25,640 matches
-
găsești în imaginație o supapă prin care să fugi de o fatalitate din fața căreia nimeni nu poate scăpa. De aceea, idealul stoic este ca, cît timp trăiește, omul să-și interzică ispita speranței. Speranța e pentru cei care vor să fugă de suferință și, în ciuda a ceea ce se spune de obicei, speranța nu moare ultima; cel puțin pentru un stoic. Pentru un asemenea chietist destoinic, speranța trebuie să moară prima. De aceea, condiția fericirii este să nu mai speri. Cît timp
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
cu mult mai tânăra Sophie, are mare pasiune pentru fiica lor Yvonne (numită simplu Ivona de către Vica Delcă). Sora Sophiei, Margot, stă și ea în casa profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu, fără a se căsători cu el, fugit în străinătate în 1947, pentru că fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un discipol, destul de ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În schimb, Sophie râvnește, în mod ciudat, la o aventură cu Titi Ialomițeanu și se pare că îi propune acestuia să fugă împreună, faptă spectaculoasă pe care acesta o evită. Propunerea îi este făcută de Sophie lui Titi Ialomițeanu într-una din zilele fierbinți ale lui august 1916, invitându-l să vină cu câteva ore înainte de o sindrofie organizată în casa profesorului
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
Băsescu, în tonalitate biblică: Lăsați copiii să vină la mine! Același, lăsîndu-l și-acum pe Stolojan cu umărul ud de lacrimile-i din campanie. Falș! ar fi spus Mihai, reîncarnat. Și s-ar fi aruncat iar în Dunăre. Nu să fugă. Să înoate.
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
ei, televizorul nu lipsește. Este intervenția continuă în viața noastră și semnul prezenței patologicului. Victimele lui, ale maladivului acesta contaminant, sînt, în final, toți cei cinci luzeri. Se visează eroi, gangsteri de primă mînă, habar neavînd cine sînt în realitate. Fugind de ea, de ei, de ceilalți, cei cinci sînt victima propriului plan, absurd, paranoic. Frustrările și revolta fiecăruia, eșecul destinului personal dispar într-o secundă în rafala gloanțelor. Șobolani în viață și dincolo de ea. Cuceritor în acest spectacol este jocul
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
peregrinări: în 1985, un apartament într-un bloc delabrat de pe strada Cometei, din nou în zona Foișorului, unde am scris Spectatorul condamnat la moarte. După o inundație catastrofală provocată de o bătrînă paralizată care locuia la etaj, a trebuit să fug în pripă și am împărțit un apartament cu poetul Ion Zubașcu, la capătul liniei de autobuz 368, pe Drumul Taberei. Dincolo de bloc se întindea... cîmpul. Cît am stat acolo, în primul an fusese cultivat grîu, în al doilea porumb... Deseori
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost scrisă pentru copii, e din aceeași spiță, a unui hai să mergem debusolat-ironic, încrezător în cărările fanteziei, și recunoscătoare lumii de dincoace de ușă doar pentru mult-slăvitele ei poncife: Unde fugim de-acasă? Păi să vedem. Pe degete: "cu degetul mare, pămîntul și o parte din soare; cu degetul mijlociu, toate orașele pe care le știu; cu arătătorul, copacii, cerul, izvorul." Oamenii mari au iluzii, copiii au șotroane: "voi pictați cerul
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
nevoie de-o joacă de-a îmbătrînirea, de-o probă. "Iata-ne într-o lume fermecată, pe lîngă care fiecare poveste pare seacă și adevărată." O definiție a bătrîneții care nu-i, de bună seamă, pentru copii, cînd nu mai fugi de-acasă, ci deodată cu casa: "Ești ca în vîrful unui munte urcat, călcînd piatră cu piatră și acum parcă unde te duci, unde ai treabă, cu munte cu tot odată." Filozoficale poeticești, tot ce rămîne, peste vreo două generații
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
sută de cozi, ca să nu zic o mie, de departe pădurea s-ar vedea și iarna, ca de frunze, tot ruginie." O păcăleală de efect, într-o lume în care cine nu crede, nu-i copil. De fapt, nu poți fugi de-acasă (e vacanță, oricum am fugit toți...). Totul e să nu te lași de mirat.
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
mie, de departe pădurea s-ar vedea și iarna, ca de frunze, tot ruginie." O păcăleală de efect, într-o lume în care cine nu crede, nu-i copil. De fapt, nu poți fugi de-acasă (e vacanță, oricum am fugit toți...). Totul e să nu te lași de mirat.
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
și invers. Iar oscilațiile între ci și gi, ce și ge (surda și sonora) sînt la fel de firești, atestate de alte variante orale (hoceag/hogeag). Mai există, de altfel, o interjecție familiar-argotică care a fost pusă în legătură cu limba țigănească: cărel "pleacă! fugi! să mergem!" Cară-te de aici și lasă să mai halesc și eu!... Cărel!... Cărel!... (Rebreanu, 49) Cărel, că ne apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
tramvai, cu etaj și tras de cai..." al grupului Phoenix, am simțit energia sălilor înaripate de el. Aveam acces la ce nu se putea rosti, la forța cuvîntului, a poeziei, a rock-ului mai presus de orice. Cei de la Phoenix fugiseră deja la mijlocul anilor optzeci. Datorită lui Pittiș, generația mea, cel puțin, le-a cultivat, în absență, legenda. Datorită lui Pittiș, am cutreierat imaginar, pe străzile Londrei, la Taverna cu pricina, am simțit că sînt în centrul unei lumi și nu
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile erau gata, se închegaseră prin somn! Dolhasca m-a consumat și am consumat-o... Ar fi trebuit să plec de prin 1973. În 1975 am fugit, imoral și decăzut, cu o elevă (Tamara era repetentă în clasa a XI-a, avea șolduri plate și ochelari, citea Sade, publica poezii, visa permanent terenuri virane cu morți în plină erecție), luînd doar mașina de scris Consul cu mine
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
această formulă a dezastrului: "Sunt oameni presupuși slabi, care se bănuiesc ei singuri a fi slabi, și care mereu simt nevoia să-și întărească sentimentul onoarei. Chiril era unul dintre aceștia" (p. 100). Reta Mușon îi propune lui Chiril să fugă cu ea în America. Simpla ipoteză îl jignește. îl ajută să închipuie logica celor care l-au exclus din partid: fuga lui ar însemna că ei avuseseră dreptate când l-au exclus (p. 101). Sentimentul onoarei îi interzice o asemenea
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
Cu cît un cuvînt e mai tehnic, specializat, caracteristic registrului cult, cu atît adaptarea lui spontană la morfologia românească (afixe de gen și număr, alternanțe) e mai greu de acceptat în limba literară. Cuvântul latinesc curriculum (derivat de la currere, "a fugi", cu sensurile "cursă, alergare", apoi și "parcurs, curs" etc.), intrat în terminologiile moderne internaționale, s-a răspândit la noi mai ales după 1989, în cele două ipostaze principale ale sale: folosit singur, în științele educației, se referă la traseul școlar
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
îl pișcau, tare îl mai supărau. Se gândea că aceste nesuferite gângănii strică frumusețea lumii insectelor. Își continuă drumul gândindu-se că cel mai mult i-ar place să fie câine. Nu ar mai fi el cel fugărit ci ar fugi el după alte animale, doar așa, în joacă. Și, în plus, se gândea el, nimeni nu mănâncă câini. SURPRIZA Este un început frumos de toamnă. Soarele strălucește încălzind natura care se bucură de ultimele zile de căldura. Totul este îmbrăcat
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
scuturi floare... veștede petale Iar ochii tăi nu sunt ferești, ci numai scuturi. Nu te mai simt, bătrâne om, nu te mai simt. Te scuturi floare, fără de săruturi, te scuturi... Așa mă știu, de când mi-aduc aminte, tot singur, tot fugind după Idei, tot frământat de grijile diurne, păstrând pentru vreo carte câțiva lei... Așa mă știu... n-am vrut să fiu așa, dar viața - suverana - nu dă audiențe... Ea nu primește sfaturi, nu motivează absențe, ci doar pedepse dă, pentru
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Să nu-ți pară rău niciodată după ceea ce, pierzând, poți cumpăra înapoi, cu bani, sau cu orice altceva de tăria banului. Ceea ce trebuie să pierzi, Pentru a câștiga Viața, este eul, acest pachet de prejudecăți, orgolii, frică, instinct al posesiunii, fugă după securitatea materială, mentală, sentimentală. Trebuie să scapi de acel Ceva despre care ai fost educat că trebuie preamărit. Ah, legea sufletului, de nepipăit este. Iar dacă nu ești sub o lege, dacă nu ești sub har, nu ești. 20
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
evenimentele anului 1907.Este vorba de C. Dobrescu, învățător definitiv în comuna Andreesti și Matei Stoicoiu, învățător definitiv în comuna Vladimir. Dobrescu a fost denunțat de un proprietar, Iancu Poenaru și a fost condamnat la moarte, dar a reușit să fugă din Aninoasa unde stătuse ascuns până la 25 martie.Matei Stoicoiu, era originar din Scoarța iar în urma absolvirii școlii normale din Craiova., a fost numit în 1897 cu titilu provizoriu la școala de la Vladimir.Acesta a fost denunțat de primarul comunei
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
îl prinde, mielul devine cioban în locul lui; dacă nu, ciobanul rămâne mai departe și caută mielul. Variantă Dacă jocul se desfășoară pe teren, elevii vor fi așezați în cerc iar ciobanul în afara cercului. Elevul care se recunoaște descris de cioban fuge în jurul cercului. 10.Tatăl și fiii săi Locul - clasă. Un elev este ales „tatăl” iar ceilalți elevi sunt „fiii” săi. Fiii se sfătuiesc într-un colț al clasei ce să spună tatălui lor. Exemplu: se hotărăsc să spună că au
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ei sunt în afara cercului. La un moment dat, unul trebuie să prindă pe celălalt. Cel urmărit își găsește scăparea intrând printre picioarele unui jucător din cerc și se așază în fața lui. Jucătorul printre picioarele căruia a trecut urmăritul trebuie să fugă pentru a nu fi prins de urmăritor. Dacă se întâmplă ca cel urmărit să fie prins, se inversează rolurile. Reguli: Se va alerga numai în afara cercului. 20.Cursa păianjenului Elevii clasei, împărțiți în mai multe echipe egale, se țin de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
făcând un tunel. Primul din fiecare echipă are câte o minge de volei. La semnalul dat, jucătorii cu mingea o aruncă printre picioarele celorlalți jucători care ajută împingând cu mâna mingea către ultimul jucător al echipei. Acesta prinde mingea și fuge cu ea prin dreapta vecinului și se așază în fața echipei, jocul continuând. Indicații metodice Jocul continuă până când primul jucător din fiecare echipă rămâne în fruntea șirului. Echipa a cărei prim jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
29.Pitulișul Locul - curte, teren. Jucătorii - 10-15 elevi. Un jucător stă în fața unui zid, cu ochii închiși, numărând tare până la 20 în timp ce ceilalți elevi se ascund. Pornește apoi în căutarea lor încercând să-i prindă. Jucătorul descoperit caută să scape fugind spre pomul sau zidul unde a stat urmăritorul lui. Când a atins cu mâna acest loc nu mai poate fi prins. Cine este însă prins, înainte de a fi sosit acolo, devine urmăritor și reîncepe jocul. 30.Telegraful Locul - sală, teren
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
El trimite o telegramă, adică strânge mâna vecinului din dreapta și imediat părăsește rândul trecând în fața lui. Jucătorii din firul telegrafic transmit unul altuia atingeri de mâini (îndoind ușor brațele) până ce acest gest ajunge la ultimul care după ce a primit telegrama fuge spre poștă fugărit de telegrafist. Dacă a fost prins înainte de a ajunge la poștă, devine telegrafist; dacă nu, trece primul în rând. 31.Hai noroc, noroc! Locul - sală, curte. Jucătorii formează un cerc. Unul dintre jucători rămâne în afara cercului și
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]