2,538 matches
-
asupra provinciei. La scurt timp după izbucnirea Războiului American de Independență în aprilie 1775, o mică forță condusă de Ethan Allen și Benedict Arnold au capturat importanta cetate de la Ticonderoga la 10 mai. Arnold a continuat cu un raid asupra Fortului Saint-Jean nu departe de Montreal, alarmând administrația britanică de acolo. Aceste acțiuni i-au determinat pe liderii britanici și pe cei rebeli să ia în calcul posibilitatea unei invazii a provinciei Quebec de către forțele rebele ale celui de al Doilea
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
autorizat pe comandantul Departamentului de Nord al Armatei Continentale, general-maior Philip Schuyler, să invadeze provincia dacă va considera că este necesar. Schuyler a început imediat să acționeze în sensul obținerii de oameni și materiale pentru o expediție la Ticonderoga și Fort Crown Point. Ca parte a unei ofensive propagandistice americane, în provincie au circulat scrisori din partea Congresului și din partea Adunării Provinciale New York, prin care se promitea eliberarea de guvernul oprimant. Benedict Arnold, trecut cu vederea la alegerea comandantului expediției, l-a
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Marii Britanii” care „sub ordinele unui guvern despotic ... urmăresc să-și pună concetățenii și frații sub jugul grelei robii.” Generalul de brigadă Richard Montgomery a condus forțele din Ticonderoga și Crown Point de-a lungul Lacului Champlain, a asediat cu succes Fort St. Jean, și a capturat Montrealul la 13 noiembrie. Arnold a condus o forță de 1.100 de oameni din Cambridge, Massachusetts într-o expediție prin Maine către Quebec la scurt timp după plecarea lui Montgomery din Ticonderoga. O importantă
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
religia catolică și de a-și păstra limba și cultura franceză. Generalul Carleton începuse să pregătească defensiva provinciei imediat după ce a aflat de raidul lui Arnold de la St. Jean. Deși și-a concentrat mare parte din modesta sa forță la Fort St. Jean, Carleton a lăsat garnizoane ale trupelor regulate britanice la Montreal și Quebec. Carleton a urmărit înaintarea invaziei americane, primind ocazional comunicații interceptate dintre Montgomery și Arnold. Guvernatorul locotenent Hector Cramahé, însărcinat cu apărarea Quebecului în timp ce Carleton se afla
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Highland Emigrants”. Ei interceptaseră comunicațiile dintre Arnold și Montgomery lângă Trois-Rivières, și s-au grăbit spre Quebec să ajute la apărarea orașului. Sosirea acestei forțe experimentate a crescut moralul voluntarilor localnici, iar Maclean a preluat imediat comanda apărării. În urma căderii Fortului St. Jean, Carleton a abandonat Montrealul și s-a întors cu corabia la Quebec City, evitând să cadă prizonier. El a sosit la 19 noiembrie și a preluat imediat comanda. După trei zile, a dat o proclamație prin care afirma
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
ieșit din oraș cu aceste forțe proaspete, împreună cu mare parte din garnizoana deja existentă, să-i atace pe americanii dezorganizați. Forțele americane, răvășite de variolă (de care a murit chiar generalul Thomas în timpul retragerii), s-a retras până tocmai la Fort Ticonderoga. Carleton a lansat apoi un contraatac pentru recucerirea forturilor de pe lacul Champlain. Deși a învins flota americană în bătălia de la Insula Valcour și a reluat controlul asupra lacului, apărarea ariergărzii condusă de Benedict Arnold a împiedicat alte acțiuni în
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
din garnizoana deja existentă, să-i atace pe americanii dezorganizați. Forțele americane, răvășite de variolă (de care a murit chiar generalul Thomas în timpul retragerii), s-a retras până tocmai la Fort Ticonderoga. Carleton a lansat apoi un contraatac pentru recucerirea forturilor de pe lacul Champlain. Deși a învins flota americană în bătălia de la Insula Valcour și a reluat controlul asupra lacului, apărarea ariergărzii condusă de Benedict Arnold a împiedicat alte acțiuni în sensul recuceririi Ticonderogăi sau a Crown Pointului în 1776. La
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
împrăștiate prin tot statul Virginia. Circa 15.000 de oameni din Primul Corp al Armatei Virginiei de Nord, sub comanda gen.-lt. James Longstreet, fuseseră detașați și postați lângă Norfolk pentru a bloca o potențială incursiune a trupelor federale de la Fort Monroe și Newport News pe peninsulă, precum și a celor de la Norfolk și Suffolk, către Richmond. În lumina inactivității prelungite a armatei nordiste, spre sfârșitul lui martie, scopul principal al lui Longstreet devenise cel de a fi noul comisar al Armatei
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
fluviului Mississippi. În cele din urmă, expediția s-a aventurat până în zona actualului oraș Baton Rouge și a lui False River. Înainte de a reveni în Franța, Iberville a înființat prima așezare din colonia Louisiana, în aprilie 1699 sub numele de Fort Maurepas (Vechiul Biloxi, aflat pe locul localității actuale Ocean Springs, Mississippi), și l-a numit pe Sauvolle de la Villantry guvernator, Bienville fiind secundul acestuia. După plecarea lui Iberville, Bienville a efectuat o nouă expediție pe fluviul Mississippi și s-a
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
întâlnit cu vase englezești. Auzind de această întâlnire la întoarcerea lui Bienville, Iberville i-a cerut acestuia să înființeze o nouă așezare pe fluviul Mississippi, oriunde găsește teren solid. La cincizeci de mile în amonte, Bienville a înființat în 1699 Fort de la Boulaye. După moartea lui Sauvolle în 1701, Bienville a devenit pentru prima oară, la 21 de ani, guvernator al noului teritoriu. În 1701, mai rămăseseră doar 180 persoane în colonie, restul murind de malnutriție și boli. La recomandarea fratelui
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
1701, mai rămăseseră doar 180 persoane în colonie, restul murind de malnutriție și boli. La recomandarea fratelui său, Bienville a mutat majoritatea coloniștilor într-o nouă așezare în actualul stat Alabama pe malul de vest al râului Mobile, așezare denumită "Fort Louis de la Mobile". El a înființat și un port de ape adânci pe Insula Dauphin întrucât golful Mobile și râul Mobile erau prea puțin adânci pentru vasele maritime. Populația coloniei a fluctuat în următorii câțiva ani. În 1704, parțial din cauza
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
cunoscută a unui copil alb având loc acolo în 1705. Populația coloniei a fluctuat în generația următoare, crescând la 281 de persoane până în 1708 dar scăzând la 178 după doi ani din cauza bolilor. În 1709, o mare inundație a lovit "Fort Louis de la Mobile": ca urmare a acesteia și a epidemiilor ce au urmat, Bienville a ordonat strămutarea așezării în aval la actualul loc al orașului Mobile, Alabama în 1711 și construind un nou Fort Louis. Până în 1712, când Antoine Crozat
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
1709, o mare inundație a lovit "Fort Louis de la Mobile": ca urmare a acesteia și a epidemiilor ce au urmat, Bienville a ordonat strămutarea așezării în aval la actualul loc al orașului Mobile, Alabama în 1711 și construind un nou Fort Louis. Până în 1712, când Antoine Crozat a preluat administrația coloniei prin dispensă regală, colonia avea o populație de 400 de locuitori. În 1713, a sosit un nou guvernator din Franța, iar Bienville s-a mutat spre vest când, în 1716
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
1712, când Antoine Crozat a preluat administrația coloniei prin dispensă regală, colonia avea o populație de 400 de locuitori. În 1713, a sosit un nou guvernator din Franța, iar Bienville s-a mutat spre vest când, în 1716, a înființat Fort Rosalie pe locul actualului oraș Natchez, Mississippi. Noul guvernator, Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, nu a durat mult din cauza proastei gestionări și a lipsei de creștere în colonie. A fost rechemat în Franța în 1716, iar Bienville a
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
Louisianei franceze din 1723, în timpul celui de-al treilea mandat de guvernator al lui Bienville. În 1719, în timpul Războiului Cvadruplei Alianțe (1718-1720), Bienville mutase capitala Louisianei franceze din Mobile, care era prea aproape de front și de Pensacola spaniolă, înapoi la Fort Maurepas. Dar din cauza modificării poziției bancurilor de nisip, așezarea a fost mutată dincolo de golful Biloxi, unde s-a înființat Nouvelle-Biloxi (sau „Bilocci”), în 1719. După mutare, Fort Maurepas a fost ars (conform obiceiului francez, în scopul de a evita repopularea
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
din Mobile, care era prea aproape de front și de Pensacola spaniolă, înapoi la Fort Maurepas. Dar din cauza modificării poziției bancurilor de nisip, așezarea a fost mutată dincolo de golful Biloxi, unde s-a înființat Nouvelle-Biloxi (sau „Bilocci”), în 1719. După mutare, Fort Maurepas a fost ars (conform obiceiului francez, în scopul de a evita repopularea cu forțe inamice). Tot în 1719, New Orleansul aflat în construcție fusese complet inundat (sub ape de cel puțin 25 cm), realizând că este nevoie de construcția
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
muniție. Tunurile antiaeriene nu mai aveau muniție și nu mai puteau respinge atacurile aeriene japoneze care amenințau să producă numeroase victime în centrul orașului. La ora 9:30 a.m, Percival a ținut o ședință cu ofițerii săi superiori la Fort Canning. Percival a propus două opțiuni. Fie lansarea unui contraatac imediat pentru recâștigarea rezervoarelor de apă și a depozitelor de provizii din regiunea Bukit Timah și îndepărtarea artileriei inamice de pe înălțimile din jurul orașului, fie capitularea. Toți cei prezenți au căzut
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
ofițer de geniu în Războiul Americano-Mexican. După o scurtă perioadă petrecută la West Point în 1861, odată cu secesiunea Sudului, a devenit primul general de brigadă al Confederației. A comandat apărarea orașului Charleston, Carolina de Sud, la începutul Războiului Civil la Fort Sumter la 12 aprilie 1861. După trei luni, a ieșit victorios din prima bătălie de la Bull Run dată lângă Manassas, Virginia. Beauregard a comandat armate pe Teatrul Vestic de operațiuni, inclusiv în bătălia de la Shiloh din Tennessee, și în Asediul
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
fiind pregătite de revoltă. În timpul luptelor cu sclavii africani evadați, cu bandiții și cu amerindienii din Georgia americană din cadrul Primului Război Seminole, Andrew Jackson îi urmărise pe aceștia până în Florida spaniolă, dar, în același timp, a atacat și a capturat forturi spaniole din Florida, deoarece credea că acestea ajută raidurile efectuate pe teritoriul american. Spania a cerut intervenția britanicilor, dar Regatul Unit a refuzat să ajute Spania la negocieri. O parte din cabinetul președintelui James Monroe a cerut demiterea imediată a
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
sau Principality of (română: "Principatul Sealand") este o micronațiune pe fostul fort englez Maunsell Fort, "HM Fort Roughs", situat la aproape 10 km distanță de coasta Suffolk, Anglia, care pretinde autoritate asupra spațiului maritim cu același nume din jurul insulei. Sealand fost declarată țară independentă și suverană la 2 septembrie 1967 după ce fortul
Sealand () [Corola-website/Science/315353_a_316682]
-
sau Principality of (română: "Principatul Sealand") este o micronațiune pe fostul fort englez Maunsell Fort, "HM Fort Roughs", situat la aproape 10 km distanță de coasta Suffolk, Anglia, care pretinde autoritate asupra spațiului maritim cu același nume din jurul insulei. Sealand fost declarată țară independentă și suverană la 2 septembrie 1967 după ce fortul a fost ocupat
Sealand () [Corola-website/Science/315353_a_316682]
-
sau Principality of (română: "Principatul Sealand") este o micronațiune pe fostul fort englez Maunsell Fort, "HM Fort Roughs", situat la aproape 10 km distanță de coasta Suffolk, Anglia, care pretinde autoritate asupra spațiului maritim cu același nume din jurul insulei. Sealand fost declarată țară independentă și suverană la 2 septembrie 1967 după ce fortul a fost ocupat de către acoliții
Sealand () [Corola-website/Science/315353_a_316682]
-
fort englez Maunsell Fort, "HM Fort Roughs", situat la aproape 10 km distanță de coasta Suffolk, Anglia, care pretinde autoritate asupra spațiului maritim cu același nume din jurul insulei. Sealand fost declarată țară independentă și suverană la 2 septembrie 1967 după ce fortul a fost ocupat de către acoliții lui Paddy Roy Bates, un fost ofițer al armatei britanice aflat la acea vreme în conflict cu autoritatea britanică din cauza unui post de radio pirat. De atunci apără permanent, atât juridic cât și cu armele
Sealand () [Corola-website/Science/315353_a_316682]
-
pescăresc din districtul Southend-on-Sea, Essex. Casa de acolo este momentan locuită de Mihael Bates, soția acestuia și cei trei copii. Paddy Roy Bates a decedat în octombirie 2012 la vârsta de 91 de ani. Platforma "Roughs Tower" intră în componența Fortului Maunsell, pe care armata britanică l-a folosit ca structură defensivă în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a se apăra de atacurile maritime sau aeriene care se concentrau la revărsarea fluviului Tamisa. Fortul a fost construit în toamna
Sealand () [Corola-website/Science/315353_a_316682]
-
Roughs Tower" intră în componența Fortului Maunsell, pe care armata britanică l-a folosit ca structură defensivă în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a se apăra de atacurile maritime sau aeriene care se concentrau la revărsarea fluviului Tamisa. Fortul a fost construit în toamna anului 1941 pe un ponton plutitor a fost mai apoi dus in mare și instalat prin scufundare pe duna de nisip subacvatică "Rough Sands" la 11 februarie 1942 în conformitate cu planul inițial. Exact ca "HM Fort
Sealand () [Corola-website/Science/315353_a_316682]