2,684 matches
-
intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. În decursul timpului, a suferit mai multe refaceri, care i-au alterat forma inițială. Turnul Sfatului se află în Piața Mică nr. 1. Incinta a II-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnul Sfatului, Turnul Scării Aurarilor și fragmente de curtine edificate în perioada 1224-1241, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.02. Turnul
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.02. Turnul a fost construit în secolul al XIII-lea, fiind folosit inițial ca poartă de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. În imediata sa apropiere se află clădirea ce adăpostea Primăria Sibiului (aflată în Piața Mică nr. 31), atestată documentar pentru prima dată în 1324. Cea de-a II-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1224-1241. În urma
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
unele aveau destinații religioase, iar altele serveau drept morminte. Spre deosebire de construcțiile din mâl și lemn, construcțiile din piatră s-au păstrat până în ziua de azi. Ierihonul este considerat ca cea mai veche așezare urbană din lume, precum și așezarea cu primele fortificații din lume. El este populat din aproximativ 9000 î.Hr. Fortificațiile excavate indică faptul că orașul vechi a fost construit acum aproximativ 12.000 de ani, deci undeva spre sfârșitul perioadei mezolitice (circa 10000 î.Hr.). Este astfel primul oraș cu ziduri
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
construcțiile din mâl și lemn, construcțiile din piatră s-au păstrat până în ziua de azi. Ierihonul este considerat ca cea mai veche așezare urbană din lume, precum și așezarea cu primele fortificații din lume. El este populat din aproximativ 9000 î.Hr. Fortificațiile excavate indică faptul că orașul vechi a fost construit acum aproximativ 12.000 de ani, deci undeva spre sfârșitul perioadei mezolitice (circa 10000 î.Hr.). Este astfel primul oraș cu ziduri de apărare din lume (cunoscut până în prezent). Ceea ce este interesant
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
s-a păstrat până și atunci când minoicii au trecut la folosirea coloanelor de piatră. Palatul cretan nu are aspect de fortăreață precum cel mesopotamian, deoarece primejdia invaziilor exterioare era mai mică. Din acest motiv, accentul nu cade pe zidurile de fortificație, ci pe deschiderea către peisaj și pe confort. Exemple: palatele de la Knossos, Phaistos. Popor de războinici, micenienii aveau palatele fortificate, înconjurate de ziduri groase din blocuri de piatră nefasonată (ziduri ciclopice) și prevăzute cu turnuri de apărare. În interior aveau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
sperau că vor lăsa posterității un reper durabil. Pe măsură ce tehnicile de construcție au progresat, stilurile arhitectonice au devenit mai complexe, incluzând arcade, acoperișuri maiestuoase și cupole. Minaretele, pagodele și turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș întreg. Normanzii erau maeștrii în construirea castelelor, dar și japonezii, arabii și mayașii erau pricepuți în acest domeniu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți. Instabilitatea politică în Europa Evului Mediu a determinat construirea unui număr mare de castele și fortificații, care serveau drept reședințe pentru nobili, seniori și regi, dar și ca fortărețe. Arhitectura europeană militară a adoptat o serie de elemente aduse de cruciați din Bizanț și din Țara Sfântă, însă castelele gotice includeau și elemente specifice, arcele frânte
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
au reușit să câștige sprijinul trupelor trimise împotriva lor, care au fraternizat cu ei. Cazacii, sprijinitori ai „Înălțimii Sale împăratul Petru”, principala forță armată a lui Pugaciov, au obținut sub conducerea acestuia un număr de victorii, cucerind o serie de fortificații și așezări, uneori fără luptă. După șase luni de la declanșarea marșului, răsculații au asediat fără succes orașul Orenburg. În tot acest timp, armata impostorului Pugaciov și-a mărit efectivele în mod neîncetat prin recrutarea a numeroși țărani, muncitori din regiunea
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Tatișcev, a luat inițiativa plasării unor garnizoane de-a lungul frontierei cu Hanatul Hiva. Cazacii au reușit să convingă guvernul țarist să le permită să păstreze regiunea Iaik sub controlul lor, angajându-se în schimb să construiască din fonduri proprii fortificații de-a lungul frontierei, pe care tot ei să le încadreze cu trupe. Cazacii au construit fortificații și posturi avansate în toată regiunea. Din acest moment, a început serviciul regulat al cazacilor de pe Iaik în slujba guvernului central rus, iar
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
să convingă guvernul țarist să le permită să păstreze regiunea Iaik sub controlul lor, angajându-se în schimb să construiască din fonduri proprii fortificații de-a lungul frontierei, pe care tot ei să le încadreze cu trupe. Cazacii au construit fortificații și posturi avansate în toată regiunea. Din acest moment, a început serviciul regulat al cazacilor de pe Iaik în slujba guvernului central rus, iar raidurile independente au încetat. În din anul următor, guvernatorul general al Orenburgului, V. A, Perovski, a organizat
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
controlului asupra teritoriilor clanurilor cazahe, ceea ce a făcut ca forțele Moscovei să ajungă pe malurile râului Sîrdaria. Sub pretextul protejării noilor supuși cazahi și pentru a preveni luarea lor în sclavie în timpul raidurilor militare inamice, rușii au început să construiască fortificații și să plaseze garnizoane de la vărsarea râului Sîrdaria spre est și de-a lungul râului Ili spre sud-vest. Cazacii au atacat sub comanda guvernatorului general din Orenburg, Vladimir Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
mare grijă să evite o confruntare directă cu Rusia, căreia i-a rămas loial. Pentru a răspunde corespunzător cererilor imperiale, Skoropadski a permis staționarea pe teritoriul hetmanatului a zece regimente rusești. În același timp, cazacii au fost mobilizați pentru construcția fortificațiilor și canalelor din Sankt Petersburg, noua capitală a Rusiei. Numeroși cazaci dintre cei care au participat la edificarea capitalei nordice a imperiului au murit, spunându-se mai apoi că Sankt Petersburgul „a fost construit pe oase”. În 1734, Imperiul Rus
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
săi, a cerut generalului permisiunea ca un grup de 50 de cazaci să meargă la pescuit pe râul Ingul, în apropierea graniței otomane. Pretextul a fost folosit de mai multe grupuri de cazaci - aproximativ 500 de oameni - care au părăsit fortificațiile încercuite. Cazacii care au reușit să fugă au călătorit până în Delta Dunării, unde au format Siciul Dunării, aflat sub protecția Imperiului Otoman. În momentul în care și-a dat seama de șiretlic, generalul Teleki a hotărât distrugerea definitivă a Siciului
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
război civil întrrupsesră lucrul agricol în Thracia, care constituia posesiunea esențială a imperiului (țara care fusese jefuită și de bandele turcești, semăna cu un deșert). În anul 1349, genovezii din Galata au cerut să li se cedeze, pentru construirea unor fortificații noi, colina de după zidul dinspre nord al Constantinopolului. Cantacuzino, care zăcea bolnav la Didymotika, le-a transmis refuzul său. Atunci, locuitorii Galatei au ocupat terenul litigios, au ars casele și magaziile grecilor de pe țărmul Cornului de Aur, iar în golf
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul oraș bizantin din Asia Mică-Philadelphia. La sfârșitul anului 1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a cerut ca întăriturile să fie dărâmate. Paleologul s-a supus poruncii suzeranului său, dar n-
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
În deceniile care aveau să vină, tătarii (Hoarda Nogailor și Hanatul Crimeii) au reluat raidurile anuale a zonelor de sud ale Rusiei, răpind locuitorii pentru a-i transforma în sclavi. Pentru a preveni aceste atacuri, rușii au construit linia de fortificații („Zasecinaia certa”), apărată de zeci de mii de soldați - un uriaș efort pentru stat, care a dus la stagnarea dezvoltării economice și sociale. În ultimii ani ai deceniului al șaselea al secolului al XVI-lea, Ivan al IV-lea a
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
continentală a ocupat pentru prima dată West Point în data de 27 ianuarie 1778, astfel acest punct a devenit cel mai vechi post al armatei americane. Locul a fost ales de George Washington pentru construirea unui fort. Între anii 1778-1780, fortificațiile au fost proiectate de inginerul și eroul militar Tadeusz Kościuszko. Generalul Washington a considerat West Point unul dintre cele mai importante poziții de pe continent. Terenul înalt, făcând o formă de „S” permitea Armatei continentale să controleze traficul de pe râu. În
Academia Militară West Point () [Corola-website/Science/317737_a_319066]
-
formă de „S” permitea Armatei continentale să controleze traficul de pe râu. În funcția sa de comandant al fortului, Benedict Arnold a făcut infama sa trădare atunci când a încercat să vândă fortul britanicilor. După trădarea lui Arnold, armata a schimbat numele fortificației în Fort Clinton. George Washington a devenit rapid conștient de necesitatea de a crea o academie militară națională, dar secretarul de stat Thomas Jefferson i-a spus, că nu există nici o prevedere în Constituție, care ar permite crearea unei academii
Academia Militară West Point () [Corola-website/Science/317737_a_319066]
-
un șanț de scurgere la 100 de pași în fața satului. Când coloanele franceze au mărșăluit spre sat, "Jägerii" s-au ridicat și au tras un voleu de la mică distanță. De câteva ori, "Jägerii" au fost folosiți și pentru a ataca fortificații. De exemplu, în 1813 la bătălia de la Dresda, batalioanele I și II jägeri au atacat reduta nr. 3, apărată de către francezi. "Jägerii" au avansat printr-o furtună de gloanțe și mitralii și au sărit în șanț. Au forțat înaintarea spre
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
a fost cel mai vechi grup, cel al „cazacilor de munte” (гребенские казаки "grebenskie kazaki"), care au ocupat ambele maluri ale râului, o zonă slab populată în acele timpuri. În perioada 1559 - 1571, Țaratul Rusiei a construit o serie de fortificații, care au fost ocupate mai apoi de cazacii independenți. În 1577, după ce cazacii de pe Volga au fost înfrânți de armatele moscovite, aceștia s-au împrăștiat. O parte a lor și-au întemeiat noi așezări în bazinul râului Terek. Voievodul Novosilțev
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
mai apoi de cazacii independenți. În 1577, după ce cazacii de pe Volga au fost înfrânți de armatele moscovite, aceștia s-au împrăștiat. O parte a lor și-au întemeiat noi așezări în bazinul râului Terek. Voievodul Novosilțev a construit o nouă fortificație în regiune, punând bazele astfel Armatei cazacilor de pe Terek. În 1584, și această fortificație a fost ocupată de cazaci, dintre care unii fuseseră recrutați în armata regelui georgian Simon. Pe de altă parte, un ataman al cazacilor de pe Don, Șadra
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
de armatele moscovite, aceștia s-au împrăștiat. O parte a lor și-au întemeiat noi așezări în bazinul râului Terek. Voievodul Novosilțev a construit o nouă fortificație în regiune, punând bazele astfel Armatei cazacilor de pe Terek. În 1584, și această fortificație a fost ocupată de cazaci, dintre care unii fuseseră recrutați în armata regelui georgian Simon. Pe de altă parte, un ataman al cazacilor de pe Don, Șadra, a condus un grup de trei sotnii de cazaci în teritoriile kumîkilor, unde a
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Don, relocați pe Agrahan și Sulak au format Armata cazacilor de pe Agrahan ("Аграханское Казачье Войско"), care a fost în cele din urmă unită cu cea a cazacilor de pe Terek. În 1735, după negocierea tratatului de pace cu Persia, linia de fortificații de pe Sulak a fost abandonată, iar cazacii de pe Agrahan au fost mutați pe cursul inferior al râului Terek, cu această ocazie fiind fondat fortul Kizliar. În 1735 au fost formate trei armate: Grebenskoe ("Гребенское" „Vâslașii”) din descendenții primilor cazaci, Tersko-Semeinoe
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Dovator și Belov (ambii generali având mai apoi să le fie conferite titlurile de Eroi ai Uniunii Sovietice, iar unitățile lor să fie înaintate la statutul „de Gardă”) au asigurat răstimpul necesar pentru formarea unor noi unități combatante și întărirea fortificațiilor capitalei sovietice. De-a lungul întregului război, germanii au reușit să formeze doar două corpuri de cavalerie cazacă, în vreme ce în Armata Roșie erau deja 17 corpuri în 1942. Cea mai faimoasă unitate de cazaci din Kuban a fost Corpul al
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
un semn de slăbiciune. Romanii și-au înființat tabăra la o milă de oraș și în apropierea recoltelor din zona. Hannibal i-a atacat pe romani. Romanii, inferior numeric și neînarmați, au fugit din zona și s-au retras în fortificații, pierzând mulți soldați, dar fiind capabili să învingă contingentul cartaginez ce încercase să pătrundă în tabăra. Hannibal a devenit tot mai ezitant să atace, iar romanii și-au dat seama că au subestimat inamicul. Consulii romani au tăiat legătură Agrigentum
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]