuvântează pe augustul nostru principe Carol I, împlinește intențiunile sale generoase și drepte, ajută-l să realizeze obiectul dorințelor sale cele mai vii, fericirea României“ (Discours d
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și concluzia că a călători în „zilele de sărbătoare oficială” (1-4 mai) cu trenul, în țara noastră multilateral-dezvoltată, e o scîrboasă aventură. *Mai mare cu cinci ani decît mine, Vasile al mătușii Marința știe o sumă de lucruri din timpul foametei pe care eu nu le știu. Că mîncarea de bază era loboda sălbatică, fără nimic altceva, numai cu cir (terci), și că odată terminată cea de pe lîngă case, trebuia căutată pe ogoare. Pentru apă trebuia să te scoli devreme, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cele citate îmi trezește amintiri. Împrumuturile erau însoțite mereu de următoarea condiție: „Vezi să mi-o dai la fel!” Prin „la fel” se înțelegea ca făina să fie de aceeași calitate, în aceeași strachină, la același nivel. În „vremea foametei”, dar și mai apoi, asemenea atenționări erau la rigoare. Nimănui nu-i plăcea să fie „chiorît”, înșelat, păcălit. Cazurile contrare, urmate de sfadă, nu erau rare. S-a întîmplat ca mama să împrumute pe cineva cu făină măruntă, iar acela
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]