2,594 matches
-
stabilit în vecinătate sau care au dislocat-o din unele teritorii. Cît privește elementul latin moștenit, româna se remarcă printr-un caracter mai arhaic, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece păstrează în mai mare măsură unele ele-mente latinești originare. Sub aspect fonetic, se constată o mai accentuată conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte situații, încît mai mult ca perfectul indicativ românesc este urmașul mai mult ca perfectului conjunctiv din latină. Urmînd modelul omonimiei din cazul lui s, sint s-a folosit și la persoana întîi singular, unde în latină era sum. Evoluția fonetică obișnuită, în cadrul căreia i+n a devenit în, a produs forma românescă sînt, păstrată de româna populară și preluată de limba literară încă de la începuturile ei42. Unii dintre învățații latiniști din secolul al XIX-lea, care au fost partizani ai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se întîlnesc numeroase alte forme etimologizante, precum potea pentru putea. Desigur, scrierea sunt pentru sînt este etimologizantă, iar nu etimologică, și nu presupune pronunția [sunt] decît în vorbirea persoanelor semidocte. Așadar, se poate constata, pe de o parte, că modificările fonetice au produs restructurări la nivelul morfologiei limbilor romanice populare și, pe de altă parte, că apariția unor cazuri de omonimie a fost implicată în maniera în care s-au realizat aceste restructurări. Evoluția gramaticală produce uneori schimbări de statut ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pluralul grana, descendenții sînt fr. le grain și sp. la grana "sămînță". Există unele situații în care fenomenul lexicalizării atestă mutații ce sînt o mărturie a profunzimii transformărilor produse prin trecerea de la latină la limbile romanice, nu numai sub aspect fonetic, ci și sub aspect semantic. Astfel, pronumele latinesc nemo, -inis, care s-a păstrat în română (nimeni) și în unele graiuri italiene, a fost concurat și înlocuit în spaniolă de nadie, prin lexicalizarea lat. natus "născut" (deci, "cineva", "om"), care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numărului de verbe auxiliare, existînd situații în care asemenea evoluții au fost însoțite și de părăsirea unor structuri flexionare în favoarea obținerii unui statut de element lexical independent. Din forma populară *eo voleo a latinescului ego vollo a rezultat, prin evoluție fonetică, rom. eu voi, iar din forma de imperfect ego volebam rom. eu vream, însă pe terenul limbii române nu s-a menținut un singur verb cu flexiune supletivă, ci s-au completat paradigmele pentru două verbe independente, a voi și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în italiană, există și relicve ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă, marcarea desinențială a pluralului: frate frați, roată roți etc. Într-o măsură mai mică există și în italiană alternanțe fonetice în silaba finală (amico amici, amica amiche, dialogo dialoghi), iar în portugheză are loc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă, marcarea desinențială a pluralului: frate frați, roată roți etc. Într-o măsură mai mică există și în italiană alternanțe fonetice în silaba finală (amico amici, amica amiche, dialogo dialoghi), iar în portugheză are loc modificarea lui [(] în [z] în pronunție, atunci cînd z ajunge în interiorul cuvîntului prin adăugarea desinenței es la plural (vez [ve(] vezes [΄vez((] sau cînd a trece
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a păstrat, dar nu în maniera latinei, ci în forma unui grup de substantive ambigene, care urmează la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus), încît, atunci cînd terminațiile -m și -s nu s-au mai pronunțat, aceste deosebiri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru feminin (buono, -a), iar în română una pentru masculin și neutru (bunu) și alta pentru feminin (bună). La fel ca la substantive, româna conservă o formă specială pentru genitiv-dativ singular feminin, iar în unele cazuri cunoaște și unele alternanțe fonetice (la fel ca la declinarea adjectivală tare din limbile germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola și portugheza au unele adjective cu două terminații, cîte una pentru fiecare din genuri, și altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
personal latinesc (la persoanele întîi și a doua), fie că provine din cel demonstrativ (la persoa-na a treia) este conservatorismul accentuat, manifestat prin păstrarea mai multor forme cazuale, iar, la cazurile oblice, a unor forme accentuate și neaccentuate, deși evoluția fonetică a dus la structuri diferite din punct de vedere fonetic (de exemplu, lat. ego > lat. pop. * eo > rom. eu [jeu], it. io [io], fr. je [(ö], prov. jo [(o], sp. yo [jo], pg. eu [eu]. De acest statut conservativ ține și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
provine din cel demonstrativ (la persoa-na a treia) este conservatorismul accentuat, manifestat prin păstrarea mai multor forme cazuale, iar, la cazurile oblice, a unor forme accentuate și neaccentuate, deși evoluția fonetică a dus la structuri diferite din punct de vedere fonetic (de exemplu, lat. ego > lat. pop. * eo > rom. eu [jeu], it. io [io], fr. je [(ö], prov. jo [(o], sp. yo [jo], pg. eu [eu]. De acest statut conservativ ține și faptul că, la persoana a treia, cazul acuzativ, unele limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
usted, s-a creat catalanul vostè (< vostra, vossa mercè), care însă este concurat încă de vos. O structură similară, Vossa Mercè, a stat la baza unor forme pronominalizate din limba portugheză, vossemesê > vomecê > você, realizate printr-un șir de prefaceri fonetice, iar limba română folosește construcții de tipul domnia ta, pronominalizate în formele dumneata, dumnea-voastră, dumnealui, dumneaei, ultimele două fiind pentru persoana a treia. O situație specială o reprezintă pronumele dînsul (< lat. de ipsu), care se situează între el și dumnealui, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
posesorului (rom. cărțile sale / cărțile lui, cărțile ei). Datorită dublei lor funcții, de pronume propriu-zis și de adjectiv pronominal, posesivele și-au creat în unele limbi forme diferențiate pentru cele două situații, astfel încît, în franceză și în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp. mi libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a produs, desigur, și de data aceasta o trecere de la sintetic la analitic, fiindcă multe forme sintetice latinești au în limbile romanice corespondente perifrastice, dar uneori reorganizarea formelor s-a făcut tot prin mijloace sintetice. Pe de altă parte, evoluția fonetică a fiecărei forme a dus în cazul unor verbe frecvent întrebuințate la o slăbire a relațiilor paradigmatice, pînă la apariția unor situații de supletivism: rom. iau-luăm, it. dolgo-duole, fr. puisse-pouvons, sp. quepa-cabemos etc. Au putut apărea astfel noi relații între
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-a pierdut conjugarea a treia: lat. cantare > sp., pg. cantar, lat.pop. cadére (clasic cádere) > sp., pg. caer, lat. perdere > sp., pg. perder, lat. sentire > sp., pg. sentir. Desigur, fenomenul s-a produs mai ales datorită confuziilor în urma unor modificări fonetice care nu au permis distincția prin accentul pe silabe diferite la conjugările a doua și a treia. Dacă s-ar fi manifestat analogia, care presupune atracția sau influența exercitată de o conjugare asupra alteia pe baza unor forme asemănătoare sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
chiar numai cu ajutorul infinitivului: lat. cantare > rom. cînta(re), it. cantare; lat. videre > rom. vedea(re), it. vedere; lat. scribere > rom. scrie(re), it. scrivere; lat. venire > rom. veni(re), it. venire. Situația se explică în mare măsură prin legile fonetice specifice acestor două limbi romanice, care nu au constat în schimbări atît de mari ca în alte idiomuri: fr. chanter, voir, écrire, venir; sp. cantar, ver, escribir, venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
succes. Între limbile nordice, norvegiana este cea mai mobilă și mai deschisă înnoirilor, căci în vreme ce suedeza și daneza urmează cu multă strictețe tradiția scrisului, avînd și complicate ortografii etimologizante, aceasta tinde spre o concordanță cu uzul și spre o ortografie fonetică. Limba suedeză are peste 8.300. 000 de vorbitori în Suedia, dar este folosită ca a doua limbă de încă 40.000 dintre locuitorii din Finlanda (în această țară avînd statutul de a doua limbă oficială). Este mai apropiată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din Finlanda (în această țară avînd statutul de a doua limbă oficială). Este mai apropiată de daneză prin origine, dar a devenit foarte apropiată de norvegiană, ca urmare a stăpînirii Norvegiei de către Suedia pe parcursul secolului al XIX-lea (1814-1905). Sitemul fonetic al limbii suedeze este foarte bogat, cu vocale numeroase, lungi și scurte, și cu consoane a căror pronunție depinde de tipul vocalei următoare. La fel ca în norvegiană, unele consoane devin retroflexe dacă sînt precedate de [r], printr-o orientare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fenomenul circumpoziției): det stora skeppet "nava mare" (unde, skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de alternanțe fonetice (umlaut). Relațiile cazuale se exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în daneză și în olandeză, însă cu forme mai puține decît în germană. Diateza pasivă se poate realiza analitic (cu auxiliarul blive
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvinte vechi nordice sau prin creații proprii. Limba daneză este limba oficială a Danemarcei, avînd în jur de 5.000.000 de vorbitori. Deși are multe particularități gramaticale și lexicale care o apropie de norvegiană și de suedeză, sub aspect fonetic este destul de diferită de ele. Sistemul fonetic al limbii daneze este complicat și specific, în pronunție remarcîndu-se fenomenul denumit stød [stöð], care presupune o închidere bruscă și incompletă a glotei, ceea ce produce o scurtare a duratei sunetului pronunțat, dacă acesta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Limba daneză este limba oficială a Danemarcei, avînd în jur de 5.000.000 de vorbitori. Deși are multe particularități gramaticale și lexicale care o apropie de norvegiană și de suedeză, sub aspect fonetic este destul de diferită de ele. Sistemul fonetic al limbii daneze este complicat și specific, în pronunție remarcîndu-se fenomenul denumit stød [stöð], care presupune o închidere bruscă și incompletă a glotei, ceea ce produce o scurtare a duratei sunetului pronunțat, dacă acesta este o vocală, un diftong sau o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
essen germ. jos eten, neer. eten; germ. sus Buch [bux] germ. jos Book [bu:k], neer. boek [bu:k], germ. sus Tag germ. jos Dag, neer. dag. Ca atare, limba neerlandeză (dialectele olandeze și flamande) se caracterizează printr-un sistem fonetic ce cuprin-de numeroși diftongi și triftongi caracteristici, consoanele finale sînt surde, iar vocalele din silabele finale se velarizează, ca în germană. În Evul Mediu, a suferit schimbări importante în structura gramaticală, depărtîndu-se astfel de germană. Se păstrează însă corespondența cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ales, între grupurile de dialecte, există deosebiri foarte mari, însă dialectele învecinate sînt reciproc inteligibile. Germana de jos are mari afinități cu limba neerlandeză, între vorbitorii dialectelor germane și ai celor olandeze vecine existînd posibilitatea înțelegerii. Din punct de vedere fonetic se remarcă faptul că accentul este de obicei fix, pe prima silabă a cuvintelor. Sistemul fonetic german este bogat, dar este structurat simetric și dă impresia unei anumite simplități. Structura gramaticală se relevă ca fiind puternic flexionară, cu o flexiune
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de jos are mari afinități cu limba neerlandeză, între vorbitorii dialectelor germane și ai celor olandeze vecine existînd posibilitatea înțelegerii. Din punct de vedere fonetic se remarcă faptul că accentul este de obicei fix, pe prima silabă a cuvintelor. Sistemul fonetic german este bogat, dar este structurat simetric și dă impresia unei anumite simplități. Structura gramaticală se relevă ca fiind puternic flexionară, cu o flexiune nominală foarte bogată la toate clasele morfologice: substantiv, articol, adjectiv, pronume. Exprimarea numărului la substantiv este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
impresia unei anumite simplități. Structura gramaticală se relevă ca fiind puternic flexionară, cu o flexiune nominală foarte bogată la toate clasele morfologice: substantiv, articol, adjectiv, pronume. Exprimarea numărului la substantiv este uneori redundantă, atît prin desinențe, cît și prin alternanțe fonetice în rădăcină (umlaut). Adjectivul cunoaște o declinare tare, una slabă și una medie, prin raportare la alți determinanți ai substantivului, dar este invariabil dacă are funcția de nume predicativ. Limba germană are un sistem foarte bogat de timpuri compuse în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]